Sectorul vitivinicol reprezintă o ramură prioritară, strategică a economiei naționale a R.Moldova, iar importanța acestuia este vădită, reieșind din ponderea sectorului în produsul intern brut. Diversitatea piețelor de export și produselor vinicole asigură constant dezvoltarea durabilă a sectorului. De 20 de ani se organizează Festivalul Vinului din Moldova, numit oficial „Ziua Naţională a Vinului”. Dar pandemia de COVID-19 a anulat pentru a doua oară desfăşurarea evenimentului, care s-a transferat din centrul Chişinăului la vinării, vinoteci şi în casele vinficatorilor. Despre efectul pandemiei asupra comerțului cu vin moldovenesc, o convorbire cu Gheorghe Gaberi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Exportatorilor de Struguri de Masă și fost șef al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.
Europa Liberă: Al doilea an pe timp de pandemie sau de la izbucnirea pandemiei încoace, nu s-a mai organizat Ziua Națională a Vinului în Republica Moldova. E o pierdere?
Gheorghe Gaberi: „Nu s-a organizat nici Festivalul Național al Strugurelui la Cimișlia, acolo unde veneau producătorii de struguri de masă și era o posibilitate de a ne prezenta și a informa cumpărătorii noștri ce facem. Desigur, Ziua Națională a Vinului era un eveniment la care veneau la început mii de consumatori din străinătate și zeci de mii din țară, dar veneau și companiile care erau interesate de a procura vinuri. Și datorită acestor 18 ediții avute și două ratate ale sărbătorii vinului, noi am ajuns unde am ajuns și, la momentul de față, vinurile din Republica Moldova se exportă aproape în 70 de țări. De fapt, am ajuns anul curent și pe piața continentului America de Sud, în Brazilia, acolo unde sunt suficiente vinuri și unde sunt marii producători Argentina și Chile, dar producătorii noștri și-au găsit loc și în această piață.”
Am ajuns și pe piața continentului America de Sud, în Brazilia, acolo unde sunt suficiente vinuri...
Europa Liberă: Și are Republica Moldova suficiente cantități de vin ca să le exporte, dacă se bucură de așa mare solicitare?
Gheorghe Gaberi: „Acum o lună, la minister a fost convocat Consiliul pe produs struguri și vin, unde au fost prezentate informațiile cu privire la stocurile care la acest moment se află la fabricile de vin și despre situația privind la materia primă și perspectivele sezonului curent. Cu părere de bine, a fost pentru prima dată când eu am auzit că am ajuns în ajunul sezonului de recoltate a strugurilor fără stocuri la vinării, au rămas doar vinurile care sunt puse la maturare și își așteaptă rândul ca să fie îmbuteliate și expediate.”
Europa Liberă: Asta înseamnă că a crescut calitatea vinului, asta înseamnă că vinurile sunt tot mai cunoscute pe piețele externe, asta înseamnă că și vinificatorii au investit mai mult în această ramură?
Gheorghe Gaberi: „Fără îndoială că acesta este rezultatul unei munci foarte mari, efectuate după embargoul din 2006, atunci când noi am ridicat nivelul industriei vinului la nivelul zilei de astăzi și putem cu mândrie să spunem că nu cedează cu nimic celui care este utilizat în alte state producătoare de vinuri. Acesta este un lucru pozitiv și sutele de măsuri organizate de promovare a vinurilor, participarea la numeroasele competiții internaționale, concursuri de vinuri internaționale și mondiale de unde de fiecare dată vinurile noastre se întorc acasă cu 30, 40, 50 de medalii de aur, de platină și chiar unele din ele au nimerit și în listă la Decanter Londra și au fost incluse unele vinuri din Republica Moldova, în lista celor 50 de vinuri cele mai bune din lume, adică lucrul acesta ne-a permis să devenim cunoscuți în lume, să putem mai ușor discuta cu potențialii cumpărători.”
Unele vinuri din Republica Moldova au fost incluse în lista celor 50 de vinuri cele mai bune din lume...
