Cum a fost anul vitivinicol 2019? Ce lucruri bune s-au adunat, ce lucruri, eventual, rele ar mai fi de spălat în această foarte importantă industrie a Republicii Moldova. O convorbire cu Gheorghe Arpentin, directorul Oficiului Național al Viei și Vinului.
Gheorghe Arpentin: „Anul 2019 pentru sectorul vitivinicol a fost, să spunem așa, un an care a contribuit în continuare la fortificarea pozițiilor vinului moldovenesc pe piețele externe, în primul rând, fiindcă trebuie să cunoască cei care ne ascultă că vinul moldovenesc este exportat astăzi în 65 de țări. Circa 82 la sută din vinuri merg la export. Desigur, fericirea noastră o căutăm tot timpul în export, dar nu uităm și de piața internă.
Pe ultimii cinci ani avem o creștere de 15% în valoare și 10% în volum, ceea ce reprezintă un succes...
Dacă vorbim despre export, creșterile în volum și în valoare, dar mai ales în valoare, au menținut trendul acesta, care-i deja pe durata de când s-a format Oficiul Național al Viei și Vinului. În medie, pe ultimii cinci ani avem o creștere de 15% în valoare și 10% în volum, ceea ce reprezintă un succes, cred, pentru vinurile noastre.
Noi avansăm, confirmăm calitatea vinului moldovenesc la diferitele competiții internaționale. Iată, am aici datele pe anul 2019. Vinurile moldovenești au participat la mai mult de 60 de competiții internaționale și au adus acasă 820 de medalii de diversă valoare – aur, argint, Grand Prix etc. Ca să puteți face comparație, în anul 2018 noi am adus acasă 572 de medalii. Sunt cifre care vorbesc despre calitatea vinului moldovenesc, confirmată de experți internaționali, și acesta este un succes al sectorului. Semnele de calitate, semnele de recompensă, cum ar fi medaliile, sunt un lucru foarte pertinent pentru a avansa pe piețele externe.
Dacă ne întoarcem la piața internă, n-am uitat de ea. Aș invoca evenimentele pe care le-am organizat și pe care le-am putut dezvolta ca să atragem atenția cât mai multor lideri de opinie, jurnaliști, a celor care scriu despre vin, cât și consumatorilor de rând. Sărbătorim Ziua Națională a Vinului, care a ajuns anul trecut la a XVIII-a ediție și la care am avut în ospeție, timp de două zile, mai mult de 100 de mii de persoane. Astfel, sărbătoarea vinului devine un eveniment din ce în ce mai atrăgător în partea asta a Europei Centrale și a Europei de Est.”
Europa Liberă: Cât de îndreptățit ar fi să spunem că industria vitivinicolă este de ceva vreme într-un fel de proces de reinventare, de autodescoperire, dacă putem spune așa?
Gheorghe Arpentin: „Este o bună remarcă. Începând cu anul 2013 - și acum s-a încheiat 2019 - deci în ultimii șase ani s-au produs și se produc schimbări. Noi ne-am dori să fie mai profunde, dar cele care s-au produs aduc roadele lor, fiindcă, așa cum am spus, în pofida faptului că în 2006 a fost impus un embargo, în 2013 – al doilea embargo pe principala piață de desfacere, sectorul a putut, totuși, să se mențină și să se dezvolte, să penetreze alte piețe, să-și diversifice piețele.
Cum am spus la început, vinurile moldovenești au ajuns deja pe 65 de piețe, deci avem creșterea exportului mai ales în valoare, ceea ce înseamnă că noi vindem mai puțin, dar la un preț mai bun. Am putut să ne impunem cu produsele noastre pe piețe care cer calitate înaltă, cum ar fi, bunăoară, România, Polonia, China, Statele Unite, Coreea de Sud, Japonia. Acestea sunt piețe foarte competitive, unde, pentru a ne menține, trebuie să facem vinuri de calitate, să avem produse care corespund necesităților consumatorilor.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să scoateți în prim-plan cea mai spectaculoasă performanță a anului vitivinicol 2019, la ce v-ați referi în primul rând?
