Un material documentar realizat de Mădălin Necșuțu și Ilie Gâlcă pentru G4Media îi pune la curent pe consumatorii români de presă cu canalele prin care Rusia face masiv propagandă inclusiv pe teritoriul țării lor.
Cei doi jurnaliști se ocupă în special de Republica Moldova, dar semnalează defecțiunile legislative sau de aplicare a legislației care fac posibilă propagarea știrilor de origine rusă și în alte state. Sunt prezentate în detaliu avatarurile rețelei de socializare Telegram, aceasta captând în mare măsură, în ultimii ani, influența deținută altădată de media tradiționale. Una dintre metode a fost atragerea unui mare număr de canale de autor deținute de politicieni și finanțate copios din Federația Rusă, ca și Russia Today, pentru care Moscova cheltuie miliarde de ruble. Sputnik Moldova cu toate ramificațiile, canalul de televiziune Primul în Moldova sunt de asemenea foarte influente. Pentru Sputnik (și nu numai), situația de legalitate rămâne neclară, dar regulile Consiliului Audiovizualului nu se aplică.
Cu armata comasată în poziții de luptă asupra Ucrainei, Rusia poate să tot amâne momentul unui atac
„În fiecare zi începe războiul în Ucraina. De ce bat americanii tobele de luptă” se intitulează analiza lui Andrei Luca Popescu apărută pe site-ul panorama.ro. Pornind de la întrebarea dacă e vorba de „un joc” și de la răspunsul că „Într-o anumită măsură da, dar în cea mai mare măsură nu”, jurnalistul argumentează alegerea incomodă făcută de americani. Spre deosebire de 2014, la anexarea Crimeii, când doar oficiali, militari și oameni din serviciile secrete erau la curent cu detaliile operațiunii, acum „asistăm la o veritabilă fervoare a transparenței informațiilor strânse de serviciile secrete despre ce se întâmplă în jurul Ucrainei”. Astfel, problema „nu mai poate fi ignorată sau uitată de nimeni, când toată lumea trăiește în tensiunea iminenței unui conflict militar cu potențial international”. După ziua de ieri, situația a devenit „delicată” pentru americani. „Cu armata comasată în poziții de luptă asupra Ucrainei, Rusia poate să tot amâne momentul unui atac pe care îl poate lansa oricând dă ordinul decisiv Putin. (…) De cealaltă parte, SUA și aliații săi nu pot juca la nesfârșit cartea expunerii intențiilor de război ale Kremlinului, dacă în paralel nu avansează în negocieri cu Rusia. Din simplul motiv că istoria a arătat că lui Vladimir Putin nu îi este rușine să acționeze, chiar și atunci când e demascat”.
Revista Dilema Veche publică în traducere un interviu preluat după Project Syndicate cu Adam Michnik, jurnalist și fost disident anticomunist polonez, în care situația de la granițele Ucrainei este subiectul principal. În opinia lui Michnik, „Putin nu va ataca deschis” ci „va aplica străvechi tactici rusești-sovietice”. „Nu va ataca câtă vreme opinia publică occidentală se menține alertă”, ci când se va fi relaxat crezând că pericolul a trecut. Așa a procedat URSS în cazul invaziei din 1968 din Cehoslovacia. Totul depinde de Putin, iar el s-ar afla în situația unei biciclete care trebuie să ruleze încontinuuu dacă nu vrea să cadă. Și nu vrea, așa că, sugerează Adam Michnik, Putin „Va alege (…)ceea ce rușii numesc «micile războaie victorioase». Ar putea fi Harkov, Odessa, Moldova, Kazahstan, la fel cum a fost și cazul Crimeii”.