Europa Liberă: Dar asta e valabil pentru companiile mari, pentru companiile care și-au făcut nume pe piața de desfacere?
Gheorghe Gaberi: „Dintr-o mie, dacă nu greșesc numărul de medalii aduse în țară, vreo 270 le revin micilor producători, care au contribuit la promovarea imaginii vinurilor noastre, au contribuit cu vinuri selecte produse din soiurile noastre, adică ei și-au adus contribuția și mă bucur foarte mult, fiindcă îmi amintesc că la începutul reformei din sectorul vitivinicol, atunci când era o mare-mare luptă pentru a le îngrădi posibilitatea ca în genere să apară prin măsuri birocratice, prin cerințe excesive. Actualmente avem aceste vinării care nu doar produc vinuri, dar care primesc oaspeții la ei în crame, care au și o gastronomie foarte bună și eu cred că contribuția lor este esențială.”
Europa Liberă: Dar mai este o categorie – țăranii viticultori, care mereu se plâng că statul îi nedreptățește, pentru că realizează strugurii la prețuri foarte mici, că au plantații de vii care trebuie defrișate...
Gheorghe Gaberi: „Dacă revenim la micii producători de struguri, ei tot sunt de două categorii – sunt producătorii care au moștenit viile din fostele gospodării colective și în prezent dispun de 10-15 ari, vii care deja sunt depășite, nu sunt eficiente economic, fiindcă au mai multe lipsuri, unde ei fac cheltuieli excesive, fiindcă nu dispun de tehnică și este chiar imposibil pe o suprafață atât de mică să faci concurență. Și sunt producătorii de struguri care au înființat noi plantații în ultimii 30 de ani, deja pe terenurile lor, unde au 3, 4, 5, 7 hectare ș.a.m.d., însă, cu părere de rău, noi nu am ajuns la o armonie dintre viticultori și vinificatori. În fiecare toamnă, când vine sezonul de recoltare, atunci se începe marea jale a acestor mici producători care stăteau cu remorcile pline la porțile fabricilor, care le ofereau câte 2-3 lei pentru un kilogram de struguri în situația în care sine costul strugurilor la ei, în viile lor, acolo unde cultivă câte 100 de hectare și mai multe de viță de vie, sinecostul depășea 5-6 lei, adică a fost un comportament neadecvat al industriei de procesare a strugurilor, fapt care a condus la aceea că foarte mulți mici producători care deja își înființaseră plantații noi, le-au defrișat și au sădit soiuri de masă, fiindcă nu mai era eficient să produci struguri pentru vin. Situația din anul curent este diferită și am făcut mai multe declarații publice că este nevoie să lansăm imediat un program de reforme al acestui sector. Noi trebuie să preluăm practicile statelor cu experiență înaintată, poate cel mai bun pentru noi ar fi exemplul Statelor Unite, al Californiei, acolo unde producătorii sunt foarte strâns uniți cu procesatorii. Astfel, în viile care sunt înființate de către micii producători trebuie să fie absolut totul coordonat cu viitorul cumpărător al strugurilor, trebuie să fie foarte clar indicat care anume soi să fie plantat, lucrările trebuie să se efectueze sub un control riguros al tehnologilor și al agronomilor de la acea entitate care va achiziționa strugurii.”
Europa Liberă: Să revenim la ale noastre. În Republica Moldova cu cât se achiziționează în acest an strugurii?
