„Smart voting” se numește tipul de raționament după care au votat duminică mulți dintre ruși la alegerile locale. Într-un interviu acordat platformei contributors.ro, Armand Goșu definește noțiunea: „este opusul lozincii «Toate partidele, aceeași mizerie!» Lozincă ce a subminat încrederea în sistemul politic, în partide, în liderii politici ai opoziției și a permis consolidarea regimurilor iliberale, autoritare. Deci, alegători dezamăgiți de partidele de opoziție sau care din comoditate sau prostie stau acasă, invocând adesea faptul că… deh! nu au pe cine să voteze, … au fost chemați de câțiva reprezentanți ai opoziției anti-sistem, (…) tineri, cel mai adesea studenți, care au încercat să candideze independenți și au fost respinși (la înscrierea pe liste). Au fost chemați să voteze deștept, în așa fel încât să sporească șansele candidatului opoziției, nu contează că e comunist, ultra-naționalist sau liberal”.
Goșu reamintește că oarecum același lucru s-a petrecut și în Republica Moldova, unde cetățenii au înțeles până la urmă că trebuie ales răul cel mai mic. În Federația Rusă, lovitura neașteptată pentru Partidul Rusia Unită, al lui Vladimir Putin, a fost însă alta: faptul că parte din susținătorii opoziției „sistemice”, cum e numită acea opoziție tolerată de Kremlin (respectiv comuniștii și ultranaționaliștii) au votat în unele locuri pentru opoziția anti-sistem și e pentru prima oară când s-a întâmplat așa. În principiu, Ziuganov și Jirinovski fac figurație în alegeri, trebuind să piardă de fiecare dată. De această dată nu s-a mai întâmplat întocmai.
Premierul Viorica Dăncilă a înaintat la Bruxelles tot numele Rovanei Plumb pentru poziția de comisar din partea României. Rovana Plumb apare pe lista de candidați care vor trebui confirmați de Consiliul European și încă cu portofoliul transporturilor, peste care șef este tocmai Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, pe care și Dăncilă, și Rovana Plumb l-au încondeiat în multe feluri. Magda Grădinaru se întreabă pe site-ul ziare.com dacă Ursula von der Leyen, șeful ales ale Comisiei, ar fi putut să respingă cu totul propunerea de la București, să lase România fără comisar european. Nu prea. De ce s-a încăpățânat Dăncilă cu această propunere? Pentru a demonstra partidului său că încă poate împărți funcții. Indiferent ce se va întâmpla, demonstrația a fost făcută. În schimb, „e un afront pe care Ursula von der Leyen, ea însăși într-o postură sensibilă, nu îl va uita așa ușor”, scrie Magda Grădinaru.
Pe site-ul Redactia9 este postat un comentariu semnat Grigore Ciascai, virulent împotriva participării soldaților români în teatrele de război alături de Alianța Nord-Atlantică. Momentul 2006, când fără să se consulte cu președintele sau cu Parlamentul premierul de atunci Călin Popescu-Tăriceanu cerea retragerea trupelor române din Afganistan, este aproape lăudat în acest articol, în timp ce despre politicienii de azi se scrie: „Ca să fie bătuți pe umăr de americani, politicienii slugoi de la noi se laudă când li se cere să mărească efectivele trimise, în loc să pună condiții, să joace cum trebuie cartea României, să bată cu pumnul în masă când vine vorba de resursele strategice, să refuze condițiile înrobitoare care pun în pericol prezentul și viitorul nației”. Pentru Grigore Ciascai lucrurile stau astfel: să fim membri NATO, dar „să ne limităm la o participare simbolică, impusă de apartenența la structură, în activități auxiliare”.
