Doamnelor și domnilor, bine v-am găsit! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”. Ce se poate spune despre anul 2020? Despre ceea ce am vrut să se întâmple în acest an, nici nu mai are rost să vorbim, pentru că multe visuri s-au năruit sub presiunea unei pandemii pe care au subestimat-o, întâi de toate, politicienii, diriguitorii, dar și unii experți, iar cei care ar fi putut avea un cuvânt greu de spus nu au fost lăsați în față. Despre modul în care vom ține minte acest an, despre mascotele acestui an discutăm în emisiunea de astăzi. Douăzeci-douăzeci, așa poreclește toată lumea anul care, practic, s-a scurs și e firesc să facem un bilanț, deși trăim în ultimele zile ale anului cu senzația că orice surpriză e posibilă, dar noi o să încercăm să ne uităm în ceea ce a fost anul douăzeci-douăzeci, dincolo de această sită deasă, paravanul acesta al COVID-ului, care și emisiunea aceasta ne obligă s-o facem de la distanță. Eu sunt mai departe de invitații mei. Este Vitalie Ciobanu și cu Igor Boțan, două dintre „balenele” pe care se ține analiza politică la Europa Liberă. Întâi și-ntâi, vreau să vă întreb, dragii mei colegi, dacă ar fi să decideți, pe cine ați pune pe prima pagină a revistei Time, cea care anunță „Omul anului”: pe cea care a câștigat sau pe cel care a pierdut, dar ține numaidecât să iasă învingător, adică cu scut, și nu pe scut?
Igor Boțan: „Cred că pe prima pagină ar trebui să fie dna președintă Maia Sandu. Merită acest loc pe pagina principală a revistei la care v-ați referit, versiunea pentru Republica Moldova, dar eu mai am o candidatură, o figură care ar putea fi pe prima pagină. Este vorba despre instituția ombudsmanului și conducătorul acestei instituții, dl Mihai Cotorobai.”
Europa Liberă: Dle Boțan, dar întreg anul a trecut sub zodia celui care nu vrea să piardă, a făcut șicane chiar și la ultima ședință a parlamentului. În sensul acesta, e anul lui Mefistofel sau anul dumnezeiesc? Anul președintelui care va intra în exercițiu abia începe, nu?
Igor Boțan: „Da, este adevărat. Noi știm și din Biblie, din Cartea lui Iov, și din Faustul lui Goethe știm că Dumnezeu, uneori, își permite să vorbească cu Mefistofel, au așa un dialog și știm care este sarcina în acest dialog, ca Mefistofel să-i încerce de minte pe oameni și cred că putem spune, la sfârșit de an 2020, că Dumnezeu ca întotdeauna are dreptate și, după foarte multe încercări, aranjează lucrurile așa cum trebuie să fie ele.”
Europa Liberă: O să vorbim despre ceea ce au învățat oamenii din acest douăzeci-douăzeci. Acum pe Vitalie vreau să-l rog să propună candidatura, eventual, nu neapărat dintre aceste două, eu v-am dat o alternativă poate prea categorică, între alb și negru. Poate aveți și Dvs., așa cum Igor are, propria candidatură pentru o imaginară pagină întâi a revistei Time?
Vitalie Ciobanu: „Aș fi înclinat și eu să o plasez pe dna Maia Sandu pe prima pagină a versiunii moldovenești a revistei Time, pentru că merită, de ea se leagă atâtea speranțe, speranțe ale schimbării, ale evoluției. Totuși, m-am gândit la o altă figură, o figură generică. Eu aș plasa acolo chipul asistentei medicale. Mă gândeam chiar să scriu un elogiu asistentei medicale, adică femeia, bărbatul, nu contează, medicul care s-a dedicat trup și suflet în acest an infernal, mefistofelic, îi putem spune, un an odios, în care am pierdut atâția oameni dragi. Oamenii aceștia s-au sacrificat pentru viața și pentru sănătatea noastră. De aceea aș vrea să plasez acolo, nu știu, la alegere, nu pot stabili o ierarhie între medicii care au atins cote înalte de performanță și de sacrificiu, cred că întregul corp medical merită acest elogiu. Și de aceea m-am gândit la o doamnă, o asistentă medicală. Am cunoscut și eu această experiență, știu în ce condiții muncesc, se chinuiesc medicii și asistentele medicale, în special, care vin în contact nemijlocit cu bolnavii și lor li se cuvine omagiul nostru.”
Europa Liberă: Răspunzând la întrebarea - ce au învățat oamenii? Vă întreb în acest context al COVID-ului, dacă oamenii au plecat de la acea percepție oarecum glumeață, persiflantă de la începutul anului, din martie mai exact, când se punea la îndoială și, dacă țineți minte, șeful statului atunci spunea: „scenariul cel mai negru ar fi 28 de mii” și cu multă trufie aducea exemplul Moldovei pentru vecini. Și atunci, asta s-a transmis oamenilor - gestul lui celebru cu COVID-ul care intră și iese, și pe frunte și-a șters un pic de sudoare, țineți minte? Oare, până la urmă, această stare de... (nici nu știu cum s-o numesc) nepăsare le-a trecut oamenilor, după ce statistica arată că lucrurile sunt mai mult decât grave?
