Multe analize astăzi privind soluțiile care s-au găsit la reuniunea de la Bruxelles a șefilor de stat sau de guvern privind desemnarea viitorului președinte al Comisiei Europene și a titularilor pe celelalte funcții importante. Valentin Naumescu scrie pe contributors.ro că de acolo a venit „o veste foarte bună, dar şi câteva concluzii îngrijorătoare pentru perspectivele Uniunii Europene. Vestea bună este, desigur, însăşi formarea coaliţiei tripartite proeuropene (popularii, socialiștii şi liberalii)” și că astfel „populismul naționalist şi iliberal a fost clar înfrânt la aceste alegeri”.
Potrivit lui Naumescu, România, prin Partidul Social-Democrat (era totuși un post atribuit socialiștilor), ar fi putut aspira la un post de vicepreședinte al Comisiei Europene. Însă „lipsa de reprezentare a ţărilor din estul Uniunii Europene pare să vină pe fondul unei falii Est-Vest creată în principal de populismul naționalist grețos din ultimii cinci ani al Grupului de la Vişegrad, în special din Ungaria şi Polonia, şi de derapajul grav al Guvernului României, după ianuarie 2017, pe tema independenței justiției şi a statului de drept”. Conjunctura a produs însă și un fapt bun: s-a deschis drumul Laurei Codruța Kovesi către postul de procuror șef european anticorupție.
Definiția lui Iulian Chifu (blogurile Adevărul) pentru acest summit european este „Victoria UE în faţa lui Putin: liberal-democrația a dat în trei zile conducerea europeană prin negocierile între cei 28”. Victorie, pentru că Vladimir Putin a cântat prohodul liberal-democrației ca sistem, (dar) iată că Uniunea Europeană a mai dat o mostră a modului în care metoda comunitară şi multilateralismul european au dat rezultate (...) de conducere.
S-a rupt, în fine, tradiția negocierilor care durau și doi ani. A contat și hotărârea cu care a intervenit președintele francez Emmanuel Macron, care s-a opus păstrării vechii formule: un președinte al Comisiei Europene din PPE sau de la socialiști. Chifu crede că soluția Ursula von der Leyen e cea mai bună – și îi laudă performanțele ca ministru al apărării în mandatele Angelei Merkel.
Leyen „este un euroatlantist care are capacitatea şi raționalitatea să recunoască rolul SUA în Europa, că preşedinte este Donald Trump sau nu, indiferent de manierele președintelui american actual sau raportarea sa la UE. E un mare plus”, spune el. Singurul minus –„problema că formatul convenit al celor 4 funcţii majore nu respectă şi prezența într-una din funcțiile de conducere a unor reprezentanți din noile state membre”.
Ioana Ene-Dogioiu, în schimb, e revoltată că nu a fost desemnat Frans Timmermans, care ar fi fost cea mai sigură variantă pentru România, „ar fi reprezentat garanția că în continuare golanii politici de la București vor fi ținuți în șah și împiedicați să se suie cu picioarele pe masă”. Timmermans „a fost cel care a obținut de la Viorica Dăncila blocarea ordonanțelor de urgență de care depindea salvarea lui Dragnea”. În simetrie, jurnalista de la ziare.com spune că vede în Ursula von der Leyen „mai mult decât un nume care să umple pe moment locul primit de populari în negocierea din Consiliu. Ceea ce înseamnă că președinția CE va rămâne la PPE, ca să nu se strice echilibrul, dar, spun surse de la Bruxelles, e încă discutabil dacă Ursula von der Leyen va trece cu bine peste perioada rămasă până să fie votată”.
