Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și vă prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.
Din sumarul ediţiei:
Puterile occidentale spun că sunt dispuse să modernizeze armamentul Republicii Moldova pentru a o proteja de o eventuală agresiune a Rusiei. Ministrul de Externe de la Chişinău, Nicu Popescu, despre discuțiile legate de securitatea Republicii Moldova prin prisma problemei transnistrene, dar și a eficienței în actualul context a statutului de neutralitate prevăzut de Constituție. Cu ce vin Finlanda și Suedia în NATO? Ce înseamnă cedarea uzinei Azovstal din Mariupol și de ce agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ne afectează pe noi toți, chiar dacă am putea avea impresia că luptele se duc departe, într-un interviu cu analistul român Radu Hossu.
***
Pentru început, câteva dintre evenimente principale ale săptămânii trecute.
Întreprinderea de stat „Bacul Molovata”, care facilitează traversarea râului Nistru pentru locuitorii satelor moldovenești din regiunea transnistreană, urmează să treacă printr-un proces de modernizare a echipamentelor. Programul Uniunii Europene „Măsuri de Promovare a Încrederii” anunță că este în căutarea unei companii sau a unui consorțiu care va realiza un studiu de fezabilitate pentru modernizarea echipamentelor bacului de la Molovata, anunță portalul Zona de Securitate. Acest lucru înseamnă că locuitorii platoului Cocieri și administrația „Bacul Molovata” vor obține suport pentru a face legătura dintre cele două maluri mai sigură și mai eficientă, având în vedere că în situațiile de criză sau blocadă feribotul este unica legătură dintre malurile drept și stâng, pentru că circulația pe cele opt poduri ce leagă malurile este obstrucționată de structurile de forță de la Tiraspol.
Rusia și-a intensificat atacurile în estul Ucrainei pe 20 mai, folosind artileria, lansatoarele de rachete și avioanele pentru a lovi regiunile Donețk și Luhansk, au declarat oficiali civili și militari ucraineni, în timp ce serviciile de informații britanice estimează că ofensiva Moscovei se va intensifica și mai mult după ce trupele rusești au capturat integral localitatea Mariupol. Rusia a operat bombardamente nediscriminatorii cu artilerie, inclusiv lansatoare multiple de rachete, provocând victime civile și pagube substanțiale.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că Rusia a „distrus complet” regiunea Donbas din estul Ucrainei, acuzând forțele rusești că încearcă să ucidă cât mai mulți ucraineni și să facă cât mai multe pagube. „Este un iad acolo - și nu este o exagerare”, a spus Zelenski în discursul său nocturn, repetând acuzația că Rusia comite un genocid.
Senatul SUA a aprobat cu o majoritate covârșitoare un ajutor suplimentar de aproape 40 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Sprijinul militar și economic se așteaptă să fie semnat rapid de președintele Joe Biden, cel care a propus pachetul de cheltuieli în urmă cu doar câteva săptămâni. Liderul majorității din Senat, democratul Chuck Schumer a declarat că măsura include „un ajutor cu adevărat semnificativ” care ar putea asigura victoria ucrainenilor. După ce Biden va promulga legea, suma totală a ajutorului american aprobat pentru Ucraina se va ridica mult peste 50 de miliarde de dolari de la începutul invaziei rusești, la 24 februarie.
Grupul principalelor șapte economii ale lumii (G7) a promis Ucrainei un ajutor economic în valoare de 19,8 miliarde de dolari, pentru a-i permite să facă față financiar invaziei ruse.
Marea Britanie, pe de altă parte, a promis un sprijin de 50 de milioane de dolari pentru Ucraina de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare cu sediul la Londra, a declarat ministrul britanic de Finanțe, Rishi Sunak.
Sunt Lina Grâu și vă prezint principalele știri la Radio Europa Liberă
Duma de stat va discuta lărgirea bazei de recrutare în armata rusă. Un proiect de lege propus ar elimina limita superioară de vârstă ca să permită oricărei persoane de peste 18 ani să semneze un contract cu armata. Este un posibil indiciu că Moscova a suferit pierderi serioase în războiul din Ucraina. Conform legislației actuale, doar rușii între 18 și 40 de ani. Modificările înaintate acum în Dumă ar facilita nu numai recrutarea de soldați, dar și de medici civili, ingineri și de specialiști în comunicații.
Gazprom a oprit sâmbătă exporturile de gaze către Finlanda, a declarat operatorul finlandez al sistemului de gaze, citat de The Guardian. Măsura vine după ce Finlanda a depus oficial candidatura pentru a adera la NATO, dar și pe fondul disputei privind livrarea gazului natural de către Rusia către țările occidentale. Gazprom Export a cerut țărilor europene să plătească pentru livrările de gaze rusești în ruble din cauza sancțiunilor impuse în urma invaziei Ucrainei de către Moscova, dar Finlanda refuză să facă acest lucru, la fel care și celelalte țări europene. Cu o zi mai devreme, șeful companiei finalndeze de gaze Gasum, Mika Wiljanen, a spus că decizia Gazprom este regretabilă, dar a asigurat că Finlanda era pregătită și și-a asigurat căi alternative de alimentare, începând cu conducta de gaz BalticConnector, care leagă Finlanda și Estonia. Gazul reprezintă numai 5% din sursele de energie ale Finlandei. Luna trecută, Rusia a oprit livrările de gaze spre Polonia și Bulgaria, tot pentru că nu și-au plătit facturile în ruble, așa cum cere un decret din martie al președintelui rus Vladimir Putin.
Națiunile Unite estimează că în Ucraina aproape 13 milioane de oameni au fugit de la casele lor, ca urmare a invaziei rusești lansată pe 24 februarie. Peste 6 milioane de oameni s-au refugiat peste hotare, alte peste 6,5 milioane sunt strămutate în interiorul țării.