Gheorghe Gaberi: „În Republica Moldova, acest an nu știu dacă va fi echitabil, însă cei care au struguri acum își primesc răsplata în urma la toate fărădelegile pe care le-au resimțit în anii precedenți. La momentul de față se plătește pentru un kilogram de struguri de vin de soiul Chardonnay, alte soiuri de struguri albi și 10, și 12, și chiar mai mulți lei. Despre soiurile roșii, cred că-i prematur să vorbim, dar eu cred că și acolo prețurile vor fi foarte înalte, fiindcă ele sunt în așteptarea sezonului de recoltare, unele au început să fie recoltate, însă avem un deficit foarte mare de struguri, fiindcă anul trecut a fost roada mai mică. Din cauza secetei care a fost înregistrată în Republica Moldova, stocurile au fost mai mici, cererea și contractele de lungă durată ale exportatorilor sunt bune și acum s-au pomenit că deja nu au cu ce să facă față la aceste cerințe. S-a întâmplat ceea ce eu am prevenit de mai multe ori, și anume că va veni timpul când vom avea cui să vindem, dar nu vom avea ce să vindem. Din aceste motive se cere urgent de a elabora o strategie și de a crea niște clustere dintre fabricile de vin și producătorii de struguri.
Se cere urgent de a elabora o strategie și de a crea niște clustere dintre fabricile de vin și producătorii de struguri...
Ei vor avea plantațiile lor, așa cum le și au, le vor mai extinde, fiindcă cunosc că mulți vinificatori deja și-au planificat ca din primăvară să-și extindă suprafețele, fiindcă s-au pomenit într-o situație foarte grea, când uneori chiar dacă s-au înțeles din timp să cumpere strugurii, când vin să-i ia, aceștia deja au fost vânduți altcuiva care a oferit un preț mai mare. Un lucru care la noi se întâmplă permanent, dar va trebui ca fiecare fabrică să aibă 5, 10, 20, 30 de producători de struguri care produc la comanda lor struguri de soiurile care-i sunt necesare unui sau altui procesator, le produc sub controlul foarte riguros al cumpărătorului și recoltează strugurii exact atunci când ei ating parametrii tehnologici și sunt transportați la fabrică. Trebuie să venim într-o albie civilizată și atunci eu cred că noi vom putea să dăm un impuls nou acestui domeniu, fiindcă el este unul de bază în economia Republicii Moldova și avem cu ce să facem, fiindcă deja avem cui să vindem vinurile.”
Europa Liberă: Pe această dimensiune s-a refăcut cooperarea cu Federația Rusă, piața rusă rămâne tot atât de atractivă pentru producția vitivinicolă din Republica Moldova?
Gheorghe Gaberi: „Piața Rusiei rămâne una din piețele importante pentru vinurile noastre. Însă, cu părere de rău, acolo se vând mai mari cantități de vinuri în vrac, care aduc mai puține venituri exportatorilor, însă deja nu mai este cea care a fost cândva, ea ocupă una din primele 5 poziții, dar noi avem, cel puțin, 5 piețe care după volumul de vinuri care se vând sunt aproape egale, adică noi avem o diversificare bună a pieței și în fiecare an se mai adaugă unele din ele, dar pe moment piața română este pe prima poziție, fiind urmată de piața Chinei, după care urmează piața Federației Ruse, piața Cehiei, adică avem o diversificare bună.”
Europa Liberă: Dar cum a ajuns România să importe cantitățile cele mai mari de vinuri din Republica Moldova?
Gheorghe Gaberi: „Datorită faptului că am produs vinuri bune...”
Europa Liberă: Și în România nu se produc vinuri bune?...
Gheorghe Gaberi: „Se produc vinuri bune, fără îndoială, dar, în urma embargoului, noi am avut o „înviorare” mai timpurie decât s-a întâmplat acolo, fiindcă recent am vizitat una din cele mai mari și moderne vinării din România, am discutat cu vinificatorii și cu producătorii de struguri de acolo, am fost surprins plăcut de nivelul tehnologic pe care îl utilizează. Atunci când am văzut 6 combine, una după alta în plantațiile viticole, exact așa cum ne-am deprins să vedem pe câmpurile de grâu, care recoltau strugurii și asigurau o calitate perfectă, îi încărcau în remorci speciale care erau dotate cu mecanisme de răcire, cu pompe, acești struguri erau transportați la fabrică de unde ei plecau imediat la prese și la procesare. Lucruri bune, dar noi am venit acolo, operatorii noștri au venit masiv, au venit cu produse bune, dar după discuțiile cu vinificatorii de acolo ei au rămas îngrijorați, fiindcă s-au numit niște cifre pe care nu le țin minte exact, dar țin minte o cifră pe care mi-a numit-o tehnologul de la o fabrică. Deci, ei sunt 900 de vinării în România, care toate au investit sume enorme de bani, din bani europeni s-au înființat foarte multe plantații moderne, super-intensive care desigur având și instrumente, tehnologii de procesare, fără îndoială că ei vor produce vinuri foarte bune.”
