Laude pentru fermecătorul discurs al președintelui Parlamentului European, Donald Tusk, de aseară din sala Ateneului Român, rezerve acrișoare la cel al președintelui Klaus Iohannis, critici crâncene la prestația premierului Viorica Dăncilă. Ideea care iese la suprafață din mai toate comentariile presei este că liderii europeni prezenți la București pentru preluarea oficială a președinției rotative a Uniunii Europene au exprimat elegant ce trebuie să fie România, în virtutea parcursului și potențialului ei, și ce riscă să fie dacă lucrurile sunt lăsate să derapeze.
„Donald Tusk a fost personajul serii la Ateneul Român, (…) salvând, de fapt, un eveniment pe care echipa Vioricăi Dăncila l-ar fi dus altminteri în grotesc”, scrie Magda Grădinaru pe site-ul ziare.com. Tusk „a spus (...) o poveste închegată în care națiunea română, nu politicienii ei, a fost personajul principal, (...) a vorbit, spune jurnalista, așa cum ne imaginăm că ar fi putut vorbi și Iuliu Maniu, și Corneliu Coposu, dar în niciun caz Călin Popescu Tăriceanu, Viorica Dăncila sau Teodor Meleșcanu”. „Sigur că europeanul Tusk a știut ce face, sigur că a urmărit să convingă, sigur că miza lui a fost și popularitatea și sigur că nu a vorbit doar pentru români. Dar asta și trebuie să facă un politician care are o ofertă politică, să promită relevanță”.
Reprezentanții români, în schimb, scrie pe același site Ioana Ene-Dogioiu, în loc sa vorbească despre proiecte ale Uniunii, s-au plâns de anchetele penale din România (Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului), au „cerșit” respect pentru România și au anunțat că vor fi scandaluri în anul electoral (Florin Iordache, vicepreședintele Camerei Deputaților) ori și-au afișat complexele (Viorica Dăncilă, premier).
Presa i-a reproșat președintelui Klaus Iohannis că nu a adresat niciun cuvânt protestatarilor de afară (protestatari față de guvernanți și susținători ai Uniunii Europene). A făcut-o, în schimb, polonezul Donald Tusk, „numai că el nu candidează la București”, este remarca Magdei Grădinaru.
În Adevărul, la secțiunea de bloguri, un articol semnat de Raluca Boboc discută eventualitatea, dacă nu doar zvonul unei candidaturi la președinția României a fostului procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi. Autoarea leagă ipoteza de acțiunea la CEDO introdusă recent de Kovesi, prin care contestă revocarea sa din funcție. O revocare de către, spune Raluca Boboc, „un Iohannis care nici măcar nu a mimat că se luptă pentru ea”.
Ce ar fi însă dacă Liviu Dragnea ar candida la prezidențiale? Ion M. Ioniță analizează implicațiile de asemenea în Adevărul. Deocamdată, Călin Popescu Tăriceanu pare să fi luat în serios ideea că el va fi candidatul coaliției PSD-ALDE, numai că PSD nu se va mobiliza niciodată cu adevărat pentru cineva dinafara partidului. De altfel, sugerează Ioniță, s-ar putea să nu-i intereseze prea tare pe social-democrați să câștige aceste alegeri prezidențiale. Mulți consideră că ar fi mai simplu tot cu Iohannis și cu un premier după modelul Viorica Dăncilă. Partidul s-ar pune însă în mișcare pentru Liviu Dragnea, fiindcă nota dominantă a discursului pesedist la viitoarele alegeri va fi cu siguranță naționalistă și populistă, iar pe acest tip de discurs Dragnea e cel mai bun. În plus, mai scrie Ion M. Ioniță, electoratul nu a mai auzit vreodată un discurs naționalist-populist din partea unui partid mare. Ar putea fi acum o premieră, iar dacă e vorba de votanții PSD-ului, ei vor fi ușor de sedus.