***
Ministra de externe a Marii Britanii, Liz Truss, a declarat într-un interviu ziarului Telegraph că țara sa a început discuții cu aliații internaționali cu privire la trimiterea de armament modern în Republica Moldova pentru a o proteja de Rusia.
„Aș dori să văd Moldova echipată conform standardului NATO. Aceasta este o discuție pe care o avem cu aliații noștri”, a declarat Liz Truss în interviul publicat în seara de 20 mai pe portalul online al Telegraph.
Șefa diplomației britanice crede că Vladimir Putin este hotărât să creeze o „Rusie mai mare”, în ciuda înfrângerii suferite la Kiev, capitala ucraineană. „Putin și-a arătat foarte clar ambițiile de a crea o Rusie mai mare și doar pentru că încercările lui de a lua Kievul nu au avut succes, nu înseamnă că a abandonat acele ambiții.”, a spus Liz Truss în interviu.
Marea Britanie este unul din cei mai puternici sprijinitori ai Ucrainei, oferindu-i arme care au ajutat-o să opună în mod eficient rezistență Rusiei.
Dacă planurile britanice vor fi puse în practică, țările membre ale NATO vor furniza Moldovei armament modern, înlocuind echipamentul ei din epoca sovietică și vor instrui soldații în modul de utilizare, scrie Telegraph.
Declarațiile ministrei de externe britanice survin după ce Statele Unite și Uniunea Europeană au spus că vor să ajute Republica Moldova să-și consolideze capacitățile de apărare.
Președintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat la 4 mai că Uniunea Europeană va oferi forțelor armate moldovene echipamente militare. Autoritățile moldovene au explicat imediat că nu ar fi vorba de „arme letale”.
Iar sâmbătă, 21 mai, un grup de congresmeni americani din Comitetul pentru Afaceri Externe au comentat la Chișinău ideea trimiterii de armament occidental în Republica Moldova pentru a o proteja de Rusia, spunând că se poartă asemenea discuții, dar că ajutorul nu ar trebui să „depășească” solicitările conducerii moldovene.
Gregory Meeks, președintele Comitetului pentru Afaceri Externe al Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, a făcut declarația la o conferință de presă la Chișinău. „Poziția mea este că trebuie să discutăm cu Guvernul Moldovei și cred că trebuie să ne asigurăm că suntem de acord cu el în legătură cu ceea ce trebuie să se întâmple”. „Nu vreau să depășim ceea ce conducerea moldoveană ne solicită, cred că trebuie să existe un dialog, o discuție între țările noastre. SUA va rămâne alături de Moldova”, a mai spus Gregory Meeks.
Meeks s-a aflat la Chișinău în fruntea unei delegații bipartite compusă din 9 membri ai Comitetului pentru Relații Externe al Camerei Reprezentanților, întâlnindu-se cu președinta Maia Sandu și alți oficiali, și vizitând un centru de refugiați ucraineni.
Răspunzând unei întrebări a Europei Libere despre reacția publică rezervată a autorităților moldovene la ofertele de ajutor militar occidentale, congresmenul Meeks a spus că „dialogul are loc”, iar deciziile vor fi luate „de o manieră colectivă” între aliați, Moldova fiind „unul din aliații noștri cei mai buni”.
Membrul republican al Comitetului, Michael McCaul, a declarat la rândul său că Congresul ar fi gata să voteze pentru aprobarea de ajutoare financiare destinate înarmării unor țări ca Moldova și Georgia, pentru că „planurile lui Putin pot cuprinde cu ușurință” acest țări nemembre NATO, care „nu sunt protejate de articolul 5” al Alianței Nord Atlantice.
„Iată de ce suntem pregătiți să înarmăm Moldova dacă ni se cere, chiar dacă armata rusă s-a dovedit mul mai puțin eficace decât am crezut inițial”, a spus McCaul în conferința de presă de la Chișinău.
***
Ministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, a participat recent la summitul miniștrilor de Externe ai țărilor G7. După acest eveniment, Nicu Popescu a acordat un interviu Lilianei Barbaroșie, în cadrul căruia s-a referit inclusiv la discuțiile legate de securitatea Republicii Moldova, prin prisma problemei transnistrene, dar și a eficienței în actualul context a statutului de neutralitate prevăzut de Constituție.
Europa Liberă: Dle ministru, specialiștii americani au vorbit recent despre intențiile Rusiei de creare a acestei punți terestre spre Transnistria, iar Dvs. ceea ce spuneți despre aceste incidente din Transnistria în ultimul interviu pe care l-am văzut difuzat pe 14 mai, ziceați că forțe interne din Transnistria vor să atragă Republica Moldova în acest război. Ar reieși că nu vedeți legătură între intenția Rusiei și incidentele din regiune. Există această legătură?
Nicu Popescu: „În regiunea noastră nu există procese exclusiv de ordin intern sau extern. Toate procesele sunt legate între ele și o formulare mai corectă ar fi „forțe din interiorul regiunii transnistrene” care încearcă destabilizarea situației din regiune, evident, cu repercusiuni negative asupra întregii Republici Moldova, dar și cu repercusiuni negative pentru întreaga regiune. Și acest lucru este destul de evident, regiunea este foarte complicată, tot ce se întâmplă în interiorul Ucrainei, evident, are repercusiuni interne, tot ce se întâmplă în interiorul Rusiei, evident, are repercusiuni externe, tot ce se întâmplă în interiorul Republicii Moldova sau în interiorul regiunii transnistrene a Republici Moldova, da, are repercusiuni, are efecte și este interconectată cu procesele de ordin extern, inclusiv acest război și această agresiune. Or, dacă n-ar fi fost acest război, probabil, nici aceste explozii și aceste tentative de destabilizare, sper eu, nu ar fi avut loc.”
Europa Liberă: Rusia dacă ar reuși acest lucru – să creeze această punte terestră spre Transnistria –, Republica Moldova ar deveni cumva ostatica ei, nu-i așa?