Igor Boțan: „Părerea mea e că puține s-au schimbat. Am văzut și rezultatele sondajelor de opinie cele mai recente, care arată că, așa cum era la începutul anului, când 60 la sută dintre concetățenii noștri credeau că există un pericol pentru sănătatea publică, care vine din partea COVID-19, iar 40 la sută aveau o atitudine, așa, cum ați numit-o Dvs., dacă nu persiflatoare, cel puțin absolut nepăsătoare față de impactul pe care îl poate avea această maladie asupra proceselor sociale, economice din Republica Moldova și vedem că lucrurile puțin s-au schimbat. Ba mai mult, Ministerul Sănătății a comandat sondaje de opinie care confirmă că lucrurile se schimbă foarte, foarte puțin și iată că acum, la sfârșit de an, vedem că 40 la sută dintre concetățenii noștri tratează cu o ușoară desconsiderare acest pericol, care iată că apasă foarte greu nu doar asupra sănătății publice, dar și asupra economiei. Am văzut statisticile prezentate de Ministerul Economiei, care spun că economia s-a contractat cu aproximativ 14 la sută în primele două trimestre ale anului. Cu toate acestea, vedem că atitudinea cetățenilor este una nepăsătoare, din păcate.”
Europa Liberă: De ce? Dle Boțan, de ce se întâmplă asta? Oare nu sunt suficienți morți? Oare nu i-a atins pe fiecare dintre cei 40 la sută care încă sunt sceptici, negaționiști?
Igor Boțan: „Răspunsul la întrebare este la suprafață. La început, din păcate, Biserica a avut o atitudine oarecum stranie față de acest pericol. Ne amintim chiar de altercația dintre dl prim-ministru Ion Chicu și Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, a fost chiar un schimb de replici foarte acide și acest lucru s-a menținut până la mijlocul anului curent, după care am văzut că atitudinea Bisericii s-a schimbat cumva, în schimb, propaganda care a...”
Europa Liberă: Dar să ne amintim că, tocmai în timpul acestei controverse, președintele luase partea mitropolitului sau a unor arhierei care erau în răspăr.
Igor Boțan: „Da, există și o explicație pentru această atitudine a dlui președinte Dodon. El doar și-a asumat obligațiunea să nu admită atacuri la adresa Bisericii...”
Europa Liberă: A fostului președinte Dodon...
Igor Boțan: „Și se pare că s-a ținut de cuvânt, deși nu era cazul în această situație referitoare la această maladie foarte periculoasă. Mă refeream la al doilea factor, care ține de propagandă, au existat propagandiști foarte rău montați împotriva sănătății publice, care consideră până în prezent și nu obosesc să vorbească despre aceasta, că acest virus ar fi fost inventat în laborator și lansat în mod special pentru ca marile companii să aibă prilejul de a elabora vaccinuri, iar împreună cu vaccinarea cetățenilor să-i cipeze pentru a-i scana ulterior și a le afla eventualele comportamente, care pot fi programate și pot fi utilizate pentru procesele politice la scară globală, hai să spunem așa. Deci, această propagandă nefastă încă persistă și, din păcate, cred că se face vinovată în mare măsură de victimele la care v-ați referit Dvs. Mă refer aici la foarte mulți decedați și la oameni care au trecut prin acest calvar, dar mă refer și la sistemul de sănătate din Republica Moldova, la medicii noștri, care au fost pe prima linie și probabil că sunt la limita puterilor în lupta cu această maladie.”