Sunt 900 de vinării în România, care toate au investit sume enorme de bani...
Europa Liberă: Și atunci nu vor mai importa de peste Prut, de aici, din Republica Moldova?
Gheorghe Gaberi: „Deja vom fi într-o concurență, cum și suntem într-o concurență egală cu ei, dar, atâta timp cât noi am avut vinuri care cumva atrăgeau consumatorul mai puternic decât ale lor, am avut șansa, dar trebuie să ținem cont că acolo se produc lucruri bune în domeniu și dacă noi aici vom stagna pe această mândrie că deja am reușit acolo să ocupăm un mare segment de piață ne vom trezi într-o zi când tot mai mult ne vor înlocui producătorii de acolo, atât acei mari, cât și acei mici, pentru că acolo la fel sunt crame, foarte multe crame mici, care produc vinuri excepționale, de o calitate superioară, se dezvoltă industria excursiilor și a turismului vitivinicol, și acolo foarte bine, și de asta trebuie să ținem cont și să nu pierdem timpul, fiindcă se cer niște acțiuni foarte importante, mai ales în sectorul viticol, acolo unde se pornește vinul. Îmi pare bine că vorbesc cu mulți vinificatori și deja încep discuția prin gluma aceasta: „Dvs. știți că vinul se face din struguri?”, în glumă, deoarece acolo se pune baza calității vinului și, iată, această asociere care se cere de mult timp între procesatori și producătorii de struguri eu sper că va primi un imbold după sezonul acesta care a dat o lecție și imediat după un an, anul trecut, care la fel a fost un an foarte dificil pentru sectorul vitivinicol.”
Europa Liberă: De două luni, Republica Moldova are o nouă guvernare. Vă este clar cum încearcă cei de la putere să atragă atenția acestui sector atât de important numit agricultura, care include și vinificația?
Gheorghe Gaberi: „Am urmărit tot ce s-a declarat până la alegerile parlamentare, vedem care sunt viziunile acum, dar suntem convinși că lumea așteaptă acțiuni, fiindcă trebuie întreprinse niște acțiuni concrete în toate segmentele. Iată, acum vin de la o plantație viticolă din satul Costești, raionul Ialoveni. Acolo, producătorii mi-au pus zeci de întrebări: „Noi am înțeles că nu plantăm corect via, suprafața de plantare nu e aceea și nu suntem institut. De ce nu face ceva institutul?” Au vorbit și despre produsele de uz fitosanitar care la noi sunt mai scumpe decât în Uniunea Europeană și de ce nu se implică nimeni ca să stabilească o plafonare și să nu se întâmple așa, o jecmănire a producătorilor care stau la bază acolo. Au ridicat întrebările acestea, s-a vorbit despre mecanismele de subvenționare, adică lumea așteaptă niște acțiuni și nu știu, nu aș fi vrut să critic prea mult, dar în ultimii ani nu s-au prea întreprins acțiuni pe acest segment agricol. Noi trebuie în genere să schimbăm conceptul de gestionare a sectorului agricol și nu să inventăm bicicleta, să mergem în Austria, unde am fost de multe ori și am văzut un sistem foarte bine pus atunci când producătorii pot să se pronunțe și pot chiar să blocheze orice act normativ, proiect până la adoptare, deoarece instituțiile statului care gestionează agricultura se consultă, iau în considerare ceea ce spun producătorii sau, mai bine zis, ei lucrează pentru producători. Eu am spus în glumă că atunci când s-a schimbat denumirea Ministerului Agriculturii, cumva nu s-a făcut prea corect, fiindcă nu ar trebui să fie Ministerul Agriculturii, ci Ministerul Agricultorilor, ținând cont de faptul că în ultimul timp ministerul și agricultorii s-au pomenit pe două baricade, unul în fața celuilalt, dar trebuie să fie împreună întotdeauna.”