Gheorghe Arpentin: „Eu m-aș referi, în primul rând, la creșterea calității produselor noastre. Asta se confirmă nu doar din declarațiile noastre, dar și prin ce-am câștigat la concursurile internaționale; asta se exprimă prin faptul că sistemele de control de calitate și de dezvoltare a calității - cum ar fi indicațiile geografice și brandul național „Vinul Moldovei - o legendă vie” - și-au consolidat pozițiile și acum, de exemplu, noi avem aproape 10% din suprafețele de viță-de-vie care sunt revendicate în producerea vinului cu indicații geografice; avem creșterea exportului vinului îmbuteliat, comparativ cu ceea ce aveam. Vinul în vrac mai constituie partea dominantă, dar valorificăm mai bine vinurile noastre.
50 la sută din vinurile noastre sunt pe piețele care sunt gata să plătească pentru calitate înaltă...
Eu cred că aceste aspecte sunt foarte importante și, dacă trecem la comerțul nostru, eu cred că succesele se datorează faptului că noi am diversificat piețele de desfacere și acum 50 la sută din vinurile noastre sunt pe piețele care sunt gata să plătească pentru calitate înaltă. Eu am în vedere piețele din Europa Centrală, din Asia și din America, acolo unde-i cu mult mai confortabil pentru vinul nostru și este mai puțin vulnerabil decât a fost, de exemplu, în 2013.”
Europa Liberă: Doar câțiva ani în urmă soiurile tehnice autohtone nici măcar nu erau cunoscute sau rămâneau uitate. Cum s-a reușit popularizarea lor?
Gheorghe Arpentin: „Iarăși, piețele dictează toate alegerile noastre, fiindcă, lucrând pe piețele de export, ne-am convins că nu putem uimi pe nimeni cu Cabernet Sauvignon sau cu Merlot, Sauvignon, Pinot Noir... Fără a diminua importanța lor pe unele piețe, deci a soiurilor pe care le-am menționat, totuși portdrapelul, locomotiva pentru vinurile noastre e clar că trebuie să fie vinurile noastre autohtone. Sunt mai bine adaptate la condițiile noastre de sol, de climă și consumatorul devine din ce în ce mai curios să afle altceva decât soiurile acestea internaționale.
Promovând această idee și prin mijloace de ajutor, de subvenționare, trebuie să recunoaștem aici că această idee a fost preluată și de autoritățile publice. Soiurile autohtone astăzi sunt subvenționate pentru a le promova mai puternic. Este un lucru mai mult decât binevenit această trecere de la soiurile internaționale la soiurile autohtone. Și noi avem ambiția, mai ales acum când lucrăm la strategia noastră „Vinul Moldovei 2030”, ca soiurile noastre autohtone, în 10 ani, să ocupe nu mai puțin de 20% din suprafețele noastre. Ceea ce o să ne permită deja să avem un cuvânt de spus, mai ales în ceea ce privește vinurile de soi, pentru că astăzi mai mult facem diferite combinații între soiurile internaționale cu cele autohtone. Da, soiurile autohtone sunt portdrapelul și ele vor fi și pe viitor. Eu cred că se va menține această tendință.”
Europa Liberă: Ați vorbit de creșterea suprafețelor de viță-de-vie pentru producerea vinurilor cu indicație geografică protejată. Ce înseamnă, de fapt, această creștere? De ce este importantă?
Gheorghe Arpentin: „Vinurile cu indicație geografică sunt vinuri produse sub un caiet de sarcini, cu cerințe tehnice foarte bine stabilite în condiții transparente. Iar consumatorul se interesează din ce în ce mai mult de transparența a ceea ce facem noi în vii, ceea ce facem la vinărie... Mai simplu spus, vinurile cu indicație geografică poartă un semn al calității. Deci, sunt vinuri de calitate care sunt înțelese mai ales pe piețele europene.