Vitalie Ciobanu: „Aș spune și eu la fel. Cred că nu s-a schimbat prea mult atitudinea cetățenilor noștri, și asta în ciuda numărului de victime, de contaminați, de jertfe în rândurile personalului medical. Probabil că încă nu ne-am făcut suficient rău nouă înșine, ca să ne dorim un bine public și un bine personal. Adică mai avem nevoie de catastrofe, așa sunt moldovenii, vor să soarbă cupa asta de venin până la capăt, pentru că altfel n-ai cum să spui. Dincolo de acest discurs oarecum teleologic, desigur că autoritățile au o mare vină. Regimul politic din Republica Moldova, prezidentul Dodon, fostul (bine că se duce!) a dat tonul acestei atitudini de neglijență criminală, pe care o vedem în jurul nostru – nu purta mască, umbla prin școli, umbla pe câmpurile patriei, provocator, trecea cu Mercedesul de-a lungul câmpurilor, pe brazdă, direct, ca fotografii să-l fotografieze, cameramanii să-l pună în direct și el, după asta, să se fălească în fața poporului că, uitați-vă, nu-i niciun fel de COVID, eu sunt Făt-Frumos din poveste, eu sunt eroul Moldovei, nu mă ia niciun fel de infecție! Și chiar mă miram: cum de nu-l ia niciun fel de infecție? Cred că mulți moldoveni și-au pus problema asta. Acum, dincolo de pasiunile pe care acest personaj politic le poate trezi, Ministerul Sănătății nu a fost pregătit să înfrunte această maladie. Bine, nici guvernele de la curți imperiale mai strălucite nu au fost bine pregătite, vorbesc de Occident, vorbesc de Rusia, vorbesc de Statele Unite ale Americii; Rusia a și excelat în propaganda despre care pomenea Igor Boțan, dar am fi putut învăța mai repede și din mers, am fi putut împrumuta de la națiuni mai bine pregătite, cu sisteme puse la punct, să aducem acel echipament, măști de protecție, dezinfectant, dar, mai ales, utilaje, ventilatoare pentru secțiile ATI din spitalele noastre, încât să limităm numărul infectaților. Una peste alta, autoritățile, care au tratat cu neglijență, cu trufie, cum bine spuneai, Vasile, această situație de criză maximă și, pe de altă parte, populația prost informată care, sigur, mai degrabă a marșat pe obiceiuri, inerții, pe comodități. Uitați-vă, tineretul care în continuare umple până la refuz discotecile și barurile de noapte și nu le pasă acestor tineri de ce se întâmplă dincolo de ușa barului. Astfel, am ajuns în această situație.”
Europa Liberă: Dacă mi se permite, eu am să invoc niște opinii colectate. Și eu am avut parte de o internare, e adevărat, cardiologică, dar și acolo am avut doctori cu care am stat de vorbă și o concluzie a lor este că, în această situație critică sau tot mai critică, societatea s-a dovedit a fi nepregătită, mai exact, clasa politică, să invite adevărații experți, adevărații specialiști să ia decizii. Într-un an electoral, e adevărat, dar și în afara acestui factor, politicienii cu îndârjire credeau că ei trebuie să decidă totul. Erau gata să iasă în fața camerelor de luat vederi și să povestească despre lucruri eminamente medicale. Doi: ceea ce s-a văzut cu ochiul neînarmat e că oamenii continuă să se lase în grija acestor politicieni, de multe ori iresponsabili. Oamenii continuă să nu-și revendice dreptul să se apere de criza asta pandemică, să nu-și revendice reașezarea bugetelor, în anul acesta pandemic le ardea de „Drumuri bune 2” sau „3”, care sunt făcute pentru un an-doi, fără scursuri, fără trotuare ș.a.m.d. Deci, în sensul acesta, să vorbim mai departe despre ceea ce învață, în general, oamenii și, mai ales, în condițiile în care, pardon, își iubesc cătușele, le place să fie gloată, nu-și revendică dreptul de a fi cetățeni, după ce sunt plătitori de impozite. Și ultimul exemplu vreau să-l adaug: eu trec printr-o zonă în care un omulean de câte ori mă vede îmi recunoaște fața și mi se plânge că, iaca, au fost „Spațiile verzi”, au tăiat copacii, crengile nu le-au evacuat, au tot promis și îmi spune în ideea în care eu trebuie să intervin. Eu îi spun: „Du-te, omule, la primărie, trimite o poză, telefonează în fiecare zi cu îndârjire, telefonează la anticameră!”. Exercițiul acesta oamenii nu-l au, de parcă n-ar fi vorba de soarta lor, de gospodăria lor, de viața lor. Și acum vedem chiar la propriu despre viață și moarte. Este adevărată senzația asta că în douăzeci-douăzeci suntem încă cantonați, ancorați în spațiul post-sovietic răsăritean, în care politicianul să spună care este următoarea mutare pe tabla lui de șah?
Igor Boțan: „Cu certitudine, da, dle Vasile Botnaru, și noi am discutat această problemă și am ajuns, se pare, la un răspuns agreat de foarte multă lume. Este vorba despre cultura noastră politică parohială, care nu este participativă, care îl face pe cetățean să se implice, să fie primul care vine cu inițiative. Dimpotrivă, suntem contemplativi încă, pentru că suntem într-o țară care peiorativ este numită „satul Europei”, unde cetățenii care locuiesc în spațiul rural sunt ca număr peste cei care locuiesc în urbe, unde există mai multă informație și unde oamenii sunt mai activi. Și aici, sigur că da, cetățenii noștri de ce se comportă așa cum se comportă? Pentru că se uită ce spune Biserica. Și noi am vorbit deja despre rolul Bisericii, care a intrat într-un fel de contradicție cu guvernul. Ne amintim, în luna mai, cele două adrese ale Bisericii către guvern ca să permită întrunirile cetățenilor în locașurile sfinte; ne amintim de dl președinte, iar dl președinte, într-o țară cu cultură politică parohială, alături de sfinții părinți, de preoți, reprezintă un model de comportament. Și ne amintim cu toții, în luna aprilie...”