Nu ar trebui să fie Ministerul Agriculturii, ci Ministerul Agricultorilor...
Europa Liberă: Există potențial ca să se schimbe situația?
Gheorghe Gaberi: „Noi sperăm...”
Europa Liberă: Mă refer și la potențialul uman...
Gheorghe Gaberi: „Suntem gata cu ceea ce cunoaștem noi să sprijinim și, prin asociațiile noastre, sprijinim progresul, fiindcă ne dăm bine seama că acolo, dar mai ales în domeniul viticulturii, revin la segmentul de producere a strugurilor de masă, iată, chiar astăzi ne-au confirmat mai mulți producători care erau mici, aduceau strugurii la casa de ambalare că de pe două hectare ei nu au alte venituri, numai din strugurii pe care îi vând, dar trăiesc foarte bine. Mi-au spus că trăiesc foarte bine. Adică, dacă au vândut de pe două hectare 30 de tone de struguri, la prețul mediu de 10 lei, sunt 300 mii de lei, chiar dacă au fost cheltuieli de 150 de mii, 150 de mii le-au rămas, dar cu 150 de mii lei o familie în zona rurală poate să supraviețuiască și chiar să trăiască nu rău. De aceea avem foarte mulți oameni în acest sector, este un sector cu un volum mare de muncă manuală care trebuie efectuată la timp și aici se cere să acționăm anume toți în comun pentru a-i vedea, a-i înțelege, fiindcă de unii singuri ei nu vor face față – au probleme cu irigația și cu multe alte lucruri care depind de stat. Și noi, asociațiile de producători vom încerca să ne adresăm public către noii guvernanți, pentru că mi se pare că s-a comis o greșeală în trecut când s-a redus și personalul de la Ministerul Agriculturii și, de fapt, a funcționat acest minister mai mult pentru a face față la niște chestii interne din guvern, dar a fost într-o relație mai slabă cu producătorii agricoli.”
Europa Liberă: Producătorii spun că aproape ostilă devenise relația aceasta.
Gheorghe Gaberi: „Păi a devenit, fiindcă am spus mai devreme, că au stat pe baricade diferite. Eu nu pot să înțeleg atunci când o instituție a statului care gestionează un anumit domeniu să vină doar cu critici față de agricultori, că ei sunt așa, ei sunt așa... Ei sunt așa cum sunt, dar vreau să vă spun cu toată certitudinea că am avut ocazia să fiu prin multe colțuri ale globului unde se practică agricultura și nu sunt cei mai răi ai noștri, din contra sunt foarte buni.”
Europa Liberă: Dvs. știți prea bine, s-a politizat inclusiv orice acțiune care a ajuns și până la nivelul agricultorilor...
Gheorghe Gaberi: „Evident că s-a politizat, au fost atrași acești oameni în niște acțiuni care nu le-au adus nicio satisfacție. Vreau să vă spun că ei au plecat chiar uneori fiind nevoiți, știind că în sat mai este primar, mai este altcineva care îi invita, dar nu s-au dus conștient și nu s-au dus din plăcere, întrucât ei au alte așteptări, uneori chiar au așteptări exagerate și nu întotdeauna cunosc ceea ce trebuie să facă și noi trebuie să ținem cont de aceasta. Noi am ajuns, eu sunt o persoană care cel puțin 15 ani am dedicat învățământului agrar, am avut funcția de prorector la Universitatea Agrară, atunci când acolo era un forfot de viață, acum la Facultatea de horticultură planul de înmatriculare era de 10 persoane din care au fost înmatriculate vreo 5-6. Vă dați seama, numai la acest moment eu lucrez cel puțin cu 100 de proiecte horticole care va trebui să fie gestionate de oameni cu studii în domeniu, de oameni cu cunoștințe, fiindcă în caz contrar ei nu vor reuși și dacă nu vor reuși, primul lucru pe care îl vor face – vor căuta geanta, pașaportul, lucrurile necesare și vor pleca.
