Ştiu – şi nu din auzite – cum se constituie un curent literar, o generaţie poetică sau, mai încoace, o mişcare a tinerilor nonconformişti, fie că se numeşte „
fracturism” ori „
Human Zone”; de cîţiva ani sunt martorul, iar pe alocuri şi participantul din galeria de suporteri (în sensul că am laut parte la dezbaterile de idei organizate lunar de
Forum Plural în
Libraria 9), la afirmarea unei noi generaţii de istorici cu studii în România & Occident (Igor Caşu, Sergiu Musteaţă şi Virgil Pâslariuc sunt doctori în istorie ai Universităţii „A.I. Cuza” din Iaşi; Andrei Cuşco şi Victor Taki sunt doctori în istorie ai Universităţii Central Europene din Budapesta; Petru Negură este doctor în sociologie la
Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales de la Paris).
Istoricii Formului Plural
Din punctul meu de vedere, prezenţa tot mai impunătoare a acestei generaţii în viaţa cetăţii – numeroase lansări de carte, colocvii, simpozioane naţionale şi internaţionale etc., etc. – este semnul cel mai sigur al unei schimbări la faţă a intelighenţiei noastre: mai mult sau mai puţin inspirata intelectualitate de creaţia din anii ’90 este înlocuită, iată, de foarte şcolita intelectualitate ştiinţifică.
Musai aşadar să aibă o tribună, că de idei nu duce lipsă. Dezbaterile organizate de
Forum Plural trebuie că au pregătit terenul pentru ceea ce va deveni
Revista de Studii Sud-Est Europene Pontes, editată în parteneriat cu catedra UNESCO de la USM, acum la nr. 5. Marţi, 8 decembrie, a avut loc lansarea acesteia, primenită ca ţinută grafică (bine lucrat, dle Ion Cernavcă!), dar şi ca editori & autori cooptaţi pe parcurs, şi totodată deschisă spre noi orizonturi de cercetare (citez: „ne propunem să iniţiem un dialog academic care ar transcende limitele disciplinare consacrate şi ar putea contribui, în timp, la crearea unui spaţiu de dezbateri, schimb de idei şi dezvoltarea unor abordări inovatoare în sfera studiilor est- şi sud-est europene”).
Ultimul număr al revistei Pontes
Comparaţia cu
Annales, celebra revista franceză ce apărea la 1929, a constituit de altfel laitmotivul tuturor luărilor de cuvînt, ceea ce înseamnă că ştacheta e una foarte ridicată, dacă nu chiar maximalistă. Cum ar fi: „Fiţi realişti – cereţi imposibilul!”
Trec peste discursurile propriu-zise (nu înainte de a-l remarca pe cel al dlui Şarov, absolut magistral), pentru a frunzări revista – primul lucru care mă izbeşte este purilingvismul acesteia: Victor Taki şi Andrei Cuşco scriu în engleză; Petru Negură, Martin Hauser şi Sylvie Hauser-Borel, în franceză; Ruslan Rahimov, în rusă; Virgil Pâslariuc, Igor Caşu, Andrei Prohin, Daniel-Valeriu Boboc şi Diana Dumitru, în română (germana este prezentă oarecum tangenţial – prin cronica lui Sergiu Musteaţă la studiul lui Stefan Ihrig,
Wer sind die Moldawier? Rumanismus versus Moldawanismus in
Historiographie und Schulbuchern der Republik Moldova, 1991-2006, Stuttgart, 2008). Cît despre aria tematică, aceasta se extinde de la „studiul de analiză micro-istorică” al lui Virgil Pâslariuc care, pornind de la cazul unei călugăriţe din schitul Curăturile ce dă naştere unui copil în 1813, reface preţ de 30 de pagini întreg sistemul administrativ, laic şi monahal, al guberniei Basarabia după anexarea din 1812, la „Ritualurile puterii” (vezi studiul lui D.-V. Boboc consacrat vizitei regelui Ferdinand 1 în Bucovina şi Basarabia din mai 1920), fără a uita de „Implicarea elitelor intelectuale în mişcarea naţională din Basarabia, înainte şi după 1918” (L. Crudu) sau de „Imaginea basarabenilor în viziunea administraţiei civilo-militare româneşti (anul 1941)” (D. Dumitru), pentru a se încheia pe o notă majoră cu „Opinia publică n RSSM în contextul destalinizării şi revoluţiei maghiare (1956)” (I. Caşu).
Conştiinţa critică e bine prezentă şi ea în paginile revistei, prin recenzii – inclusiv la cărţi „cu problemă” (cum ar fi bunăoară volumele de memorii ale lui Grigore Eremei sau I.I. Bodiul, dar şi stidiul lui I. Levit,
Год судьбоносный…), ceea ce face din
Pontes nu doar „o platformă a noii generaţii de cercetători în domeniul ştiinţelor sociale şi umane din R. Moldova”, ci şi club & ring de dezbateri intelectuale cu cărţile pe masă.
Nu în ultimul rînd, impunătorul nr. 5 al revistei – ce stă în picioare la toate capitolele! – este şi o adevărată carte de vizită a celei mai cărturare generaţii de tineri savanţi de la noi.