Europa Liberă: Ex-președinte, dle Boțan, ex!
Igor Boțan: „OK, am să iau în considerare. Deci, ex-președintele, în luna aprilie, ne îndemna pe toți să dăm examenul de oameni responsabili în cadrul unei națiuni care s-a concentrat pe combaterea acestui flagel, acestei maladii, iar după o singură lună de zile, același ex-președinte Igor Dodon apare în fața camerelor de luat vederi, se adresează cetățenilor și le spune: „Dacă nu murim de COVID, atunci murim de foame” și transmite un mesaj că lucrurile se pot relaxa. Și înțelegem cu toții de ce a făcut acest gest, pentru că era în ajun de „sărbătoarea Victoriei”, de 9 mai, și trebuia cumva explicată atitudinea, hai să-i spunem așa, relaxantă față de manifestările care urmau să aibă loc, și ne amintim ce s-a întâmplat în luna iunie, această curbă a contaminărilor a început să crească vertiginos și a început să crească și nu mai descrește până în prezent. Deci, explicația mea ține, da, de cultura noastră politică și de flagmanii, dacă-i pot numi așa, cei care devin modele de comportament – Biserica, care ne-a transmis un mesaj foarte clar inițial, un mesaj negativ față de măsurile de restricție, după care a venit rândul șefului statului cu formula la care m-am referit deja - „Dacă nu murim de COVID, atunci murim de foame”. Acum, la sfârșit de an, suntem într-o situație foarte proastă, vedem zilnic mii de oameni contaminați, peste o mie și jumătate în medie și vedem o economie care s-a contractat în primele două trimestre cu aproximativ 14%. Deci, nu am făcut nici economie, dar nici sănătatea publică nu am menținut-o la un nivel acceptabil pentru concetățenii noștri.”
Europa Liberă: Vitalie, dar dumneata nu ai senzația că, iată, starea asta urâtă de tot și în economie, și în sănătatea publică le toarnă apă la moară celor care pleacă de la putere? De parcă au ieșit din debara și au amestecat totul, talmeș-balmeș, au vărsat borcanele cu singurele murături care mai rămăseseră în raft, au amestecat făina de porumb cu făina de grâu, pentru ca cine o să vină să moștenească o situație nasoală și, mai ales, să se răzbune pe Maia Sandu care a câștigat. Cel puțin mie mi-a lăsat senzația asta ultima ședință a legislativului. Oamenii ăia nu puteau fi opriți, ca un tren pe șine, ditamai fostul premier le spunea: „Fraților, nu micșorați vârsta de pensionare, pentru că creați niște așteptări zadarnice și în foarte scurt timp oamenii se vor convinge că bucuria lor că iese la pensie mai devreme se va schimba în scârbă, pentru că n-au să aibă nici ei, dar nici alții bani”.
Vitalie Ciobanu: „Am avut și eu senzația asta că actuala majoritate parlamentară, compusă din socialiști, din Partidul „Șor” și transfugii lui Plahotniuc din „Pentru Moldova”, s-a gândit acum, înainte de a spune adio electoratului și poporului Republicii Moldova, să-și facă mendrele, să radă, cum se spune în popor, tot ce se poate rade, să-și ia plinul și să se pregătească de eventualele alegeri parlamentare anticipate. E foarte posibil că acesta a fost calculul. Pe de altă parte, oricât de supărat am fost în prima mea intervenție pe concetățenii noștri care nu-și asumă cu responsabilitate pericolul pe care îl emană COVID-ul, pericolul de contaminare reciprocă, care există și numărul infectaților crește necontenit. Pe de altă parte, aș vrea să cred, nu știu, am așa o vagă speranță că oamenii vor înțelege mișcările lui Dodon, care încearcă în fel și chip să torpileze stabilitatea politică și să lase o grea moștenire, chiar fără ghilimele, viitoarei puteri, care se va instala, în orice caz, președintei Maia Sandu. Deci, cetățenii poate vor înțelege. Mai am o vagă speranță că e o răzbunare meschină, de joasă speță și că nu poate fi incriminată viitoarei puteri democratice, dacă vom avea, într-adevăr, o schimbare de putere la viitorul scrutin parlamentar anticipat, toate relele fostului regim. Vorbeai puțin mai devreme, Vasile, despre cultură politică joasă. Așa este. Maladia asta, COVID-19, pandemia a surprins Republica Moldova într-un moment foarte prost. Să ne amintim, memoria noastră nu ne poate înșela, abia de curând, de un an de zile scăpaserăm de regim, de „statul captiv al lui Plahotniuc”, sintagma care a făcut carieră, parcă se instalase un soi de regim oarecum mai suportabil, chiar dacă cu un puternic accent ideologic prosovietic, prorusesc, dar, în orice caz, o putere care nu putea să pretindă la același grad de control asupra societății, chiar dacă dorința lor nu ne poate înșela, își doresc și ei cu ardoare să poată controla tot ce zboară și mișcă în țara asta. Deci, încă nu reușiserăm cumva să intrăm pe un alt făgaș de dezvoltare, să curățăm grajdurile lui Augias, grajdurile statului captiv, să începem un soi de mișcare înainte, când a venit tăvălugul maladiei peste noi. Și asta a pus capacul. Într-un an bisect, într-un an nenorocit, nu am fost deloc pregătiți pentru această gravă provocare. Am văzut și țări civilizate care n-au făcut față – Italia, Franța, Spania, Statele Unite ș.a.m.d. –, așa încât biata Moldovă la ce putea spera? Bine, am avut acea explozie, hai să spunem de satisfacție, în rândurile cetățenilor care își doresc schimbarea, își doresc o cale europeană de dezvoltare și o luptă anticorupție pe bune la scrutinul prezidențial, victoria Maiei Sandu, într-un fel surprinzătoare această victorie pentru unii observatori, pentru că știam că regimul se va ține cu ghearele de putere. Și iată că totuși s-a întâmplat. S-a întâmplat datorită cetățenilor noștri care au ieșit la vot, în special, cei din diaspora, este adevărat, dar există un soi de așteptare în mijlocul populației pentru o schimbare de profunzime. De aceea poate că anul viitor va fi un pic mai bun. Să vedem.”