Este al patrulea an de când am început proiectul acesta cu indicațiile geografice, avem patru ani de-abia, în 2015, atunci a fost prima recoltă revendicată pentru producerea acestor vinuri, dar pe piețele internaționale, mai ales pe piețele europene, vinurile acestea cu indicații geografice se asociază cu vinuri care au un semn de calitate, vinuri produse în condiții bine definite, transparente. Și deci se asigură calitatea nu doar la faza finală, conform unui control al calității, dar la toate etapele care preced controlul final, în vie sau la vinărie, toate operațiile sunt puse sub controlul calității, ceea ce permite să obținem deja un produs de înaltă calitate.”
Europa Liberă: Și cât spuneați că constituie în total vinul produs cu indicație geografică protejată? Există posibilitate de creștere în acest sens?
Gheorghe Arpentin: „Noi avem 78 de vinării care deja sunt implicate în acest proces, ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din toate vinăriile Republicii Moldova care transformă strugurii în vin și, dacă ne referim la suprafețe, suntem la 10%. Poate nu-i chiar așa de mult, dar asta-i o creștere începând din 2015, când aveam zero și acum avem o creștere de 12 mii de hectare. Deja-i o suprafață importantă și noi vrem să continuăm sistemul acesta, ca el să se dezvolte astfel ca să avem măcar jumătate din suprafețe în următorii zece ani.”
Europa Liberă: Ați remarcat în repetate rânduri că pe piețele externe nu este loc pentru vinul mediocru, necalitativ, ci doar pentru vin de calitate. Totuși rămâne încă greu de presupus că vinul mediocru rămâne de domeniul trecutului. Mai este cumva convenabil sau explicabil, cel puțin, să se producă un vin necalitativ?
Consumatorul are acel produs pe care îl merită...
Gheorghe Arpentin: „Consumatorul are acel produs pe care îl merită. Dacă noi o să avem un consumator care nu se interesează de calitate, care nu se interesează de ceea ce consumă sau ce degustă, tot timpul o să fie loc pentru unele vinuri mediocre. Piețele de export sunt din ce în ce mai competitive, de aceea aici situația este diferită față de cea internă. Bunăoară, prin analogie, așa cum pe piața de automobile acum nu putem să găsim un automobil care nu corespunde cerințelor de securitate, exact așa e și cu vinurile. Mai ales pe piețele competitive, unde oferta-i foarte bogată, venită din toate țările și unde noi nu ne mai putem permite să ieșim cu unele vinuri care nu corespund cerințelor pieței. Mai ales în timp ce ne promovăm ca o țară vitivinicolă sub brandul național „Vinul Moldovei”, nu ne putem permite ca sub umbrela această să existe unele lucruri care să aducă toate eforturile de marketing și de promovare la nimic din cauza acestor vinuri mediocre.
Noi am pus, să-i spunem așa, o barieră de selecție a vinurilor atunci când participăm la expoziții și atunci când participăm la concursurile internaționale. Numai prin așa metode putem să micșorăm impactul vinurilor care nu corespund cerințelor. Eu aș spune că, dacă avem un vin pe care nu putem să-l vindem, înseamnă că nu are piață, fiindcă este mediocru.”
Europa Liberă: Ați vorbit de preferințele consumatorilor din exterior. În ce măsură reușesc producătorii moldoveni să se adapteze schimbărilor de preferințe pe piețele externe?
Gheorghe Arpentin: „Trebuie să menționez că ne reușește din ce în ce mai bine să gestionăm procesul acesta de adaptare la cerințele piețelor... Îmi aduc aminte că cinci ani în urmă, când abia am început să participăm la unele expoziții, ne duceam și eram tare încrezuți că noi avem cel mai bun vin din lume... Dar asta până când intram în contact cu unii consumatori de pe piața respectivă, care aveau complet alte gusturi, care nu corespundeau cu ale noastre. Bunăoară, ar fi aberant să ne ducem în China cu un vin alb. Ei nu înțeleg, în primul rând, ce înseamnă vin alb și trebuie să le explicăm foarte mult.
