Președinta aleasă Maia Sandu își începe în mod oficial mandatul joi, 24 decembrie, în condiții de ostilitate clară din partea fostului rival din alegeri Igor Dodon, a Parlamentului și a Guvernului. Pe ce se poate bizui totuși? Presiune populară, un ascendent moral în fața adversarilor și sprijin din partea Occidentului - estimează analistul Sorin Ioniță, director al Expert Forum, organizație neguvernamentală de la București.
Sorin Ioniță: „A fost o surpriză, cred, pentru ei modul cum au pierdut sau, da, nu atât că au pierdut, dar maniera în care au pierdut, destul de decisiv. Se așteaptă să vină schimbări în viitor, simt și ei că s-a erodat și o bună parte din electoratul lor tradițional și datorită efectului Usatîi, să zic așa, deci nu mai sunt chiar atât de siguri pe ei ca înainte și atunci se grăbesc ca atâta timp cât mai au – o lună, două, trei, cine știe când se pot face anticipatele – să-și securizeze diverse lucruri, începând de la buget până la instituțiile care luptă cu corupția, cum e Agenția de Integritate și probabil că vor mai fi încercări de felul acesta ca să aibă un viitor liniștit, chiar dacă cumva vor fi siliți să cedeze puterea sau o parte din putere. Cred că de asta atâta grabă și de asta celebrele ședințe de noapte în parlament, pentru că nu se știe ce vine, se pot întâmpla lucruri de azi pe mâine. A slăbit foarte mult și susținerea din partea Rusiei, e clar că nu mai joacă nimeni pe cartea lor și atunci trebuie să profiți de timpul scurt pe care îl mai ai. Așa îmi explic că au intrat brusc, din viteza a doua în viteza a patra, dacă observați, și au legiferat foarte multe lucruri deodată.”
Europa Liberă: Totuși prin ceea ce face Igor Dodon și partidul său socialiștilor acum, aveți senzația că își apropie electorat, își extinde baza electorală sau, dimpotrivă, respinge electorat? Cum priviți lucrurile acestea?
Sorin Ioniță: „Bine, ei încearcă, cum a fost acea discuție pe care au stârnit-o din senin cu pensiile. Evident că introduc și puncte populiste pe agendă, tocmai în așteptarea că vor fi niște alegeri anticipate, la un moment dat. Deci, nu vor să piardă de tot electoratul, însă e pierdut destul de mult față de ceea ce aveau cu ani în urmă, pentru că nu mai sunt percepuți nici de electoratul lor harnic ca fiind singurul cal pe care pot miza. Au mai apărut și alții, parlamentul viitor va fi divers, eu cred că va fi mai bun decât cel actual, nu asta e problema. Să nu-și imagineze cineva că va fi un parlament ideal, că va curge lapte și miere și că va fi ușor de lucrat acolo. Nu va fi ușor de lucrat și campania, dacă se declanșează alegeri anticipate, tot murdară va fi, pentru că miza va fi foarte mare pentru cine ocupă locuri în parlament. Se va investi, probabil se vor băga bani în această campanie de către partide mai mult decât au făcut-o în campania prezidențială, pentru că au o miză concretă și directă, Partidul „Șor”, de exemplu.”
Parlamentul viitor va fi divers, eu cred că va fi mai bun decât cel actual...
Europa Liberă: Pe de altă parte, am să citez acum un politician din opoziție, e din celălalt partid proeuropean, Platforma DA, se numește Igor Munteanu și când s-a întâmplat ce s-a întâmplat zilele trecute în parlament, scria d-lui: „Când partidele bune și liderii lor rămân dezbinați, supărați, frustrați, hoții vor face coalițiile lor, prin care-și vor întări rândurile”. E un fel de recunoaștere a faptului că partidele de pe dreapta proeuropeană sunt dezbinate, nu-i așa?