Nicu Popescu: „Noi nu speculăm, nu facem predicții, dar noi ca guvern, ca echipă de guvernare suntem obligați și de mult ne pregătim pentru întreg spectrul de scenarii, pentru întreg spectrul de riscuri, facem acest lucru din luna noiembrie, unde se discută toate-toate riscurile de ordin militar, de ordin umanitar, de ordin economic, încercăm să ne pregătim în măsura posibilităților pentru întreg spectrul de răspunsuri și reacții guvernamentale, instituționale necesare și, din nou, nu putem specula, nu putem prezice. Dvs. vedeți și faptul că războiul a luat o turnură pe care foarte puțini actori internaționali au putut-o prezice, deci ar fi incorect și iresponsabil să speculăm la această etapă. Ceea ce vă pot spune este că absolut toate instituțiile Republicii Moldova discută, iau în calcul și se pregătesc pentru absolut întregul spectru de scenarii.”
Europa Liberă: Sub ochii noștri, două țări neutre – e vorba de Suedia și Finlanda – au ajuns la concluzia pe fundalul războiului acesta declanșat de Rusia împotriva Ucrainei că trebuie să adere și ele la NATO. E un moment care lasă de gândit la Chișinău, care e un stat neutru, la fel până acum a zis mereu că este și se ține de acest statut de neutralitate, dar războiul e mai aproape de Moldova?
Nicu Popescu: „Eu cred este absolut clar că noi trăim într-o regiune foarte nesigură, insecuritatea planează asupra multor state din regiune, inclusiv asupra unor state neutre ca Republica Moldova, dar și asupra unor state care și-au dorit și își doresc aderarea la NATO, bunăoară, Georgia sau Ucraina. Deci, trăim într-o regiune nesigură, în care tentativele diverse de a găsi modalități constituționale sau instituționale de asigurare a securității nu sunt ușoare și nu generează automat securitatea pentru aceste state. Și vedem și faptul că în Ucraina s-a dorit foarte mulți ani aderarea la NATO, acum se admite în cadrul negocierilor care practic sunt înghețate, dar în acest schimb de mesaje și poziționări dintre autoritățile de la Kiev și Federația Rusă și noțiunea de neutralitate apare destul de regulat în declarațiile partenerilor de la Kiev, deci situația este foarte fluidă, foarte complexă, vedem că state care își doreau foarte categoric să adere la NATO încep să admită o potențială mișcare spre statutul de neutralitate; vedem state care sunt neutre, dimpotrivă, aderă la NATO; vedem state care își mențin modelul.
Da, este un proces fluid, putem spune clar că nici un model, nici altul nu oferă garanții clare în aceste circumstanțe foarte dificile și, da, Republica Moldova este afectată de această insecuritate, da, este clar că câteva linii de text în Constituția noastră nu sunt suficiente pentru a garanta securitatea statului, lucrurile acestea sunt evidente și, prin urmare, este foarte important ca noi să ne fortificăm capacitățile de apărare pentru a apăra acel model de politică externă și securitate pe care și-l doresc cetățenii Republicii Moldova. Deci, la această etapă este important să fortificăm capacitățile noastre de apărare și acest lucru se întâmplă.”
Europa Liberă: Totuși, credeți, admiteți că va exista un moment în care să se pună la modul serios sau Republica Moldova să ridice la modul serios această discuție despre o eventuală aderare la NATO?
Nicu Popescu: „Aceasta este o discuție politică, care are loc în societatea noastră, ea are loc între comentatori, între politicieni, parlamentari, deci este o discuție care are loc. La modul practic, ceea ce ține de executiv, prioritatea noastră absolută la această etapă este fortificarea capacității noastre, fortificarea rezilienței statului nostru de a rezista în fața acestei crize regionale de proporții pe întreg spectrul de probleme, de la umanitar, la economic, la securitar și militar.”
***
Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a declarat vineri că Moscova va crea noi baze militare în vestul țării și va forma 12 noi unităţi şi divizii ca răspuns la decizia Suediei şi Finlandei de a adera la NATO.
Finlanda și Suedia au cerut oficial admiterea în NATO pe 18 mai, renunțând la zeci de ani de neutralitate pe fondul preocupărilor de securitate provocate de invazia rusă în Ucraina.
Președintele Vladimir Putin declara pe 16 mai că aderarea Suediei și Finlandei la NATO nu reprezintă o amenințare în sine pentru Rusia, dar a avertizat că Moscova va răspunde dacă alianța își va întări prezența militară în cele două țări.
Este de așteptat ca cele două țări să fie admise rapid, în ciuda opoziției Turciei din acest moment.
Dan Alexe trece în revistă atuurile celor două țări și valoarea aderării lor pentru Alianța Nord Atlantică.
Putin spunea că vrea să oprească extinderea NATO și se trezește acum cu o Alianță militară occidentală mai solidă ca oricând. Mulți pun întrebarea care ar fi beneficiile practice, concrete, ale NATO pentru a primi ca noi membri Finlanda și Suedia.
Asta, mai ales după ce Rusia a avertizat că o asemenea decizie, care ar pune capăt neutralității tradiționale a Finlandei și Suediei, ar putea avea serioase consecințe.
Rusia a făcut cunoscut că se împotrivește în special desfășurării de infrastructuri militare NATO pe teritoriul potențialilor viitori membri. Adevărul este că cele două țări nordice nu vor fi doar beneficiare de securitate din partea NATO, ci că vin la rândul lor cu serioase atuuri.
Cele două țări nu vin în NATO cu mâinile goale. Primirea Finlandei va duce la dublarea lungimii frontierelor Alianței cu Rusia, trecând de la 1.215 km acum la 2.555 km.
Apoi, dacă Finlanda, țară cu 5,5 milioane de locuitori, nu are decât 12.000 de militari de profesie activi, în schimb poate conta pe 870.000 de rezerviști, dintre care 280.000 mobilizabili imediat și posedând una din cele mai masive artilerii din Europa.