Europa Liberă: Igor, dacă am intrat deja în anul electoral, per total, ce putem spune noi despre acest scrutin? Convențional vorbind, au câștigat forțele binelui, oamenii buni? Igor Dodon vrea să ne convingă cu tot dinadinsul, cu toate mijloacele pe care le are la dispoziție că el este câștigătorul, că diaspora a înclinat balanța, că, în realitate, acasă, el este cel mai popular, el dă tonul și la finalul președinției sale a făcut tot posibilul ca să pună dohot în mierea câștigătorilor.
Igor Boțan: „Nici pe departe nu este așa cum crede dl Dodon. Sigur că el a crezut că va avea două zile ale victoriei în anul 2020, în ajunul alegerilor prezidențiale – ziua de 9 mai și ziua victoriei asupra COVID-ului. Nici una, nici alta nu a fost posibilă, dimpotrivă, dl Igor Dodon a pierdut alegerile prezidențiale. În studioul Radio Europa Liberă, la începutul lunii septembrie se arăta convins că le va câștiga. Le-a pierdut și aici, în Republica Moldova, și peste hotarele țării. Nu există niciun fel de scuze, nu poate da vina pe „votul paralel” din diaspora, a pierdut și aici, pe teritoriul Republicii Moldova, și asta în pofida faptului că într-un an pandemic, cu o contractare a economiei cu aproximativ 14%, totuși, el a făcut eforturi, este adevărat, au fost inițiativele D-sale și ale guvernului, a crescut salariul mediu cu aproximativ 9% și au crescut pensiile, pensia minimă a crescut cu aproximativ 8%. Deci, într-un an electoral s-au făcut extra-eforturi pentru a câștiga alegerile prezidențiale și, în pofida acestor eforturi, nu a ieșit. Acum, dacă ne referim la ceea ce s-a întâmplat chiar recent, în luna decembrie, înțelegem cu toții, și socialiștii nu ascund acest lucru, ei au înaintat acest pachet de legi după ce au ținut parlamentul pe linie moartă mai bine de trei luni de zile, cu o singură întrunire, iată că în două săptămâni au venit cu zeci de legi, unele dintre care le-au adoptat noaptea, pentru a închide sesiunea parlamentară și pentru a nu mai oferi opoziției posibilitatea de a folosi tribuna parlamentară pentru a le explica oamenilor ce se întâmplă. Dimpotrivă, cred că anul acesta este unul în care Igor Dodon a avut o contraperformanță, dar înțelegem cu toții că vrea să se răzbune și la început vrea să preia conducerea Partidului Socialiștilor, pe 30 decembrie, după ce va face o vizită la Moscova și după ce va însuși directivele care vin din partea Moscovei pentru comportamentul de mai departe. Înțelegem că e o sarcină foarte dificilă, pentru că însăși Rusia e într-o situație foarte proastă, are probleme mult mai grave decât cele cu care se confruntă Republica Moldova – milioane de oameni nu-și pot plăti datoriile față de bănci, creditele ipotecare ș.a.m.d., cresc prețurile, au descrescut vărsările la buget de pe urma vânzării hidrocarburilor. Deci, Federația Rusă nu-l poate ajuta direct pe Igor Dodon, dar, probabil, îl poate ajuta prin intermediul mașinii propagandistice. Am văzut cum lucrează această mașină – în luna curentă, luna decembrie, putem spune că au jalonat câmpul de manevre, câmpul politic și acum sunt în așteptarea modelului de declanșare a alegerilor parlamentare anticipate, care, așa cum știm de la dl Igor Dodon, ar aștepta să aibă loc în luna mai. Nimic neobișnuit, toate lucrurile au fost programate după înfrângerea la alegerile prezidențiale, iar miza, sarcina este să mențină Partidul Socialiștilor pe linia de plutire, adică partid mare, cu un rating de peste 30% și dl Igor Dodon să poată reveni în calitate de lider al acestui partid în viața politică după alegerile parlamentare anticipate. Marea problemă este că ultimul sondaj arată că partidul Maiei Sandu îl devansează pe cel al lui Igor Dodon, după victoria la alegerile prezidențiale, cu aproximativ 10 puncte procentuale, lucru absolut neașteptat, așa că acest an pentru Igor Dodon este nu tocmai reușit, hai să spunem așa, foarte, foarte atenuat.”