Sorin Ioniță: „Dezbinate sau depinde cum vrem să privim problema asta, pe care o avem și noi în România, vedeți foarte bine. Deci, un alt fel de a spune lucrul acesta este că bătălia asta a fost totdeauna asimetrică, totdeauna partidele proeuropene cu oameni nou-veniți în politică, așa cum sunt ei, unul mai așa, unul mai așa, unul se pricepe mai bine, altul se pricepe mai prost, dar într-un fel în aceste partide tot jocul politic e la vedere, e pe masă, nu se întâmplă lucruri pe dedesubt, ei nu au clienți obscuri care să tragă de sfori din altă parte și atunci și ciondănelile dintre ei sau negocieri, depinde cum vreți să le numim, întotdeauna sunt la vedere. Lumea le observă și are impresia că e foarte multă gâlceavă. Eu cred că este și o iluzie optică aici, hoții sunt întotdeauna mai uniți în ceea ce fac și rufele murdare nu și le spală în public, dar asta nu înseamnă că între ei sunt mai puține tensiuni sau că nu sunt dispute, numai că ei au grijă să nu se vadă în public. Asta va fi totdeauna bătălia, tabăra proeuropeană, prodemocratică, partidele care sunt mai curate vor fi totdeauna cu mecanismele la vedere, totdeauna lumea va observa că un lider nu se înțelege cu celălalt, că apar dispute pe nu știu ce temă și dacă nu pricepem asta nu n-avem nervii tari să înțelegem că așa funcționează democrația, te mai și ciondănești. Totul e să o faci în cadre democratice, n-o să avansăm foarte mult, pentru că asta e regula de funcționare în țări ca ale noastre, cum e Republica Moldova, unde există o bună parte a clasei politice, are anumite extracții criminale sau cel puțin cu o istorie de încălcat legea, acei oameni sunt foarte solidari între ei. Ei nu vor veni niciodată la televizor să se certe de adevăratelea, pe lucrurile care chiar îi despart, își vor da totdeauna mâna, de exemplu, ca să blocheze statul de drept, pentru că au un interes comun în asta. Cine n-are nimic de ascuns, când vorbește își spune propria părere, în tabăra ceea va fi totdeauna mai multă diversitate de opinii.”
Europa Liberă: Întrebarea totuși e - ce șanse are Maia Sandu, iată, după această inaugurare și în lupta pentru statul de drept, și în alte lupte pe care a declarat D-sa că le va duce, din moment ce are de furcă cu un parlament și un guvern ostil, iar pe de altă parte, cu dezbinarea de pe dreapta?
Sorin Ioniță: „Bun, știm asta, știam dinainte că parlamentul va fi ostil dacă Maia Sandu câștigă. Pârghia ei cea mai importantă pe care se poate sprijini este opinia publică. Deci, eu cred că mare parte din bătălia pe care o va duce, și ea o va duce la vedere, va spune lucruri, va încerca să creeze presiune morală, va vorbi mai des cu poporul decât o făcea Dodon și în special va vorbi sincer și va spune lucrurile așa cum sunt, și va încerca să profite de această altitudine morală, cum se zice în engleză, în ascendentul pe care chiar îl are față de adversarii ei politici, ca să preseze reformele, pentru că, într-adevăr, instrumente constituționale sunt destul de limitate pe mâna președintelui Moldovei, ca și al României, de altfel. Și când s-a făcut câte ceva în țările noastre, s-a făcut uite așa, știți, cu presiunea poporului în spate, când au mers lucrurile spre bine.
Să nu se saboteze chiar complet unii pe alții și să găsească niște puncte comune cu ale președinției...
În rest, dacă partidele de dreapta pot rămâne să dispute între ele diverse detalii, că unuia îi place să fie impozitul nu știu cum, celuilalt în alt fel sau chiar pe nume, pe numiri, totul e să se petreacă lucrurile în cadre democratice și să agreeze pe un plan de acțiuni, adică să nu se saboteze chiar complet unii pe alții și să găsească niște puncte comune și care să fie comune și cu ale președinției. Cam asta este speranța în lunile și anii următori până reușești să schimbi compoziția parlamentului. Și să știți că chiar dacă se fac alegeri acum sau în februarie, martie, nu va rezulta o compoziție ideală. Va fi mai bună ca cea de acum, dar tot un parlament fragmentat, cu mulți actori, fiecare cu agenda lui, adică nu vă imaginați că intră acolo partidul lui Renato Usatîi și totul va merge strună și vom face o agendă sută la sută europeană, nu, vor apărea blocaje din alte părți. Deci trebuie să învățăm să lucrăm așa, dar, sigur, mai prost ca acum cum e în parlament rar a fost situația și, totuși, cumva trebuie de mers înainte.”