Finlanda mai are, de asemenea, o aviație și o marină la Marea Baltică dintre cele mai performante.
De altfel, Helsinki a comandat și 64 de avioane americane de vânătoare de tip F-35 în decembrie 2021.
Cu cheltuieli militare de 5,1 miliarde de euro în 2002, Finlanda consacră apărării 1,9 % din PIB. Dar acest buget va continua să crească: în aprilie, guvernul a anunțat un buget adițional de 2,2 miliarde pe patru ani, dintre care 700 de milioane de euro vărsați imediat.
În partea suedeză, imaginea este puțin diferită. La începutul anilor 2000, Stockholm și-a demontat apărarea națională și s-a bazat pe o mică armată profesionistă, menită să intervină în operațiunile de menținere a păcii din străinătate. Anexarea Crimeii în 2014 a provocat o largă conștientizare: desființat în 2010, serviciul militar a fost restabilit în 2017, iar bugetul apărării a început să crească din nou. În 2021, a ajuns la 6,6 miliarde de euro, sau 1,26% din PIB. În aprilie anul acesta, guvernul s-a angajat să o majoreze la 2% din PIB, fără a da o dată pentru asta.
Astăzi, armata suedeză are aproximativ 50.000 de soldați, jumătate dintre ei rezerviști. Dar, potrivit experților, puterea sa constă mai ales în echipamentele sale de înaltă tehnologie, dezvoltate de industria sa de armament: cele cinci submarine ale sale, corvetele, avioanele de vânătoare - inclusiv JAS 39 Gripen -, dar și un sistem de senzori care colectează informații în întreaga lume, dar mai ales în regiunea Mării Baltice.
Cu 2.400 km de coastă și o porțiune de teritoriu în zona arctică, Suedia are și o valoare geostrategică foarte mare: portul Göteborg, pe coasta de vest a țării, este foarte important pentru securitatea aprovizionării întregii regiuni Baltice și Finlanda, mai ales vizavi de peninsula rusă Kola, unde este staționată Flota Nordului.
Spargerea încercuirii țărilor baltice
Și apoi mai este și insula Gotland, situată în Marea Baltică, la doar 140 de kilometri de Letonia, o piesă centrală a apărării suedeze în timpul Războiului Rece, esențială pentru controlul traficului aerian și maritim. Demilitarizată după implozia Uniunii Sovietice, a găzduit din nou un regiment de 350 de soldați începând din 2018. La mijlocul lunii ianuarie, Stockholm a trimis acolo noi întăriri.
Toate simulările făcute de NATO încă din 2014 arată că ar fi foarte greu să apere statele baltice în cazul unui atac rusesc, dacă nu ar avea acces pe teritoriul suedez, în special în spațiul aerian, dar și în spațiul maritim și terestru. Aderarea Finlandei și a Suediei va avea, așadar, ca efect descercuirea țărilor baltice și asocierea acestora cu o apărare nordică incluzând Norvegia, Danemarca și Islanda.
***
Armata ucraineană și-a retras forțele rămase în combinatul siderurgic Azovstal, ultimul bastion al rezistenței militare în orașul-port Mariupol de la Marea Azov. Ileana Giurchescu despre miza acestei bătălii.
Orașul este de multe zile controlat de forțele ruse, iar combinatul în sine nu avea un rol strategic important. Devenise însă simbolul rezistenței ucrainene în fața invaziei ruse.
Portul Mariupol a fost distrus de bombardamentele rusești, în care se pare că au murit și mii de civili. Înainte de acest război, acest oraș avea o populație de aproximativ 400.000 de locuitori, Iar portul din Mariupol a devenit inutilizabil.
„Garnizoana „Mariupol” și-a îndeplinit misiunea”, a declarat Statul Major al Forțelor Armate ucrainene într-un comunicat din 17 mai, la o zi după ce peste 260 de soldați ucraineni, unii dintre ei răniți, au fost evacuați din Azovstal.
„Comandamentul militar suprem a ordonat comandanților unităților staționate la Azovstal să salveze viețile personalului... Apărătorii din Mariupol sunt eroii timpurilor noastre”, se mai arată în comunicat.
Luptătorii, mulți răniți, au fost evacuați în orașele controlate de milițiile separatiste pro-ruse. Nu este clar dacă vor fi considerați prizonieri de război.
În discursul său video, postat în noaptea de luni spre marți, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că evacuarea de la Azovstal a fost negociată și organizată de armata ucraineană și serviciile de informații, cu sprijinul Crucii Roșii și al Națiunile Unite.
„Ucraina are nevoie de eroii săi în viață”, a spus Zelenski.
Totuși, el a avertizat că luptătorii ucraineni s-ar putea să nu fie eliberați imediat, adăugând că negocierile pentru eliberarea lor vor necesita „tact și timp”.
Ileana Giurchescu, despre ce, și dacă, a câștigat Rusia la Mariupol.
Odată cu încetarea rezistenței armate ucrainene în combinatul siderurgic Azovstal, forțele ruse au controlul total asupra orașului-port Mariupol de la Marea Azov, de la lansarea invaziei pe 24 februarie, soldate cu moartea a mii de persoane (militari și civili) și distrugerea orașului.
Ce a câștigat Rusia, cu un preț atât de mare ?
O victorie simbolică, dar cu puțină valoare adăugată strategică, sunt de părere experți.
Faptul că luptătorii de la Azovstal sunt acum în mâinile rușilor, indiferent dacă este vorba de o evacuare (cum o prezintă Kievul) sau capitulare (cum susține Moscova), este o victorie care servește propaganda rusă. Mai ales cea internă, în care elementul simbolic, emoțional este mai important decât cel pur strategic.
