O analiză LARICS publicată pe blogurile Adevărul, arată că „alegerile din 6 decembrie şi demisia ulterioară a premierului Orban nu au trecut neobservate de propaganda rusă, ba mai mult, au oferit prilejul surselor propagandistice ruseşti din Ucraina să-şi îndrepte tunurile către ţara noastră” (l-am citat pe autorul textului, Iurie Rotaru).
Analiza se bazează pe articole apărute în presa de limbă rusă din Rusia și pro-rusă din Ucraina. În mod oarecum surprinzător, indiferent din ce zonă politică vin, autorii susțin același lucru: indiferent de apariția AUR, nu se va schimba nimic. În România partidele politice sunt împotriva Rusiei, iar premierul „va fi inevitabil agentul lui Soros”. Presa din Rusia, de pildă, prezintă poziții ale lui Vladimir Bukarski, membru al Clubului Izbors din Republica Moldova și analist politic la Partidul Socialiştilor de la Chişinău, citat de „Pravda”: Bukarski consideră „inadmisibilă cedarea Basarabiei”, pentru că „aceasta este zona de responsabilitate a Rusiei”, dar crede că „în toate celelalte domenii, Rusia poate colabora cu conservatorii români”.
Alexandru Lăzescu semnează editorialul Ziarului de Iași, pe care îl leagă de împlinirea a 31 de ani de la Revoluția din 1989 din România : „marcarea mediatică a momentului (…) care a dus la prăbuşirea regimului Ceauşescu şi la intrarea României într-o altă epocă istorică a devenit tot mai palidă de la an la an”, observă jurnalistul, iar tineri intervievați pe stradă de reporteri nu știu la ce se referă aceste date: 16-22 decembrie 1989. Realitatea confirmă, pare să spună Lăzescu, concluzia unui documentar prezentat de postul ARTE în 2004, Revoluția română. Șah și Mat: că „revoluţia română a fost o lovitură de palat în combinaţie cu o revoltă populară semi-spontană” și că „fără intervenţiile unor servicii secrete din Occident, dar şi a KGB-ului în cuplaj cu dezertarea structurilor de forţă de la Bucureşti, din Securitate şi din armată, regimul Ceauşescu nu s-ar fi prăbuşit”. Asta nu știrbește nimic din respectul cuvenit celor care au ieșit atunci în stradă, unii au murit împușcați. Da, arată Lăzescu, a fost și este nevoie de sprijinul Occidentului, dar cel mai curios lucru e că exact ideologia de care lumea Estului a vrut să scape acum 31 de ani devine tot mai atractivă în Vest, mai ales în rândul tinerilor.
Ștefan Bartic, scrie în Republica.ro pe tema educației: un ministru bun ar fi util, dar asta nu va rezolva mare lucru. Întrebarea e ce-l împiedică pe primar să aloce fondurile necesare pentru dotarea școlii din ograda sa, pentru condiții mai bune create profesorilor ?
Ce-l împiedică pe profesor să facă ore atractive, ba chiar uneori doar să le facă, să le zâmbească elevilor, în loc să se plângă că îl îngrădește programa. Și, mai ales, ce-l împiedică pe cetățeanul român să ceară o școală decentă pentru copiii țării ?
„Te deranjează că guvernanții nu sunt interesați de educație? Păi au și de ce! Nu au sesizat că ți s-ar părea importantă. Ai cerut întotdeauna măriri de salarii, de pensii și alocații. Autostradă până pe Valea Prahovei, ca să ai unde să ieși la un grătar. Nu te-am auzit cerând educație. Nu te-am auzit spunând apăsat și hotărât că vrei școli decente în România. Ai cerut circ și pâine? Asta ți s-a dat”.
