Ministrul de justiție Tudorel Toader a fost remaniat sau și-a dat demisia. Lucrurile s-au succedat atât de strâns încât nici nu mai contează. Propunerea lui Liviu Dragnea, ca înlocuitor pe acest portofoliu, a indignat pe aproape toată lumea: Eugen Nicolicea, „una dintre cele mai detestate figuri din jurul liderului PSD”. Dan Tăpălagă scrie pe site-ul G4media că Dragnea i-a devenit și mai indispensabil (dacă se poate spune așa) președintelui Klaus Iohannis: Nicolicea este „un personaj atât de odios, atât de nepotrivit și de arogant, încât președintele Iohannis nu mai trebuie să facă mare lucru pentru a convinge lumea să iasă la vot. Motivele sunt însuși Nicolicea, disperarea lui Dragnea și noul asalt din Parlament împotriva Codurilor Penale”.
Toader și-a pierdut funcția. Mai precis, după cum scrie Ioana Ene-Dogioiu pe site-ul ziare.com, a fost scos „în șuturi” din Ministerul de Justiție. „Tudorel Toader a primit exact ce merita”. „A făcut un rău enorm sistemului judiciar, pe care l-a ținut în mizerie logistică fără precedent, începând cu faptul că a creat un supra-ministru care subordonează explicit magistrații procurori. Distorsiunile pe care le-a generat rămân, chiar dacă el va pleca, și vor produce în continuare efecte foarte grave”. A făcut și un lucru bun, admite jurnalista. Unul singur: a tergiversat adoptarea ordonanțelor de modificare a Codurilor penale. Acum, s-ar putea ca de ordonanțe să nici nu mai fie nevoie. Codurile sunt foarte aproape să fie schimbate prin lege, în parlament, iar în această fază președintele va fi obligat să le promulge. Spectaculoasă, la modul groaznic, e întoarcerea „anteniștilor”, cum îi numește Ioana Ene pe jurnaliștii de la postul Antena 3, și a pesediștilor împotriva lui Tudorel Toader.
Dar asta e mai degrabă una din problemele presei din România. Iar site-ul aktual24.ro sintetizează concluziile celui mai recent raport al organizației Reporteri fără frontiere. În clasamentul care privește libertatea presei, România a coborât trei locuri, ajungând pe locul 47. Raportul vorbește depre politizare agresivă, despre mecanisme de finantare opace sau chiar corupte și de politici editoriale subordonate intereselor proprietarilor. „Coaliția de guvernământ a înlocuit o parte din managementul televiziunii publice și a făcut-o dependentă de finanțarea de la bugetul de stat. CNA nu își îndeplinește cu adevărat rolul de reglementare și nu condamnă abuzurile. (...) Agenți ai Guvernului, pozând ca jurnaliști, au început să se infiltreze în organizații de știri”.
Scriitorul Andrei Pleșu anunță în revista Dilema Veche că iese din viața publică, acuzând, între altele, excesul de corectitudine politică. Presa tinde să lege însă această decizie de umilințele care i-au fost administrate reputatului intelectual atât în mass media cât și pe internet după ce unul dintre fiii săi, adult de 45 de ani, a fost reținut sub acuzația de consum și trafic de droguri. Aktual24 îl citează pe jurnalistul Mircea Marian care a afirmat că descinderea în forță, cu televiziunea după ei, a angajaților Ministerului de Interne chiar la locuința lui Mihai Pleșu a fost cu certitudine un act de intimidare politică a lui Andrei Pleșu.
În Dilema Veche, Matei Vișniec aduce sub ochii cititorilor o idee care cam prinde teren în Vest: tragerea la sorți a celor care trebuie să fie aleși, ca medicament pentru neîncrederea aproape generală în partide, în corectitudinea scrutinelor. Vișniec documentează ideea cu cercetarea unui specialist francez în științe politice și cu exemple de țări care au apelat sau se pregătesc să apeleze la acest sistem, fie și ca un complement al legislațiilor electorale clasice.