Ucraina și Rusia continuă să dea informații contradictorii despre câți luptători de la combinatul Azovstal din Mariupol au depus armele și au fost transferați în zonele din estul țării, controlate de milițiile separatiste și de armata rusă.
Joi, liderul separatist pro-rus Denis Pușilin susținea că mai mult de jumătate dintre luptătorii ucraineni care se baricadaseră în buncărele subterane de la Azovstal au părăsit uzina. Informația nu poate fi verificată din surse independente și nici nu este clar la câți luptători se referă Pușilin.
Între timp, la Moscova s-a anunțat că peste 900 de luptători ucraineni care s-au predat au fost duși într-o colonie penitenciară din Donețk, teritoriu controlat de Rusia.
Rămâne de văzut dacă și unde vor fi judecați, pentru că în Rusia riscă închisoare pe viață, pe când în regiunile separatiste din estul Ucrainei pot fi și condamnați la moarte, relatează televiziunea publică germană ARD.
Odată cu lichidarea rezistenței militare de la Azovstal, forțele ruse controlează întreg orașul-port Mariupol de la Marea Azov. Numai că Rusia controla Mariupol încă de la mijlocul lunii aprilie, cu excepția combinatului Azovstal, care se întinde pe 11 kilometri pătrați.
Mariupol, al doilea oraș ca mărime din regiunea Donețk, se află pe o fâșie strategică de pământ pe coasta Mării Azov, care se întinde de la granița rusă în Est până la istmul ce leagă Ucraina continentală de peninsula Crimeea controlată de ruși din 2014 - un potențial „pod terestru” care s-ar putea întinde mai departe, până la Odesa, sau chiar spre regiunea separatistă Transnistria, cum s-a mai speculat.
„În termeni practici, sfârșitul asediului de la Azovstal nu modifică foarte mult traiectoria războiului”, a declarat pentru Europa Liberă Robert Person, profesor asociat pentru relații internaționale la Academia Militară Americană de la West Point.
„Rusia controlează Mariupol de câteva săptămâni, așa că Moscova avea deja „podul său terestru” către Crimeea”, a mai spus Person.
Prelungind rezistența militară de la Azovstal, luptătorii ucraineni au blocat săptămâni în șir mii de militari ruși, care nu au putut fi transferați pe ale câmpuri de luptă în Ucraina.
„În termeni de propagandă internă, [președintele rus Vladimir] Putin va folosi la maxim capturarea orașului Mariupol, continuă Robert Person, dar este o victorie care a costat Rusia enorm. Luptele prelungite au epuizat armata, care a pierdut oameni, arme și echipamente importante”.
Armata ucraineană a susținut că rezistența de la Azovstal a forțat Moscova să mențină aproximativ 20.000 de soldați în Mariupol, deși unele rapoarte indică că numărul a fost semnificativ mai mic. Rusia începuse deja să transfere trupe din Mariupol, atunci când uzina Azovstal rămăsese ultimul bastion al rezistenței ucrainene.
Controlul total asupra orașului, dar mai ales asupra portului poate aduce Rusiei avantaje strategice, nu însă determinante, apreciază Mark Cancian, colonel în rezervă al marinei americane, tot într-un interviu cu Europa Liberă.
„Rușii vor putea transporta mai multe provizii, mai multe echipamente, eliberând unele trupe pe care le-ar putea folosi în ofensiva din nord”.
„Mariupol are un port foarte bine dotat care va ajuta logistica rusă, și este exact punctul în care rușii au avut cele mai multe probleme de la lansarea campaniei din Ucraina”, mai spune Mark Cancian, astăzi consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale de la Washington.
Oficialitățile ucrainene susțin că o navă ucraineană scufundată și minele marine împiedică forțele ruse să redeschidă portul imediat. Iar Glen Howard, președintele Fundației Jamestown de la Washington apreciază că ar putea dura luni până ce portul Mariupol să fie deschis pentru uz militar.
***
Am discutat despre situația din Ucraina, despre ce înseamnă căderea Mariupolului, dar și despre cât de la adăpost este Republica Moldova și cum ar putea fi ajutată de România cu analistul român Radu Hossu, consultant politic și activist civic din Brașov.
L-am întrebat pe Radu Hossu, care de la începutul războiului publică în fiecare zi pe Facebook sinteze ale evoluțiilor de pe linia frontului din Ucraina, ce însemnă plecarea ultimilor apărători ucraineni din Mariupol – este aceasta o înfrângere a Ucrainei sau lucrurile pot fi primite și sub alt aspect?
Radu Hossu: „Din punctul meu de vedere, pentru Rusia este o victorie a la Pirus, pentru că în realitate oamenii ăia au reușit să mențină trupele rusești în jurul Mariupolului timp de 82 de zile, trupe care ar fi putut să se ducă în zona Donbas sau în Zaporojie și să facă victime civile, așa cum știm foarte bine că o fac în acest moment. Așa că apărătorii de la Azovstal și-au îndeplinit scopul la maxim, ceea ce a spus și Ministerul ucrainean al Apărării.
Când discutăm despre reușită sau nereușită în termeni militari, trebuie să ne gândim la misiune. Dacă misiunea este să menții fixate trupe ale rușilor în jurul Mariupolului pentru o anumită perioadă de timp în așa fel încât în alte zone apărarea Ucrainei să poată să fie desfășurată și să fie pregătită pentru ofensiva rusă, atunci putem să spunem că în realitate a fost o victorie a Ucrainei prin ceea ce au reușit să facă eroii de la Azovstal, cum îmi place mie să-i numesc.”
Europa Liberă: Radu Hossu, toată lumea se întreabă – cât va mai dura acest război? Și ce consecințe – economice, politice, sociale – vor fi pentru regiunea noastră?
Radu Hossu: „Din păcate, războiul este un lucru volatil, prin urmare nu o să poată să vă spună absolut nimeni cât va dura acest război. Însă la ce este important să ne uităm în acest moment este bătălia pentru Donbas.
