Republica Moldova va insista în continuare pentru „retragerea trupelor militare străine de pe teritoriul său” - este declarația ministrului afacerilor externe și al integrării europene, Aureliu Ciocoi, făcută la Consiliul ministerial al OSCE. El a spus că autoritățile statului insistă asupra lansării discuțiilor despre cel de-al treilea pachet al procesului de negocieri în formatul „5+2” și anume: adoptarea unui statut special pentru Transnistria ca parte componentă a țării. Analistul occidental Vladimir Socor crede că în actualul mandat președintele Igor Dodon nu va reuși să obțină rezultate în baza politicii „pașilor mici”.
Europa Liberă: Se sfârșește anul 2019, se fac totaluri, inclusiv se face și un bilanț ce s-a reușit pe dosarul transnistrean în acest an. Și o să pornim de la declarația privind reglementarea transnistreană, adoptată la finalul Consiliului ministerial al OSCE de la Bratislava. Acolo se spune că „5+2” rămâne a fi mecanismul unic de dialog pentru reglementarea conflictului transnistrean. Cât de eficient rămâne a fi acest mecanism?
Vladimir Socor: „Vedem bine că este complet ineficient. El acționează din anul 2005. De 14 ani încoace nu a realizat absolut nimic, dar nici nu e construit pentru a realiza ceva. În realitate, mecanismul „5+2” are rolul de a bloca eventuale decizii impuse de către Rusia Republicii Moldova.
Mecanismul „5+2” are rolul de a bloca eventuale decizii impuse de către Rusia Republicii Moldova...
Atunci, Republica Moldova are posibilitatea să apeleze la forumul „5+2” pentru a bloca asemenea decizii în viitor. Situația e ipotetică. Deocamdată nu ne-am confruntat cu asemenea situații, iar mecanismul „5+2” rămâne un simplu for de dezbateri, așa cum este, de altfel, și OSCE un simplu for de dezbateri.”
Europa Liberă: Dar nici nu poate fi abandonat din moment ce părțile încearcă totuși să identifice o soluție durabilă pentru acest conflict?
Vladimir Socor: „Și eu cred că el trebuie să rămână ca un fel de plasă de siguranță, cum se spune în limbajul circului; plasă de siguranță pentru acrobații care fac mișcări riscante sus, dar au întotdeauna o plasă de siguranță în care pot să aterizeze jos.”
Europa Liberă: Chișinăul și Tiraspolul rămân cei doi parteneri, care ar trebui să decidă cum vor să facă această reîntregire a celor două maluri ale Nistrului sau totuși depinde foarte mult și de mediatori, și de observatori sau cel mai important poate că rămâne a fi dialogul moldo-rus?
Vladimir Socor: „Există această formulă colectivă și abstractă – mediatorii și observatorii –, dar în mod concret numai Moscova și Tiraspolul sunt cei care asociază Rusia direct cu noțiunea de mediator. Bineînțeles, Rusia este un participant direct la conflict și, de fapt, chiar instigatorul inițial al conflictului.”
Europa Liberă: La această reuniune de la Bratislava, Chișinăul a cerut într-un discurs ținut de șeful diplomației, Aureliu Ciocoi, retragerea trupelor și munițiilor străine de pe teritoriul Republicii Moldova. A avut și o întrevedere cu omologul său rus, Serghei Lavrov, cu care a discutat de asemenea despre o soluție cuprinzătoare și durabilă, așa cum spune el, pentru conflictul transnistrean. Credeți că Serghei Lavrov este de acord cu această solicitare făcută de Aureliu Ciocoi privind retragerea trupelor și munițiilor de pe teritoriul Republicii Moldova?
Vladimir Socor: „Rusia condiționează retragerea trupelor cu adoptarea unei soluții politice a conflictului sau, cel puțin, cu un avans considerabil în direcția adoptării unei soluții politice. Este ceea ce se numește „sincronizare”, cuvântul „sincronizare” văd că nu mai apare sau apare foarte rar în limbajul oficial, dar noțiunea ca atare rămâne din partea Rusiei – de a sincroniza retragerea trupelor rusești cu soluționarea politică a conflictului, soluționare printr-un statut special pentru Transnistria.”
Europa Liberă: Experții spun că ar fi un lucru dăunător să se condiționeze acordarea unui statut de retragere a trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova.