În Europa, de exemplu, fiecare piață a fost țintită și am lucrat asupra profilului de vinuri care sunt mai solicitate... Timpul ne arată că trebuie să schimbăm ceva, trebuie să adaptăm și asta eu cred că e una dintre cele mai mari provocări pentru vinul moldovenesc - să știm tot timpul ce-și dorește piața și să facem astfel ca vinul nostru să corespundă cerințelor pieței. Eu am în vedere nu numai sub aspect organoleptic, ci și sanitar, și din punct de vedere igienic. Deci, toate acestea trebuie să fie luate în considerare din ce în ce mai mult acum.”
Europa Liberă: Cum se explică faptul că România a devenit, practic, principala piață de desfacere a vinurilor moldovenești? Cât de naturală este această situație? Și nu ar ieși cumva că se vând castraveți grădinarului?
Consumatorii din România, se pare, au asimilat vinurile de aici, din Basarabia, ca pe niște vinuri românești de bună calitate...
Gheorghe Arpentin: „E un bun exemplu România, fiindcă e o țară mare, producătoare de vinuri, care e orientată mai mult spre satisfacerea pieței interne. România exportă doar cinci la sută din vinul produs. Aș încerca să explic acest fenomen... Ați menționat corect, România este prima piață a noastră după valoare și cei mai mulți bani noi îi câștigăm în România. Trebuie să menționăm că unele vinării s-au poziționat foarte bine, cu vinuri de calitate, vinuri bine identificate... Consumatorii din România, se pare, au asimilat vinurile de aici, din Basarabia, ca pe niște vinuri românești de bună calitate.
Dacă comparăm raportul calitate-preț, vinurile care sunt prezentate, anume vinurile seci, nu cele demidulci care țin de trecut, deci vinurile seci și de soi sau de amestec, de branduri, sunt vinuri care sunt foarte bine țintite la consumator – vinuri seci, foarte fructate, foarte armonioase... Și dacă am compara cu vinurile românești practic identice sub aspectul calității, cele din Republica Moldova sunt mult mai interesante ca raport preț-calitate. Este una dintre cauze. Iar a doua e că noi suntem aici, aproape, suntem vecini, avem aceeași cultură, vorbim aceeași limbă, avem plus-minus aceeași cultură de a face afaceri și, desigur, ne ajută foarte mult faptul că evenimentele de promovare pe care le organizăm aici, acasă, exact aceleași le transferăm și în România, evident, cu mici ajustări.
Bunăoară, festivalul din Snagov, am avut diferite ateliere de degustări în Cluj, în Baia Mare, în Iași, în Brașov și toate acestea ne permit să dinamizăm producerea și consumatorul este informat și-i la curent cu ceea ce se petrece în sectorul respectiv. Totodată, noi lucrăm foarte mult cu jurnaliști, cu lideri de opinie. Îi invităm la noi, le arătăm cu ce ne ocupăm și, evident, asta a contribuit la aceea că vinul moldovenesc se bucură de cerere, se vinde bine și noi suntem foarte mulțumiți. Acum ne gândim cum putem să sporim această creștere sau măcar s-o menținem și pe viitor.”
Europa Liberă: Exportul este, indiscutabil, motorul de creștere a domeniului vinului. Decalajul atât de mare dintre vinul exportat și consumul intern este însă firesc?
Gheorghe Arpentin: „Pentru mine nu-i firesc. Noi suntem singura țară din lume, dacă luăm raportul vinului exportat la ceea ce producem, suntem de departe pe primul loc. Deci, noi exportăm foarte mult vin și, câteodată, când ne vin oaspeți nu consumăm vin sau consumăm foarte puțin. Și aici apare întrebarea: „Dacă voi aveți un așa un produs de calitate bună, de ce nu îl consumați aici?”
Și dezvoltarea pieței interne se trage din istoria noastră - tot timpul am fost o țară care exporta. În Uniunea Sovietică am fost un ținut care asigura cu materie primă toată Uniunea Sovietică, iar pe loc îmbuteliam prea puțin, cu mici excepții, pentru comercializate. După schimbările din 2006-2013, noi ne-am dat seama, desigur, că, pentru a fi o țară vitivinicolă, noi trebuie să avem o piață internă foarte bine dezvoltată, un consumator bine informat, pentru că el o să fie acela care o să ne facă să avansăm cu calitatea. Atâta timp cât ai un consumator neinformat, atâta timp ai niște vinuri mai mediocre.