Europa Liberă: Se poate crede, pe de altă parte, că va reuși Maia Sandu să aducă fonduri europene, să aducă fondurile FMI, împrumuturile FMI, să aducă fonduri europene în Republica Moldova, așa cum a promis în situația în care se află, când parlamentul dă legi împotriva înțelegerilor cu aceste instituții pe bandă rulantă?
Sorin Ioniță: „Asta cu siguranță deja a făcut-o, deja sunt semnale de deblocare și partenerii externi ai Moldovei, începând cu Uniunea Europeană, au o mare experiență de a gestiona tipul acesta de situații cu care s-a întâlnit nu numai Republica Moldova, când ai niște actori politici care vor să facă ceva și sunt blocați de alții care sunt îndărătnici și nu vor nici stat de drept, nici transparentizare, nici Europa. Nu se întâlnesc prima oară cu asta, semnalele au fost de la bun început, și ați văzut că chiar a obținut deblocarea unor finanțări, va trebui să lucreze deocamdată cu guvernul acesta, așa cum este el acum și va fi interesant. Adică, pe de o parte, să rezolvi treburile curente ale Moldovei, cum ar fi pandemia sau cum ar fi investiții în infrastructură, chestii foarte, foarte urgente care trebuie făcute, indiferent de guvern, și alta sunt planurile pe termen lung când faci un angajament cu un partener extern important și trebuie să-l și ții după aia, adică totuși nu poți tu să promiți, tu să fii față europeană, te duci, promiți și semnezi, iar cine ține volanul și pedala de accelerație, și frâna, adică șoferul mașinii să pună numai tălpi, nu se poate așa. Dar eu cred că semnalele deja sunt, adică fără să fi ocupat Maia Sandu scaunul de președinte, deja sunt semnale că Republica Moldova va fi ajutată.”
Este declarația pe care o fac toți dictatorii când pierd puterea...
Europa Liberă: Igor Dodon tot spune că, în timp, oamenii îl vor regreta, vor regreta, pentru că ar putea urma o perioadă tensionată, pentru că Maia Sandu ar face declarații nesăbuite și în raport cu regiunea transnistreană, și în raport cu relația cu Federația Rusă. Ce țintește această retorică?
Sorin Ioniță: „Este declarația pe care o fac toți dictatorii când pierd puterea. Dodon nu e chiar un dictator, să nu exagerăm, mă rog, altele sunt problemele lui, dar așa e când cine deține puterea nelegitim și o pierde pleacă cu genul acesta de observații pasiv-agresive: o să mă regretați voi pe mine... La noi ultima dată s-a întâmplat asta cu Ceaușescu. Și el ne-a avertizat că o să-l regretăm, unii îl regretă, e drept, s-ar putea să fie 0,5 la sută din electorat astăzi cu nostalgii de genul acesta. Să regrete perioada Dodon? Mă îndoiesc, nu știu cine și ce ar putea regreta, pentru că e drept că nu s-a întâmplat nimic, îl stimau pentru stabilitate, dar pe de altă parte, toți oamenii simt, inclusiv votanții lui, că Moldova pierde timp, pierde momente, în vreme ce alte țări evoluează totuși și în jur, și pe mai departe alte țări foste comuniste, se stă pe loc. Și când se stă pe loc, efectul se vede – lumea pleacă din țară, adică votează cu picioarele, dacă n-a găsit soluția până acum să voteze ca să se și întâmple ceva. Asta este problema, asta-i problema cu stabilitatea autocratică de tip stagnant. Este Brejnev, anii ’80, da, e OK, nu se întâmpla nimic dramatic, nu se rupsese încă nimic, urma să se întâmple mai târziu. Regretă foarte multă lume anii ’80 din punctul de vedere al dezvoltării? Nu știu, unii regretă, pentru că erau tineri pe vremea aia, dar cred că cam atât. Asta-i e ce poți să spui. Nu știu dacă are de oferit un model de guvernare Dodon. Faptul că ai ocupat un scaun și că nu s-a rupt țara în două nu e chiar cea mai bună carte de vizită, se așteaptă totuși ceva mai mult de la un lider de țară.”
Europa Liberă: Ar putea încerca s-o rupă acum când e altcineva președinte?