Rusia a plecat cu niște planuri „mărețe”, să le spune așa, în momentul în care a invadat – ilegal, ilegitim și imoral – Ucraina. Ulterior, aceste scopuri au tot scăzut în importanță – de la bătălia pentru Kiev la bătălia pentru Harkov, pe care, pe ambele, le-au pierdut, până la bătălia pentru Donbas, care se desfășoară în acest moment și care are trei straturi diferite.
Există „cleștele” Popasna-Izium care se pare că nu reușește să se „închidă”, prin urmare Rusia nu reușește să încercuiască trupele ucrainene din acea „pungă” Donbas. Există al doilea „clește”, care este mai mic, între Popasna și liman, care nici el până în acest moment nu avem semne că ar reuși. Și mai există o ultimă variantă a rușilor – varianta încercuirii trupelor ucrainene în zona Severodonețk. Dar ce vedem în momentul acesta în Severodonețk este că ei bombardează nediscreționar infrastructură critică civilă, ceea ce însemnă că practic „mariupolizează” Severodonețkul.
Pentru bătălia de la Donbas trebuie să ne așteptăm cel puțin două luni de zile din acest moment să continue…
Prin urmare, la bătălia de la Donbas trebuie să ne uităm în primul rând. Când ea va fi încheiată, și din punctul meu de vedere nu va fi încheiată cu o victorie a rușilor, pe mai departe trebuie să vedem dacă acest conflict se va transforma într-un conflict înghețat, dacă se vor așeza la masa negocierilor sau dacă va continua conflictul armat. Ceea ce însemnă că pentru bătălia din Donbas trebuie să ne așteptăm cel puțin două luni de zile din acest moment să continue și pe mai departe vom vedea care sunt scenariile diplomatice și militare.
În ceea ce privește consecințele pentru regiunea noastră, acestea vor fi grave din punct de vedere economic. Se știe că Rusia și Ucraina sunt grânarii Africii și parțial ai Europei. Fiind în conflict în acest moment, existând blocada de la Marea Neagră, Ucraina nu poate exporta și practic să hrănească o parte din populația lumii. România este un factor important în acest moment, pentru că ajută prin portul Constanța practic la hrănirea a unei părți a Africii.
Însă situația actuală va duce la creșterea prețurilor la alimentele de bază, ceea ce însemnă că îi va afecta pe cei săraci în primul rând și pe cei nevoiași din lume, mai curând decât pe cei din clasa medie.
Războiul din regiune creează și probleme geostrategice, mutări ale polurilor de influență. Vedem că Ungaria se opune la multe lucruri pe care Uniunea Europeană vrea să le facă pentru ajutorarea Ucrainei. De partea cealaltă, vedem Polonia devenind un lider regional în zona de est a Europei. Turcia în același timp își exercită puterea.
Deci, există mai multe paliere. Vor avea probleme economice și din cauza minereurilor, care există în zona Donbas și în toată Rusia și toată această blocadă economică va duce mai departe la probleme de aprovizionare și de dezvoltare a tehnologiilor peste tot în lume.
Europa Liberă: Când vă referiți la probleme politice și geostrategice, ce aveți în vedere?
Radu Hossu: „În funcție de sorta războiului și de cine câștigă acest război, vom putea vedea o reînviere a naționalismului conservator în Europa, dacă câștigă Rusia, pentru că în momentul acela populația va spune: „Vedeți, voi ați dat bani Ucrainei și ăia nu au fost în stare să se apere. Și ați tăiat gazele de la ruși și noi acum plătim mai mult pentru gaze și a fost totul degeaba!”. În schimb, dacă va câștiga Ucraina, va fi o întărire a tot ce înseamnă valori democratice peste tot în Europa.
Iată de ce este important ca Ucraina să câștige acest război – nu doar pentru Ucraina, ci și pentru noi, pentru Europa. Acesta este partea politică.
Partea geostrategică vine pe zona de influență a Turciei și a Poloniei în zona europeană. Și nu o spun într-un sens negativ, ci pur și simplu ca un aspect pe care îl vedem deja. Polonia demonstrează că face parte din leadership-ul țărilor din est, devansând România, care ar fi fost într-o poziție chiar de pole position. Din păcate, chiar dacă domnul ministru ucrainean de Externe, Dmitri Kuleba, a spus că România face o diplomație inteligentă, într-un interviu dat unui post de televiziune din România, consider că am fi putut fi mai cu curaj implicați în acest ajutor.
Chiar dacă noi, pe teritoriul României, facem lucruri importante – la Brașov de exemplu administrația locală și în speță viceprimarul Flavia Boghiu au dezvoltat singurul punct Blue Dot al UNICEF pe teritoriul României, lucru care a ajuns să fie model de bune practici dat în prime-time pe CNN. Adică în Brașov s-a demonstrat că România este alături de Ucraina și că dezvoltă politici publice de integrare a refugiaților în cazul în care își vor dori să rămână pe teritoriul României. Însă în politica externă consider că puteam să fim un pic mai curajoși.”
Europa Liberă: De ce credeți că a început Rusia această „aventură”, care în acest moment, privind din partea asta a Europei, pare una sinucigașă? Tot ce a obținut Rusia până acum a fost să-și slăbească pozițiile politice, economice, de influență în lume. Mulți experți tind să pună răspunsul în legătură cu mintea bolnavă a lui Vladimir Putin. Dvs. aveți o explicație – de ce?
Radu Hossu: „Vă dați seama că pot formula doar o părere personală, analizând ceea ce vedem până în momentul acesta și ce am văzut înainte de război. Din punctul meu de vedere, a fost o greșeală de calcul. Nici pe departe nu consider că Vladimir Putin este nebun. Da, există „beția puterii” acolo și asta îi întunecă judecata. Însă Vladimir Putin avea nevoie de un dușman extern pentru a-și menține politica internă. Pentru că, să nu uităm, Rusia este una dintre cele mai sărace țări, dacă e să ne uităm la PIB, la puterea de cumpărare a rușilor – și nu discutăm despre orașele mari, ci de Rusia per total. Deci, prin urmare, avea nevoie de un dușman extern pentru a continua politica internă, una care hrănește oligarhii și zona de putere din jurul lui Putin, care îl ține la putere.