Noi dezvoltăm piața internă, dar sunt foarte multe obstacole. De fapt, nu obstacole, dar competiție din partea altor produse, la care n-o să mă refer acum... Dar trebuie să știți că, dacă luăm tot consumul de alcool pur, pentru că dacă comparăm, berea conține un volum de alcool, votca alt volum, deci dacă noi calculăm în alcool pur, vinului îi revin doar 12%, iar 88% sunt alte produse alcoolice. Și asta e o problemă! E o problemă chiar și când se vorbește despre politicile de sănătate publică. Nu vinul e vinovat în ceea ce se petrece, că alcoolizăm națiunea, că ar fi un consum iresponsabil și se mai adaugă și unele date de la Organizația Mondială a Sănătății. Vinul nu-i la dânsul acasă, asta trebuie de spus. Chiar în aceste 12% intră și estimările consumului vinului de casă...”
Europa Liberă: S-a schimbat ceva în consumul vinului de casă pe parcursul acestui an?
Gheorghe Arpentin: „Nu s-a schimbat. Estimările sunt cam aceleași. Statistica nu-i chiar așa de solidă, nu e completă, dar ceea ce putem spune e că vinul nu-i la dânsul acasă, avem alte produse care se consumă în locul vinului. Și o provocare pentru noi e să schimbăm tendințele acestea, ca noi să fim orientați mai mult spre consumul vinurilor. Dacă ne considerăm țară vitivinicolă și dacă, mai ales, am declarat că vinul e un produs agroalimentar, că a fost scos din contextul băuturilor alcoolice și trebuie să fie promovat. Vedem că că eforturile nu au condus chiar la schimbarea drastică a structurii consumului, fiindcă avem un consumator care-i mai mult...
Nu ne rămâne decât să ne ocupăm de educarea consumatorului...
Mai sunt și tendințe, mai ales în mediul tineretul, spre diferite alcopops-uri, diverse cocktailuri pe bază de votcă, deci e o tendință care se observă peste tot. Nouă, celor din sectorul vitivinicol, nu ne rămâne decât să ne ocupăm de educarea consumatorului, să promovăm vinul la toate evenimentele. Avem vreo 15 evenimente pe an în interiorul țării menite să promoveze vinul. Iată, avem vernisajul vinului, sărbătoarea vinului, apoi avem alte lucruri, diverse degustări oleacă mai restrânse prin cluburile celor care iubesc vinul, prin vinoteci... Facem eforturi ca vinul să fie mai aproape de consumator. Noi într-adevăr avem nevoie de o piață internă solidă, foarte bine pusă la punct, fiindcă exportul – tot timpul menționez acest lucru – e legat cu riscuri mari și, dacă nu avem piață internă, situația poate să se agraveze, așa cum a fost în 2006, de exemplu.”
Europa Liberă: Și cum a fost anul 2019 sub aspectul dezvoltării oenoturismului?
Gheorghe Arpentin: „Oenoturismul, într-adevăr, este o activitate care se dezvoltă în toată lumea, și Republica Moldova nu este o excepție. Și noi am creat un post la Oficiul Național al Viei și Vinului care se ocupă anume cu turismul vitivinicol, deci sunt două axe pe care noi le-am lansat și participăm la diferite evenimente.
În primul rând, vrem să structurăm oferta turistică, pentru ca să fim mai bine înțeleși, să popularizăm oferta vinăriilor, fiindcă avem vreo 23-24 de vinării care deja au o infrastructură turistică. Am editat un ghid oenoturistic pe care l-am difuzat în vreo patru limbi - oferta noastră turistică. Și a doua axă pe care ne bazăm e să promovăm mai departe oferta asta turistică prin intermediul diferitelor expoziții, să ajutăm vinăriile să caute agenții turistice sau parteneri pentru a atrage turiștii. Bunăoară, vedem sărbătoarea vinului ca pe un eveniment menit prin excelență să atragă turiștii și, într-adevăr, pe an ce trece, avem din ce în ce mai mulți.