Europa Liberă: Aici un apropo. Faptul că în parlament s-a dat înapoi legea privind interdicția propagandei, a emisiunilor de propagandă cu Soloviov, cu Kiseliov – asta trebuie să le amintim ascultătorilor, telespectatorilor –, asta înseamnă că se redeschide poarta pentru ca să se ofere acel ajutor non-financiar, non-material. Și aici îmi vine în memorie recenta mențiune a președintelui Putin, care i-a acordat atenție Maiei Sandu în conferința sa de presă că, vezi Doamne, Maia Sandu are cetățenia românească, ca și cum în felul acesta reprezintă Occidentul și nu poate să spună altceva decât ceea ce a auzit Putin de la occidentali: să-și retragă rușii armatele din Transnistria. Este, probabil, un semn că rămâne în spate Moscova, CSI-ul și personal Putin, în spatele socialiștilor?
Igor Boțan: „Cred că aveți absolută dreptate, rămân în spate, dar doar cu sprijinul propagandistic, pentru că alt sprijin – financiar sau de altă natură – pur și simplu Rusia nu poate oferi acum, pentru că trebuie să-l salveze pe Lukașenka, trebuie să mențină sub control situația din Azerbaidjan, din Armenia, există probleme mari în Kîrgîzstan, s-a mai inflamat o problemă legată de relațiile Rusiei cu Kazahstanul. Deci, așa cum spuneau chiar propagandiștii ruși, Rusia pe cont propriu s-a aciuat într-un cerc unde chiar Rusia însăși a provocat conflicte. Nu mai vorbesc de conflictul cu Ucraina, nu mai vorbesc de problema Crimeii, unde este o acută criză de apă, oamenii pur și simplu nu au apă în această peninsulă pe care Rusia a anexat-o. Unde nu dai, probleme și lipsuri pe care nu le poate acoperi, deci nu există resurse suplimentare pentru Dodon. În această situație, sigur că ați observat cu toții, dl Putin se referă la retragerea prezenței militare rusești din Transnistria doar odată cu identificarea unei soluții pentru conflictul transnistrean și această abordare a Federației Ruse, dacă nu greșesc, este de 25 de ani. În octombrie 1994, această soluție a fost identificată la întâlnirea premierului Sangheli cu premierul Cernomîrdin. Iată, după 25 de ani, dl Putin și-a amintit...”
Europa Liberă: Dar nu-i deloc puțin ceea ce poate face Moscova cu propaganda. E destul Putin să spună: «можем повторить» (putem repeta) sau «будем мочить в сортире» (a ucide pe cineva, chiar și în WC, fără judecată) și acesta e semnalul pentru oameni care acționează în consecință. Pentru început, pângăresc Cimitirul Evreiesc sau desenează svastici pe copacii din parcul de la Valea Morilor. Și asta nu-i puțin, poate chiar mai mult decât ajutorul financiar, acordat, e adevărat, Tiraspolului sau prin hackeri care fac minuni nu doar într-un spațiu moldovenesc.