După care trebuia să convingă publicul rus că nu doar vorbește despre amenințarea NATO și amenințarea Vestului, ci să și facă ceva în această privință.
Însă consider că a fost un calcul greșit, venit de la consilierii lui. Și asta, din punctul meu de vedere, vine dintr-o problemă sistemică a tuturor regimurilor autoritare sau totalitare, însemnând corupția sistemică. În momentul când ai corupție sistemică, meritocrația nu există. Prin urmare oamenii care sunt în jurul liderului de cele mai multe ori nu sunt de cea mai bună factură și care să înțeleagă lucrurile la adevăratul lor potențial și la adevărata lor valoare.
Prin urmare, dacă a fost consiliat greșit, considerând că va fi rezolvată foarte repede problema ucraineană, s-a demonstrat că acesta este un fals, doar că Putin în acest moment nu are cum să se retragă.
Prin urmare, va trimite în continuare carne de tun în Ucraina, soldați ruși care nici măcar nu vor ști de fapt în realitate de ce sunt acolo, până când va reuși să aibă un fel de victorie. Orice fel de victorie. Care va fi împachetată ca fiind o mare victorie. De exemplu, dacă încercuirea de la Severodonețk reușește, ea va fi împachetată în Rusia ca fiind o mare victorie și se va spune că de fapt acela a fost scopul inițial.”
Europa Liberă: În acest moment drept victorie este prezentată situația cu Azovstal, faptul că militarii ucraineni de acolo s-au retras. Dar Dvs. scriați într-o postare că soluția de fapt este nu de a sprijini Ucraina pentru a-i minimiza pierderile, ci pentru a o ajuta să câștige acest război. Putin fiind „strâns în colț”, pericolul și lucrul de care se teme toată lumea este că ar putea să ajungă să folosească niște arme mult mai puternice decât cele de acum…
Radu Hossu: „Este adevărat că există acest pericol, nu putem să-l negăm.
În același timp, trebuie să ne gândim pe un interval de timp mai îndelungat decât săptămâna aceasta – săptămâna viitoare, luna aceasta – luna viitoare. Și atunci, forțele democratice trebuie să ia o decizie care este, într-adevăr, riscantă, însă Rusia după acest conflict nu mai trebuie să aibă capacitatea de a amenința vreodată pe cineva cu o incursiune militară.
Prin urmare, chiar dacă acest pericol există, Ucraina trebuie să câștige, trebuie să fie ajutată militar, însemnând livrări de armament și tehnică militară, pentru a câștiga acest război, indiferent de riscurile pe care le arată mai mult retorica Rusiei, decât acțiunile Rusiei.”
Europa Liberă: Să vă întreb și câteva lucruri despre Republica Moldova. Cât de la adăpost, sau nu, este Republica Moldova în acest moment?
Radu Hossu: „În momentul acesta Republica Moldova, din punctul meu de vedere, este într-o poziție acceptabilă, să-i spun așa, din punctul de vedere al riscului.”
Europa Liberă: Pentru că a rezistat Odesa.
Radu Hossu: „Pentru că a rezistat Nikolaev și Odesa, într-adevăr. Și nu cred că Rusia are în momentul acesta capacitatea de a înainta în acea zonă.
Prin urmare, din nou, lupta Ucrainei nu este doar a militarilor ucraineni pentru Ucraina, ci și pentru Republica Moldova, și pentru Țările Baltice, și pentru România, și pentru tot flancul estic al NATO. Din acest motiv este important ca Ucraina să câștige.
Pe termen scurt, evident, lucrurile sunt volatile, nu pot să vă dau un răspuns în care să spun: „Sută la sută, Moldova este în siguranță, este salvată.”. Însă pe termen lung, dacă Ucraina câștigă, Moldova va putea avea un viitor luminos înspre Uniunea Europeană și, ulterior, în Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: În Republica Moldova există peste un milion de cetățeni români și multă lume privea și spre România atunci când se gândea la soluții pentru niște situații de criză, nu doar la Ucraina. Ce fel de sprijin poate veni din România?
Radu Hossu: „Din punct de vedere militar, despre trupe românești în Republica Moldova nu se poate pune problema pentru că asta ar însemna o intervenție a NATO pe un teritoriu non-NATO. În schimb, armament sau tehnică militară – cu siguranță, lucrurile acestea se pot face, așa cum face în acest moment SUA, Polonia, România și alte țări pentru Ucraina. La fel se poate face și pentru Moldova.
Dacă Ucraina câștigă, Moldova va putea avea un viitor luminos înspre UE și, ulterior, în UE…
Unirea, în același timp, nu consider că este soluția în acest moment. Unirea României cu Republica Moldova se va face în momentul în care Moldova va intra în Uniunea Europeană. Și atunci vom avea o unire de gânduri, de idei, de principii, de valori, de standarde ale democrației, de standarde ale justiției, de standarde de viață. Și atunci nu va mai fi nevoie să facem o unire însemnând tăierea de pe hartă a unor granițe, pentru că în momentul acela granițele vor fi oricum redundante.
România trebuie să susțină Republica Moldova cu tot ce înseamnă know-how în lupta împotriva corupției, în tot ce înseamnă ajutor financiar pentru dezvoltarea infrastructurilor critice, tot ce înseamnă dezvoltarea societății civile și lupta împotriva corupției. De ce tot repet cuvântul „corupție”, este pentru că anume corupția este o problemă sistemică și în România, și în Republica Moldova și este frâna care a tras cel mai în spate dezvoltarea țărilor noastre.”