Cea mai grea problemă în agricultură este problema muncitorilor și a randamentului muncii lor...
Vor pleca la munci sezoniere în Germania, în Marea Britanie, oriunde, peste tot în Europa este un deficit mare de brațe de muncă în sectorul agricol, dar la momentul de față și la noi aceasta este problema numărul 1. Dacă m-ar întreba cineva care este cea mai grea problemă în agricultură, aș răspunde: este problema muncitorilor și a randamentului muncii lor, fiindcă am văzut în sezonul curent, în toamna aceasta, fiind într-o livadă de pruni, oameni care recoltau 100 de kilograme pe zi și plata constituia 300 de lei, iar costul prunelor la fabrica de uscat era 250 de lei. Vă imaginați ce randament avem? Calitatea muncii este foarte proastă, randamentul este jos. Aici este deja o problemă mare să găsești un tractorist calificat, este mai complicat ca nu știu ce. Trebuie de revenit imediat la reforma sectorului de știință, nu știu dacă mai este vreo țară în lume unde elevii nu au dreptul măcar să învețe despre muncă, nu încă să și muncească. Noi, fiind copii, tot timpul am lucrat atât vara, cât și toamna la recoltat, la alte lucrări, acum vrem ca tineretul să iubească această ramură, de unde? Dragostea vine numai din acțiuni, nu din meditații, de aceea în partea ce ține de educație toți au comis greșeli atunci când copiilor nu li s-a cultivat dragostea de pământul lor, nu li s-a cultivat dragostea de via care este o muză a moldovenilor. Nu s-a făcut acest lucru și ca rezultat, iată, avem acești copii pe plantații viticole, dar nu acasă, ci în Spania, lucru care trebuie reparat de urgență, în caz contrar, viitorul este foarte sumbru.”
Europa Liberă: Sunteți în plină acțiune pentru organizarea unui eveniment care va avea loc la Costești, Ialoveni. Să ne vorbiți mai mult despre acesta.
Gheorghe Gaberi: „Am menționat mai sus că doi ani consecutiv nu am mai avut Festivalul Strugurilor la Cimișlia, o sărbătoare foarte frumoasă, ca și sărbătoarea vinului, însă am avut doi ani – 2018 și 2020 –, când am pășit cu stângul la începutul sezonului de recoltare și din aceste motive am hotărât, după ce a fost anulată petrecerea festivalului, să organizăm o platformă direct pe plantație și în casele de ambalare a strugurilor, ca să vorbim despre situația din plantații și ce avem la acest moment, fiindcă am avut un an foarte specific, am avut ploi prea multe, dar avem o roadă bună. Și dacă vorbesc de sectorul de producere a strugurilor de masă, acesta nu este moștenit din timpul sovietic, noi atunci nu produceam struguri de masă, este un domeniu care a apărut pe parcursul anilor de independență și am pornit de la niște volume de 15-16 mii de tone și am ajuns în 2019 la 80 de tone. Dar de câțiva ani deja aștept când vom ajunge la 100 de mii de tone exportate. Noi avem această roadă în plantații, dar ea, din păcate, nu are calitatea care trebuie și nu ne ajung capacități să o vindem.
Noi avem recoltă în plantații, dar ea, din păcate, nu are calitatea care trebuie și nu ne ajung capacități să o vindem...