Vitalie Ciobanu: „Da, vorbim de propagandă și merită, poate, un pic să insistăm asupra acestui subiect. Socialiștii, între multele legi votate în pripă, la pachet, în noaptea hoților, nu? Ne amintim de celebra Ordonanță 13 de la București, când se striga în Piața Victoriei, după aceea, „ca hoții!”. Ca hoții au votat exceptarea sau atenuarea pedepsei penale pentru politicienii prinși cu pufușor pe botișor, cum spune românul. La noi tot cumva a fost noaptea, „ca hoții!”, strigau agricultorii care blocaseră intrarea în parlament și protestau, că nu mai găseau altă soluție pentru a se face auziți. Deci, în cadrul aceluiași pachet de legi votate noaptea, ei au adoptat în lectură finală, așa am înțeles, și legea privind limba rusă. Limba rusă care redevine, cumva, limbă de comunicare interetnică. Mă întreb: de ce româna nu este limbă de comunicare interetnică? De ce limba de stat, limba oficială a Republicii Moldova nu a devenit până acum? Sau unii cred că nu e bună să fie limbă de comunicare între diferite națiuni, între diferite naționalități care locuiesc în pace și armonie, totuși, de ce să nu recunoaștem? Mă rog, într-o anumită tensiune, dar mai degrabă socială, zic eu, legată de sărăcie, de lipsa locurilor de muncă. Așa că propaganda asta care acum se redeschide – să vedem dacă chiar vor apărea emisiunile lui Soloviov, lui Kiseliov, celebrii piromani, pe micile noastre ecrane – are rolul să susțină Partidul Socialiștilor în viitoarea campanie electorală, de parcă limba rusă avea de suferit în Republica Moldova, când toată lumea este bilingvă și chiar trilingvă. Tineretul vorbește și engleza, și franceza, slavă Domnului! Deci, iată cum, prin incitarea spiritelor pe terenul acesta al relațiilor interetnice, Dodon și socialiștii încearcă să aibă o pâine de mâncat în campania electorală. Mesajul de unitate, mesajul de reconciliere socială, interetnică l-a avut, din contra, cum bine ne amintim, Maia Sandu. În campania prezidențială a fost foarte atentă cu discursul ei, a vorbit tot timpul de poporul Republicii Moldova, de felul că trebuie să unim societatea, să găsim ceea ce ne unește, nu ceea ce ne dezbină, să nu aprofundăm anumite diferențe care există, firești, până la urmă, în societatea noastră. A avut un mesaj eminamente constructiv și pozitiv, un mesaj de unitate pentru toți cetățenii Republicii Moldova. Dodon și socialiștii merg, din contra, pe incitarea spiritelor și pe ideea asta a lor să toarne gaz pe foc în acest cazan al unor tensiuni interetnice, care pot reizbucni într-un an de criză, cu sărăcie, cu probleme sociale, cu exod. Vorbeam puțin mai devreme, era întrebarea și cred că n-am apucat să răspund până la capăt la ea, lipsa de civism, lipsa de atitudine civică activă a cetățenilor noștri. E adevărat, moldovenii, mulți dintre ei, prea mulți dintre ei preferă mai degrabă să emigreze decât să lupte cu morile de vânt, cum se spune în popor, să-și facă bocceaua și să plece, pentru că s-au săturat, pentru că nu mai suportă, pentru că sunt umiliți, sunt călcați în picioare de niște autorități corupte, de niște politicieni care le râd în față și-i fură ziua în amiaza mare, și nu le pasă de drepturile oamenilor. Așa că avem nevoie de educația civică, dar dacă se redeschide supapa propagandei rusești în Republica Moldova, atunci vom avea mari probleme. Noi n-am avut suficient răgaz istoric, am mai vorbit și cu alte ocazii, liniște, stabilitate, o anumită mișcare pozitivă înainte, să avem niște acumulări pozitive în societate, încât o creștere a nivelului de viață, în primul rând, o pace socială mai temeinică, care să permită și creșterea educației populației. Să nu ne mai temem de monștrii trecutului care sunt periodic reînviați de forțele care privesc mai degrabă spre Est și găsesc acolo modelul oligarhic de tip rusesc, acceptabil pentru a-și ține conturile pline, conturile bancare, pe seama acestui popor. Deci, va fi o mare problemă redeschiderea supapei propagandei rusești.”
Europa Liberă: Pe final vreau să vă rog să ne amintim iarăși cum am pus în antiteză personajele, mascotele acestui an, poate să vă amintiți de evenimentele reprezentative, eventual, frazele anului douăzeci-douăzeci. Eu acum, bobinând înapoi filmul acestui an, m-am gândit la doctorul care cu o sinceritate debordantă a spus că oamenii care mor oricum erau să moară, sugerând parcă, cumva, că nu trebuie să ne pară rău după ei, sau alt doctor, care a fost dat afară pentru că a îndrăznit să-și protejeze angajații, i-a trimis la privat să-și facă teste. Iată, doi doctori, poluri diferite. Dvs. aveți niște exemple?
Igor Boțan: „Da, eu cred că sunt exemple pozitive. Cred că v-ați referit la doctorul Anatol Ciubotaru. Eu, așa cum spuneam, l-aș fi pus pe prima pagina pe ombudsmanul Mihai Cotorobai, pentru că el a avut curajul în luna aprilie, zi de zi, să apere interesele cetățenilor, cei care s-au confruntat cu mari probleme odată cu introducerea stării de urgență. Dacă vă referiți la fraze, sigur că cea mai spectaculoasă este lozinca electorală „A venit vremea oamenilor buni”. Și spun acest lucru, pentru că mi-am amintit că această frază, de fapt, îi aparține unui istoric rus, foarte stimat, Vasile Kliucevski, care a explicat ce înseamnă „oameni buni”. El fiind un personaj foarte bine educat, având o poziție foarte înaltă în administrația țaristă, spunea că marea problemă a Rusiei sunt funcționarii corupți, iar „oameni buni” îi numea pe cei care nu pot face rău, adică nu pot fura, nu pot prăda propria țară. Cred că această lozincă electorală, pentru că a devenit lozincă electorală „A venit vremea oamenilor buni”, cred că este fraza anului și sper foarte mult ca președinta aleasă să se țină de cuvânt și în activitatea D-sale să demonstreze că această „vreme a oamenilor buni” e de lungă durată. Iată ce-mi doresc eu.”