Sorin Ioniță: „Nu știu dacă are el genul acesta de pârghii. Declarațiile Rusiei nu au fost foarte agresive la adresa Maiei Sandu, sigur au fost niște răspunsuri în gama celor așteptate, mai fac cu degetul, dar nu mi s-a părut, puteau să facă mult mai urât, să nu accepte rezultatul alegerilor, să-l potențeze pe Dodon și pe ai lui, și pe grupul din jurul lui, care nu e chiar tot Partidul Socialiștilor. Ați văzut, senzația a fost că, la un moment, el se pregătea să facă mult mai mare tărăboi după ce pierduse alegerile, să conteste, cam ca Trump în America, dar senzația a fost că după vreo jumătate de zi cineva i-a tras ștecherul din priză și putem bănui cam cine a fost acela. Deci, nu, nu m-aș teme de ce ar putea să facă Dodon, nu poate să facă decât să mai fure câte ceva de prin buget în beneficiul rețelei cu care a și guvernat, de altfel.”
Europa Liberă: Ce ar putea face noua președintă pentru a schimba lucrurile sau să nu se bată pasul pe loc într-un domeniu atât de important cum e lupta cu corupția, pentru că tot veni vorba aici? Ce credeți că ar putea face cu o procuratură sau un procuror general pe care îl critică, cu instituții slabe, nefuncționale?
Sorin Ioniță: „Așa încep reformele peste tot, exact punctele astea pe care le-ați enumerat adineauri erau locul unde eram și noi în România în 2004, înainte să înceapă reformele și cu un președinte care vrea să împingă lucrurile înainte, și cu o majoritate foarte fragilă care s-a și pierdut, de altfel, foarte repede. În 2-3 ani n-a mai existat o majoritate reală pentru a face reforme în statul de drept, pentru că reformele, întărirea și independența justiției sunt lucruri dureroase pentru mulți din clasa politică. Chiar și unii din cei care spun că le vor, de fapt, nu le vor. Deci, iarăși, să nu ne facem iluzii, niciodată nu va exista o majoritate de 80 la sută într-un parlament care să îmbrățișeze cu mare bucurie independența procurorilor: da, veniți, anchetați-ne, luați-ne pe toți, cumetri, nănași, rețele, firme de-ale nevestelor, că așa merge treaba în politică, nu?
La procurori este cheia acestor reforme, pentru că la ceilalți se mai dau pe brazdă...
Totdeauna va fi opoziție, deci, ce va putea face Maia Sandu este să împingă această agendă, suindu-se pe acea platformă de ascendent moral de care am spus, a câștigat decisiv alegerile, agenda ei a fost clară, deci aceste promisiuni au fost clar făcute, poate să spună tot mandatul de aci înainte că pentru aia a fost aleasă, lumea o crede, lumea oricum este aliniată mai curând în spatele ei și să folosească politic această pârghie pe care o are. Plus ajutorul masiv din partea partenerilor externi occidentali, care nu e de neglijat, el ajută, a ajutat în multe țări din Europa de Est ca să facă reforme în special în domenii din astea extrem de grele, cum este statul de drept. Într-adevăr, locul de unde începe această reformă este serviciul procuraturii, deci la procurori este cheia acestor reforme, pentru că la ceilalți se mai dau pe brazdă, judecătorii judecă după niște hârtii, dosare care sunt în fața lor, poți să vezi dacă au dat drept sau strâmb, dar când procurorii nu se mișcă, adică nonacțiunea este foarte greu de documentat, de prins cu indicatori și de pus într-o grilă de condiționalități cu Uniunea Europeană, cu FMI-ul, cu oricine. Deci, dacă procurorul se face că nu vede sau se duce după peștișori mici, se împiedică, pierde vremea, face dosare proaste care cad pe urmă în instanță, pe bună dreptate, lucrurile acestea sunt mult mai greu de reparat. Și asta e piatra de încercare, de fapt.”
Europa Liberă: Demisia trecută tocmai de la asta se trăgea, nu știu dacă poate acum să încerce cumva să schimbe procurorul.
Sorin Ioniță: „Cine știe? Adică, da, poate în funcție de ce vrea și el, care-i agenda lui, cine îl controla pe el, ce vrea omul să facă mai departe în viață, poate nu toți vor să moară de gât - cum să spun? -, dacă n-au schelete foarte mari în dulap, unii se mai dau și deoparte, așa mă gândesc. Cine însă știe că nu mai scapă, acela va lupta până în pânzele albe, dar poate nu toți sunt așa și te mai trezești și cu aliați neașteptați, nu numai cu dușmani neașteptați în viață.”