În anul 2018, numărul de turiști s-a dublat, dacă comparăm cu anul 2017. E adevărat că sunt vizite de scurtă durată, de două-trei zile, dar e o tendință foarte pozitivă și noi susținem asta, fiindcă prin intermediul turismului vitivinicol noi o să putem, sunt sigur, să dinamizăm consumul intern. Este interesant faptul că 60 la sută din cei care vizitează vinăriile sunt turiști locali, ceea ce e important pentru a dinamiza și pentru a face mai cunoscut produsul nostru pentru consumatorii din țară noastră. Și-apoi, vecinii noștri de asemenea sunt activi, cei din România, din Ucraina, de pe piețele noastre țintă sunt vizitatori care vizitează din ce în ce mai des vinăriile noastre. Eu cred că, dacă am adăuga la turismul vitivinicol și acel mic patrimoniu - peisaje, diferite monumente istorice - putem să atragem și mai mult atenția celor care vizitează țara.”
Europa Liberă: Revenind la problemele exportului... În mod obișnuit, până acum cea mai mare cantitate de vin exportat era cea în vrac. Sunt semne de schimbare în acest sens pe parcursul anului ce a trecut?
Raportul dintre vinul în vrac și cel îmbuteliat e de 70:30...
Gheorghe Arpentin: „Într-adevăr, raportul dintre vinul în vrac și cel îmbuteliat e de 70:30. Deci, la un litru de vin vândut în sticle, noi vindem doi litri de vin în vrac. Nu putem să fim mulțumiți cu o astfel de situație, chiar dacă acum, odată cu globalizarea piețelor, din ce în ce mai mult vinul trece frontierele altor țări, consumatorul sau, mai ales, țările consumatoare se concentrează după un sistem de deplasare a volumelor de vinuri la locul de consum.
Comerțul în vrac nu poate să fie dat la o parte. Alta este că trebuie să găsim piețe unde putem să valorificăm cel mai bine vinul nostru în vrac. Piețele pe care noi le avem și unde apasă asupra procentului acesta mare piața din Belarus și piața din Ucraina, din Georgia, deci sunt trei piețe care absorb din aceste 70% cred că 60%.
Ceea ce cred că este un lucru pozitiv e că prin aceste 10% care rămân au fost diversificate piețele de export. Avem, de exemplu, vinării care s-au conectat foarte bine cu importatori din Germania, din Marea Britanie, unde putem să obținem un preț mai bun, să valorificăm vinul în vrac cu mult mai bine. Sigur, rămâne o provocare pentru noi, pentru anii care vor veni, căci trebuie să schimbăm tendințele. Și în strategiile asupra cărora lucrăm noi țintim să avem 50:50 peste 10 ani. Bineînțeles că schimbările sunt anevoioase - sunt cerințe și putem să înțelegem interesul economic, sunt cerințe pe piață, trebuie să le satisfacem - dar trebuie să le satisfacem lucrând cu alte piețe care pot să plătească mai bine pentru un litru de vin, decât cele tradiționale.”
Europa Liberă: Piața rusească, că tot vorbim de diversificarea piețelor, piața rusească rămâne cumva una spre care trebuie să se îndrepte în mod special sectorul vitivinicol moldovenesc? Există progrese, schimbări din acest punct de vedere?
Gheorghe Arpentin: „Astăzi, piața Rusiei se află pe locul cinci după volum și pe locul șase după valoare. Deci, ea intră în primele zece piețe ale noastre... Acum noi încheiem un ciclu de patru ani și 2020 e ultimul an, noi avem un plan de activitate care se bazează pe piețele Europei Centrale, țintele noastre sunt China și America. Din 2021 posibil să fie schimbări. Ca să fie revăzute toate piețele, să fie analizate ca să vedem unde poate să fie viitoarea creștere. Posibil să fie reținută piața Rusiei, asta vom vedea. Din punctul meu de vedere, piața Rusiei, după volumele pe care le avem disponibile acum, este inevitabilă. Poate este necesar, însă, să vorbim altfel despre vinurile noastre, să nu ne mai poziționăm cum am fost cu zece ani în urmă, căci vinul moldovenesc, într-adevăr, s-a schimbat foarte mult... Dar asta necesită foarte multe eforturi de comunicare și de promovare a vinului sub alt unghi și cu alte metode.”
