Confruntare sau ambiguitate. Acestea sunt alternativele în stabilirea agendei la Chișinău. Cea care trebuie să aleagă este, în opinia lui Iulian Chifu (Adevărul), premierul Maia Sandu. Dacă ar opta pentru „ambiguitate”, ar însemna că „admite situaţia curentă, preeminenţa lui Dodon şi se supune, pas cu pas, doleanţelor tot mai hulpave ale acestuia, permiţându-i să acapareze pas cu pas puterea deplină, inclusiv prin intrarea în Guvern”.
Analistul îi reproșează în treacăt Maiei Sandu încăpățânarea de a fi pus între paranteze tema geopolitică, ceea ce i-ar fi permis lui Dodon să o acapareze rapid după încheierea acordului PSRM-ACUM. Mai rămâne varianta confruntării. Dar și aici e posibil ca însuși Igor Dodon să facă primul pas, imediat după alegerile din această toamnă. Ca atare, Maia Sandu ar trebui să treacă rapid la „asumarea confruntării, câştigarea a ceea ce mai poate fi câştigat, apărarea principiilor şi menţinerea verticalităţii neştirbite a poziţiei, cu riscul de a ajunge în alegeri anticipate şi de a reseta jocul politic în noul context”. Chifu se ocupă și de poziția amestecată a lui Andrei Năstase, care, mai nou, e văzut într-o posibilă pace la guvernare cu socialiștii.
Partidul Social-Democrat a defilat în perioada Dragnea sub sloganul „Mândria de a fi român”. Cristian Pantazi constată în analiza publicată pe G4Media că „mândria” se transformă deja în „rușinea de a fi condus de un guvern inept”. Ultimul act, nu se știe dacă și cel din urmă, este povestea cu comisarul european din partea României. Rovana Plumb, susținută până dincolo de absurd de Viorica Dăncilă, a fost respinsă.
Acum, scrie Ioana Ene-Dogioiu pe site-ul ziare.com, premierul vine cu două „soluții scremute si caricaturale (și care) au o singura semnificație: arată dezastrul în care a ajuns PSD, un partid care nu mai are o rezervă de competență, nu mai are direcție și, cel mai grav probabil, este complet desprins de realitate - și cea românească, și cea europeană”. Cele două propuneri asupra cărora Dăncilă tot nu s-a consultat cu președintele Klaus Iohannis, așa cum i-a cerut comisarul șef ales al Uniunii Europene Ursula von der Leyen, sunt Dan Nica, europarlamentar, și Gabriela Ciot, obscur secretar de stat la Ministerul de Externe, însărcinat cu afacerile europene. Ioana Ene se oprește însă mai în detaliu la două aspecte : ce spune legea românească în privința procesului de desemnare a unui candidat de comisar european și ce comunică situația creată despre raporturile de putere din țară. Jurnalista de la ziare.com consideră că începând cu Rovana Plumb, propunerile de comisar european sunt ilegale, adică nu respectă legea. Poziția de comisar european e descrisă de lege ca ținând de politica externă, care este în responsabilitatea președintelui. Rolul guvernului în această materie este mai mult de implementare a direcției stabilite de șeful statului. Cealaltă chestiune este însă „o uriașă problemă: criza de autoritate, nu atât a persoanei, cât a funcției. Cât era el de cocoș în declarații, Victor Ponta nu și-ar fi permis o sută de ani să îl sfideze astfel pe președinte, să îl excludă din decizii de stat. Nici C.P. Tăriceanu nu a luat țara pe cont propriu, nici măcar în cea mai adâncă criză cu Traian Băsescu. Dar asta, scrie Ioana Ene, depinde de felul în care îți aperi și exerciți prerogativele”.