Europa Liberă: Am descoperit rezumatele despre situația frontului din Ucraina, pe care le faceți pe Facebook, din prima sau a doua zi de război și acestea au devenit un fel de punct de reper pentru a înțelege ce se întâmplă în fiecare dimineață, când nu știam în ce realitate ne trezim, atunci, în primele zile de război. De ce faceți efortul de a sintetiza aceste rezumate? De ce trebuie să ne pese, chiar dacă avem impresia că lucrurile acestea nu ne privesc și сă Ucraina este undeva departe?
Radu Hossu: „Pentru că nu suntem insule, pentru că suntem interconectați – că vrem, că nu vrem. La nivel de valoare umană, noi, țările din Europa, inclusiv Rusia, suntem semnatari ai Cărții Europene a Drepturilor Omului, iar primul drept al omului este dreptul la viață.
Este o bătălie între democrație și totalitarism în acest moment, care ne afectează pe noi toți…
Dacă nu suntem doar semnatari de dragul de a semna o hârtie și chiar credem în acele valori, atunci este important să și susținem acele valori. Iar dreptul la viață, la autonomie, la autodeterminare a unui stat independent cum este Ucraina este important nu doar ca exercițiu pentru statele celelalte care pledează pentru aceste valori, ci este important și pentru cetățeni să înțeleagă și să susțină lucrurile acestea în interiorul societăților lor. Practic, este o bătălie între democrație și totalitarism în acest moment, care ne afectează pe noi toți. O Rusie câștigătoare în acest război și un sistem totalitar care invadează o țară democratică și pașnică ar fi o victorie a răului asupra binelui. Și bineînțeles că aici putem să intrăm în discuția epică despre bine și rău. Cu toții ne dorim ca binele să învingă. Și în acest moment statele vestice și Ucraina reprezintă binele. Rusia reprezintă răul suprem în această bătălie. Și această victorie a binelui nu este importantă doar pentru acum, ci este importantă pentru viitorul nostru și al copiilor noștri. Și nu sunt cuvinte pe care le folosesc doar de dragul de a le folosi ca pe niște clișee, ci adevărul.
Hai să ne imaginăm cum ar fi ca Republica Moldova să aibă din nou graniță cu Rusia? Hai să ne imaginăm cum ar fi ca România să aibă din nou graniță cu Rusia. Hai să ne imaginăm ce înseamnă că Rusia invadează și ia bucată cu bucată, felie cu felie, Ucraina. Când se va opri? Niciodată. Se va opri acum, după Donbas dacă consideră că a câștigat. Și dacă lumea se oprește din a ajuta Ucraina, peste poate 3, 5 sau 10 ani va încerca să mai ia o bucată din Ucraina. Și după aia poate își va dori să ia o bucată și din Republica Moldova. Și după aia va dori să ia o bucată din Polonia, și o bucată din România… Pentru că, ați observat, ei au motive pentru absolut orice acțiune pe care o iau. Nu motive întemeiate, ci motive inventate.
Este important pentru noi toți ca Ucraina să fie susținută și să câștige acest război…
Prin urmare, este important pentru noi toți, ca cetățeni ai lumii, care aderăm la valorile și principiile democrației, statului de drept și valorile universale ale Cartei Drepturilor Omului, este important pentru noi toți ca Ucraina să fie susținută și să câștige acest război.”
Europa Liberă: Ce nu am făcut, ce nu am înțeles noi în acești 30 de ani, de am ajuns să discutăm, la 30 de ani după căderea comunismului, despre confruntarea dintre dictatură și democrație în spațiul european?
Radu Hossu: „Pentru că sistemele noastre democratice tinere - și din Republica Moldova, și din România – au fost căpușate în anii 1990 de către oligarhii noștri, care, mai departe, au ținut o parte mare a societății sub papucul lor. Și este destul de ușor să convingi un om să te voteze după ce îi dai o sticlă de ulei și un kil de zahăr, când el nu a mai avut o sticlă de ulei și un kil de zahăr o lună de zile. Și atunci, acel om se va gândi: „Bă, ăsta măcar mi-a dat ceva, iar celălalt îmi dă doar valori.”.
Noi în România în anii 1990 am avut o dezbatere a valorile între Ion Iliescu și Ion Rațiu și Radu Câmpeanu, doi oameni care veneau din Europa, din America, veneau și discutau despre principi și valori universale. Pe când Ion Iliescu, un om al sistemului, vorbea despre lucruri care erau importante pentru cetățean. Prin urmare, ce ar trebui să învățăm este să îmbinăm aceste doua lucruri.
Este o lecție pe care trebuie să o învețe orice partid nou, cum este și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) în Republica Moldova. PAS și Maia Sandu sunt niște exemple pentru România și vedem și în sondajele de opinie că Maia Sandu este cel mai iubit lider politic extern în România în acest moment, pentru că arată că se poate. Pentru că cele două elemente – ce trebuie să faci pentru oameni și ce trebuie să faci pentru valori – sunt interconectate acolo. Guvernul în Republica Moldova este un exemplu de profesionalism.
Ne uităm la membrii acestui guvern și noi, românii, ne întrebăm cum am ajuns, Doamne iartă-mă, să avem un militar care să ne conducă, și Republica Moldova are oameni de la Harvard și de la Stanford și cu înalte calificări în SUA și Europa ca să conducă un guvern. În România avem niște, îmi cer scuze pentru limbajul neacademic, niște băieți de la ei de acasă care conduc România.
De ce? Pentru că nu am învățat să îmbinăm cele două elemente. Partidele noi nu au învățat să explice și omului de ce sunt importante valorile, principiile, democrația, statul de drept, egalitatea de șanse, egalitatea în fața legii și, în același timp, să și ofere ceea ce omul are nevoie pentru viață mâine.”
Aici e Radio Europa Liberă