Europa Liberă: Încă de la începutul reformei sectorului, Oficiul Național al Viei și Vinului a beneficiat de un amplu sprijin al partenerilor externi, în primul rând, din partea Programului de competitivitate al USAID. Acest sprijin continuă și acum? Și înspre ce este îndreptat în primul rând?
Gheorghe Arpentin: „El continuă și anul acesta, va continua și la anul viitor, deci pe parcursul a patru ani în care noi am activat în baza planului nostru strategic 2017-2020, noi avem un program comun, care se numește Programul de adaptare a vinăriilor la un nivel de calitate (PQAP). El e conceput ca să antreneze ambele părți – proiectul de competitivitate și Oficiul Național al Viei și Vinului: noi venim cu factorul uman, cu consultanță, iar proiectul de competitivitate investește în unele materiale strict necesare pentru a ameliora calitatea. Aici se regăsesc mai multe vinării, în programul acesta sunt implicate vreo 30 de vinării. Iar aceste vinării sunt cele care au fost orientate mai mult spre vrac și, datorită demersului acesta de ameliorare a calității, se orientează spre vinul îmbuteliat.
Este unul dintre proiectele la scară mai largă, dar noi mai avem și alte proiecte, mai mici, cum ar fi registrul vitivinicol, care ne permite să avem o trasabilitate mai bună în ceea ce privește produsele vitivinicole, mai avem ajutoare în ceea ce privește promovarea vinurilor moldovenești pe piețele externe. Deci, noi colaborăm foarte bine și rezultatele, desigur, sunt la suprafață.”
Europa Liberă: Oficiul Național este o structură bazată pe parteneriatul public-privat. În ce măsură viziunea, contribuția statului corespunde așteptărilor și necesităților, dle Arpentin?
Gheorghe Arpentin: „Din ce în ce mai bine. După cinci ani de existență a Oficiului, statul, în opinia mea, și-a dat seama că trebuie să lucrăm toți împreună pentru a avansa. Dacă vă referiți la Fondul viei și vinului, acesta se alimentează foarte bine acum atât cu mijloacele statului, cât și cu mijloacele sectorului privat. Noi vrem să continuăm. Parteneriatul acesta public-privat este o formă inovațională, să spunem așa, pentru R. Moldova. Unele ministere, unele administrații nu prea înțeleg instituția asta a noastră, dar noi credem că trebuie să fie dezvoltată, fiindcă e un bun exemplu, care poate să fie preluat pentru alte sectoare ale economiei noastre. Întrucât, într-adevăr, este un fond care e gestionat de sectorul privat și de stat, suntem toți la o masă unde putem să discutăm ce avem de făcut mai departe, nu trebuie să umblăm prin diferite cabinete ca să aprobăm sau să validăm hotărârile noastre.”
Europa Liberă: Consumatorul moldovean preferă deseori produse importate. Brânzeturile, ca să mă refer doar la unul dintre exemple, nu însă, cum se pare, și vinurile producătorilor străini, măcar pentru a compara, a simți diferența. Cum credeți că se explică acest lucru? Prin lipsă de acces la vinurile străine sau prin gustul de neschimbat pentru vinurile autohtone?
Gheorghe Arpentin: „Eu cred că gustul evoluează, chiar dacă piața Republicii Moldova a fost tot timpul restrânsă la scara vinurilor noastre. Ca să avansăm în calitate și să avem un consumator bun, noi trebuie să deschidem piața pentru alte vinuri, consumatorul trebuie să deguste, să fie curios să deguste și alte vinuri, fiindcă nu numai noi facem vinuri bune. O valoare pe care vrem s-o promovăm este o deschidere. Noi trebuie să fim deschiși azi, să nu rămânem închiși în țarcul nostru... Deci, mărfurile trebuie să circule, noi trebuie să degustăm și să devenim curioși, trebuie să comparăm și în final să alegem produsul care e mai pe gustul nostru.”