Vladimir Socor: „În primul rând, este contrar dreptului internațional, deoarece dreptul internațional recunoaște suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, fără condiții impuse de o terță parte. Asemenea condiții ar fi, de exemplu, modificarea Constituției Republicii Moldova sau acordarea unui statut special unei părți a Republicii Moldova. Acestea sunt condiționări impuse de Rusia și demonstrează faptul că Rusia în realitate nu recunoaște suveranitatea Republicii Moldova. O recunoaște pe hârtie, dar în practică Rusia împiedică Republica Moldova să exercite acea suveranitate pe care Rusia o recunoaște pe hârtie; o împiedică, în primul rând, prin prezența militară rusească și prin sponsorizarea unei forțe militare proprii a Transnistriei, și prin instalarea și protejarea conducerii de la Tiraspol, instalată din afară și susținută, inclusiv economic, de către Moscova.”
Europa Liberă: Dar ce să înțelegem atunci când șeful diplomației, Aureliu Ciocoi, spune că poate fi luată în considerare și transformarea misiunii actuale de pacificare, pe care însă a pus-o în legătură cu soluționarea finală politică a conflictului?
Vladimir Socor: „Da, tocmai această legătură la care vă referiți Dvs. reprezintă, de fapt, ideea sincronizării, fără să pronunțe cuvântul „sincronizare”, dar vă reamintesc că sincronizarea a fost acceptată de către Republica Moldova încă de la mijlocul anilor ‘90. Din 1994 sau ‘95, dacă îmi amintesc corect, Republica Moldova a acceptat principiul sincronizării retragerii trupelor rusești cu soluționarea politică a conflictului din Transnistria prin adoptarea unui statut special. Deci, Republica Moldova într-o poziție de slăbiciune, chiar de incompetență, aș spune, a acceptat acest principiu de atunci încoace. Partenerii internaționali ai Republicii Moldova – și nu mă refer la Rusia, mă refer la partenerii occidentali – nu pot fi mai pro-Moldova decât este Moldova însăși.
Partenerii țării nu pot fi mai pro-Moldova decât este Moldova însăși...
Republica Moldova a făcut niște cedări unilaterale grave, mult mai grave decât cele consimțite vreodată de către Georgia sau de către Ucraina într-o asemenea situație. De fapt, nu mai avem – de mult timp – nu avem un front comun între Republica Moldova, Ucraina și Georgia, victime deopotrivă ale conflictelor declanșate de către Rusia. Republica Moldova de mulți ani, de decenii, de fapt, a ieșit din acest front comun prin cedări unilaterale față de Rusia, consimțite încă din anii ‘90.”
Europa Liberă: Dar de ce nu se deschide totuși acest coș trei al negocierilor privind statutul politic special al regiunii transnistrene ca parte componentă a Republicii Moldova? De ce atât de greu se ajunge la acest aspect?
Vladimir Socor: „Conform logicii impuse de Moscova și acceptate de către Republica Moldova de multă vreme încoace, trebuie întâi construită încrederea între cele două maluri prin măsuri de ordin social, economic și umanitar și abia după aceea să se treacă la ceea ce se numește coșul al treilea – rezolvarea problemelor politice și de securitate.
Atâta timp cât Rusiei nu-i va conveni să rezolve acest conflict, Rusia va impune această logică – întâi probleme social-economice, umanitare, abia apoi probleme politice și de securitate. Iar Rusiei nu-i convine să rezolve conflictul în viitorul previzibil, deoarece nu-l poate rezolva în favoarea ei, dar preferă să mențină Transnistria ca un cap de pod rusesc. Și subliniez faptul că Republica Moldova de multă vreme a acceptat această logică, iar guvernarea actuală nu aduce nimic nou în această privință, guvernarea actuală pur și simplu moștenește politica și cedările consimțite de guvernările anterioare. Acum să vedem ce s-ar întâmpla dacă s-ar deschide coșul al treilea, dacă am începe să discutăm despre problemele politice și de securitate. Atunci imediat ar veni în discuție conținutul concret al unui statut special al Transnistriei drept precondiție pentru a discuta și a aplica retragerea trupelor rusești. Mă întreb dacă opinia publică din Republica Moldova conștientizează faptul că nu depinde de Chișinău să acorde un statut special Transnistriei.
Conform logicii procesului de negocieri, repet, impuse de Rusia și acceptată de multă vreme de către Republica Moldova, conținutul statutului special trebuie negociat pe bază de egalitate între Chișinău și Tiraspol. Aceasta înseamnă fie un statut special pentru Transnistria, care ar paraliza Republica Moldova din interior, fie continuarea situației actuale de conflict nerezolvat, dacă Chișinăul nu consimte la cedări fatale pentru Republica Moldova. Și, de fapt, atâta timp cât nu avem stat de drept în Republica Moldova, nicio reglementare scrisă pe hârtie nu va funcționa în practică așa cum e scrisă. Reglementarea va fi un subiect de înțelegeri neformale, netransparente între diferiți actori politici pe malul drept și pe malul stâng al Nistrului în lipsa unui stat de drept.”