Dacă vorbim de strugurii de masă, noi exportăm în 30 de țări ale lumii, acum am luat cifrele până la 26 septembrie, m-am uitat că și în anul curent avem deja exporturi în 18 țări ale lumii, au ajuns strugurii noștri și în Mongolia, și în alte locuri foarte îndepărtate. Astăzi am văzut un lot de struguri la Costești care se pregătește pentru piața americană, în premieră. A devenit o industrie care ne-a permis să creăm circa 12 mii de hectare de plantații de soiuri de masă, am venit la niște tehnologii moderne care ne permit să asigurăm o calitate foarte bună și vrem să vorbim despre toate acolo. Spuneam că am avut doi ani când am început sezonul, am recoltat tot ce a fost mai rău, tot ce a suferit în urma ploilor, fiindcă au crăpat bobițele, le-am pus în lăzi și le-am trimis în piață, după care au fost luni întregi de plâns și de necaz că nu am mai putut vinde strugurii. Vă amintiți, anul 2019, când în luna martie se vindeau în lădițe struguri cu 5 lei kilogramul, în fața Catedralei din Chișinău, fiindcă am venit cu struguri de proastă calitate, am pășit cu stângul. Vreau să nu repetăm această greșeală, fiindcă avem și struguri de foarte bună calitate în plantații și trebuie să venim cu ei în piață. La marii cumpărători de struguri imediat se creează o imagine când am venit cu ceva rău, înseamnă că acolo nu este nimic bun, fiindcă nimeni nu mai procedează ca noi – să vindem ce-i rău sau să punem în ladă la fund ceva de proastă calitate, iar deasupra ceva frumos. Nu mai face nimeni lucrul acesta, aceasta este ceea ce am moștenit din timpurile vechi, trecute, de aceea vrem să discutăm pe o platformă cu producătorii, cu importatorii, cu exportatorii în plantații, să vorbim în casele de ambalare, să le prezentăm cum trebuie să arate lotul de marfă care este pre-răcit și trimis la export, pentru ca să încercăm să evităm aceste greșeli.”
Europa Liberă: Câte case de ambalare sunt actualmente?
Gheorghe Gaberi: „Sunt mai multe case de ambalare. Vreau să rog reprezentanții guvernului și parlamentului să ne acorde suport că avem nevoie de cel puțin 10 case, întrucât nu mai putem exporta strugurii și o mare-mare greșeală care se comite este că noi vindem strugurii, iată în anul curent în lunile ianuarie-martie avem exportate 18 mii de tone de struguri de soiul Moldova din frigidere, în perioada iulie-septembrie, până la finele lui septembrie avem 6 mii de tone din plantații.”
Avem nevoie de cel puțin 10 case de ambalare, întrucât nu mai putem exporta strugurii...
Europa Liberă: Aproape nimic nu s-a exportat...
Gheorghe Gaberi: „Aproape nimic nu s-a exportat, fiindcă noi ne-am deprins să punem în depozit și să sperăm că în martie se va întâmpla o minune și prețul va crește substanțial. Este o greșeală, calculele trebuie făcute altfel, să vedem care sunt prețurile astăzi și, dacă sunt convenabile, trebuie să vindem imediat o mare cantitate de struguri direct de la plantații, după ce sunt procesați, prelucrați în frigidere și expediați acum la export când au o înfățișare foarte bună, au un gust foarte bun. Și mai târziu, dacă vom avea norocul să fie mai scumpi, va fi doar o compensare, însă de regulă trebuie să ținem cont de faptul că consumatorii din majoritatea statelor preferă strugurii în stare proaspătă și acesta este un produs sezonier când cantități mai mari se consumă anume toamna. Trebuie să mergem cu strugurii acum în piețe, dar să mergem cu struguri de cea mai înaltă calitate, cu atât mai mult că vreau să cunoască viticultorii că și fabricile de vin, reieșind din ceea ce am vorbit noi despre criza care s-a creat la soiurile tehnice și nu au materie primă vor cumpăra strugurii de o calitate mai proastă pentru a produce vinuri și a le distila. Iată, aveți șanse – ce este rău, trebuie dat acolo, iar cu ce este bun-bun trebuie să venim în piață ca să creăm o impresie bună la consumatori și cumpărători.”