Vitalie Ciobanu: „Eu mi-aș fi dorit ca Biserica Ortodoxă, că tot pomenea colegul nostru Igor Boțan mai devreme despre rolul preoților și al înaltei ierarhii bisericești, în campania electorală și de-a lungul întregului an, o postură controversată cumva și schimbătoare, să fi invocat, iată, voi spune ce nu s-a întâmplat mai degrabă, decât ce am auzit cu urechile mele, să fi invocat Decalogul. Da, „e vremea oamenilor buni” poate suna aproape biblic, pentru că, dacă cităm din Decalog, și m-aș fi așteptat ca clericii noștri din Republica Moldova, indiferent de la ce mitropolie provin, să vorbească oamenilor, să le amintească de cele 10 porunci biblice: Să nu furi, să nu minți, să nu faci rău aproapelui tău, să te comporți, în general, civilizat, dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău... Și aici intrăm în zona Jurământului lui Hipocrate, e adevărat, al medicilor noștri. Să fi invocat aceste 10 porunci biblice și atunci, poate, acesta ar fi fost un mesaj foarte bun, un mesaj apolitic, nepartizan, în același timp, unul care ar fi făcut apel la conștiința omului, la partea lui luminoasă, la partea lui valabilă - să ne ajutăm semenii căzuți la ananghie, aflați într-o situație mai grea decât noi. Nici noi nu ne simțim bine cu această boală care a venit ca o pedeapsă a Celui de Sus, măcar să-i ajutăm pe cei care se află într-o situație mult mai proastă, n-am auzit acest apel, această invocare a Decalogului și, poate, tradus într-un limbaj civic, modern, asta ar însemna: e vremea oamenilor buni, trebuie să ne implicăm, să avem grijă de țara asta, așa cum am avea grijă de propria familie lovită de nenorocire. Iar la celălalt capăt aș aminti de celebra frază aruncată așa, neglijent, de Dodon la un moment dat, cred că tot prin aprilie-mai, când pandemia lua proporții, a zis că nu vă temeți, virusul acesta intră în tine, iese și s-ar putea nici să nu-l simți, e ca un guturai banal, nu e mai mult de atât. După care au venit statisticile îngrozitoare, din ce în ce mai negre în Republica Moldova și puterea actuală a continuat să afișeze aceeași atitudine aproape persiflatoare. Adică să începem să luăm lucrurile în serios și viața noastră s-o tratăm cu adevărat mult mai responsabil. Acesta ar fi un mesaj pe care ar trebui să-l transmitem cu toții și să ni-l asumăm prin vorba și prin fapta noastră cotidiană.”
Europa Liberă: Astea fiind spuse, vine anul 2021, care va fi și mai dificil, zic eu, pentru că a generat așteptări și va trebui să cerem de la cei care au generat aceste așteptări pe bune. De multe ori la „oamenii răi” nici nu ne încumetăm să le cerem, avem doar niște sentimente de aversiune, de dezgust, iar de la „oamenii buni” trebuie să cerem să-și onoreze promisiunile și, într-adevăr, să îmbunătățească viața oamenilor. Pentru început, să salveze de moarte, de îmbolnăvire oamenii, adică să ia măsuri ca să oprească molima, după care, când o să ajungem la mal, să ne numărăm efectivul care a rămas și să purcedem la refacerea economiei, să ne reapropiem de pozițiile pierdute în raport cu aspirațiile europene, pentru că s-a irosit foarte mult timp cu pretinși europeni la guvernare, cu antieuropeni la guvernare și e treabă multă. Și anul douăzeci-douăzeci și unu poate va fi unul de cotitură și poate vom avea acest noroc, și la Europa Liberă vom avea grijă să evaluăm această traiectorie și acest parcurs. Deocamdată, vă spunem: să aveți o minimă bucurie de Crăciun și de Revelion, să vă țineți la distanță unii de alții, chiar dacă vă este dor, ca și nouă tuturor de rudele noastre, șampania s-o bem prin Skype și, mai ales, trebuie să cruțăm puținii doctori care mai stau în prima linie istoviți și neglijați până acum de statul acesta care avea alte priorități, nu ne lasă să murim, nu ne lasă singuri în fața acestei molime și, în primul rând, lor să le spunem „La mulți ani!” și, eventual, nu în ultimul rând, politicienilor care au luat această povară în spate și o vor duce, sper, cu cinste mai departe. Pe curând!