Europa Liberă: Iar între timp, autoritățile de la Chișinău, atât președintele Igor Dodon, cât și șeful diplomației, Aureliu Ciocoi, chiar în discursul de la ministeriala OSCE a vorbit și despre noul concept de politică externă echilibrată a Republicii Moldova, care înseamnă disocierea de confruntările geopolitice, dar mai cu seamă necesitatea găsirii celei mai bune formule pentru un statut de neutralitate recunoscut internațional, care este deja prevăzut în Constituția Republicii Moldova și, așa cum spune ministrul de externe moldovean, poate fi bazat pe cele mai bune exemple, inclusiv ale țărilor membre ale OSCE. De ce această insistență a recunoașterii pe plan internațional a neutralității și dacă va exista vreun răspuns din partea vreunui stat la această solicitare a Chișinăului, dl Socor?
Vladimir Socor: „Aici avem trei chestiuni care trebuie examinate fiecare în parte. Întâi: problema munițiilor de la Cobasna, ridicată de către dl ministru Ciocoi în discursul său, dânsul a cerut măsuri pentru evacuarea sau distrugerea acestor muniții periculoase de pe teritoriul Republicii Moldova. Știm că Rusia a făcut propuneri în acest sens, așteptăm să vedem conținutul concret al propunerilor rusești. Problema următoare este cea a neutralității.
Președinția dlui Igor Dodon și ca atare și guvernarea actuală și-au modificat concepția privitoare la neutralitate, nu se mai discută despre garantarea neutralității, se conștientizează faptul că garantarea este complet iluzorie și nu va exista niciodată, se vorbește despre recunoașterea internațională a neutralității. Eu nu am nicio alergie de ordin ideologic față de ideea de neutralitate și de asemenea pot să înțeleg foarte bine afirmația dlui ministru Ciocoi precum că Republica Moldova nu dorește să participe la confruntări geopolitice. Foarte adevărat! Republicii Moldova nu-i sunt pe măsură confruntări geopolitice. Republica Moldova are atâtea probleme pur și simplu disperate de organizare internă și dezvoltare internă, încât numai de geopolitică nu-i arde. Care ar fi foloasele recunoașterii internaționale a neutralității? Garantată neutralitatea nu va fi la nivel internațional, este exclus așa ceva.
Care ar fi foloasele unei recunoașteri negarantate a neutralității?
Care ar fi foloasele unei recunoașteri negarantate a neutralității? Trebuie să căutăm explicații dacă ar fi folositoare Republicii Moldova o recunoaștere internațională a neutralității, dar negarantată. Ce ar aduce în plus? Care ar fi valoarea adăugată? Care ar fi beneficiile? Eu nu știu. Mă întreb, personal nu le văd, dar se poate discuta despre ele. Problema neutralității este o chestiune care poate fi în mod legitim discutată. Deocamdată nu a fost analizată în mod serios. Se vorbește despre ea la conferințe internaționale de către politicieni în fraze generale, dar ea se cuvine a fi analizată în mod serios de către specialiști.”
Europa Liberă: Îi va reuși lui Igor Dodon totuși să aducă ceva nou pe dosarul transnistrean în anul care a rămas până la încheierea mandatului său?
Vladimir Socor: „Rămâne de văzut. Cartea de vizită cu care a venit Igor Dodon ca președinte a fost reîntregirea țării cu Transnistria. La început se vorbea despre federalizare, apoi dl Dodon a abandonat noțiunea de federalizare, se vorbește despre statut special, dar eu cred că dl Dodon a conștientizat faptul că Partidul Socialiștilor nu va beneficia de voturile Transnistriei. În cazul reîntregirii țării, probabil, Moscova va întreține un alt partid de orientare pro-rusă în Transnistria, va manevra cu acest partid în interiorul unei Republici Moldova reîntregite atâta timp cât Rusia rămâne să controleze Transnistria din punct de vedere politic. De aceea, dl Igor Dodon își va întemeia aspirațiile pentru un nou mandat prezidențial pe alte considerente decât reîntregirea cu Transnistria, și anume pe dezvoltarea internă și modernizarea țării.”
