…să zicem că iniţiativa conducerii USM de a convoca, în plină caniculă (conjugată, vai! cu inundaţii) Conferinţa Tinerilor Scriitori – 2010, nu este un gest preelectoral, iar primirea celor peste 30 de membri noi, dintre care cel mai tânăr are doar 22 de ani, iar cel mai în vârstă (mulţi înainte!) 86, s-a făcut cu gândul la personalităţile acestora, şi nu la eventualele voturi pro-actuala conducere. Să ne imaginăm că ministrul Tineretului şi Sportului, dl Ion Cebanu, după ce că a alocat suma necesară organizării Conferinţei, a onorat cinstita adunare din considerente pur estetice, fără a se gândi la alegerile din toamnă, chit că atât în discursul Domniei Sale, cât şi în cel al actualului preşedinte al USM, dl Mihai Cimpoi, s-a adus un „călduros omagiu” (ierte-mi-se limba de lemn) tinerilor cărora, pe bune, li se datorează schimbarea din 7 Aprilie. Să presupunem că selecţia acestora s-a făcut „la sânge” şi că au răspuns invitaţiei doar cei chemaţi (nici o grijă – neaveniţii vin singuri!), astfel încât „toată floarea” tinerei generaţii era prezentă la masa rotundă, animată cu binecunoscuta-i competenţă de poetul Arcadie Suceveanu, vice-preşedintele USM…
În realitate, senzaţia că s-a pus de o „şezătoare literară”, şi încă una improvizată, nu m-a părăsit nici o clipă, în ciuda unei (singure!) comunicări de bază în cunoştinţă de cauză („Aspecte ale creaţiei tinerilor”, de Arcadie Suceveanu, din care reţin: „Diferenţa specifică a acestor autori este autenticismul, realul desacralizat, poezia simţurilor, a demoralizării, a scepticismului şi a cinismului sau, aşa cum spune undeva chiar mentorul generaţiei 2000, regretatul critic literar Marin Mincu, a visceralizării segmentului biografic, explorat până la marginile abjecţiei. (…) Aceşti poeţi şi prozatori se arată dispuşi să accepte o nouă baie de real, menţinându-se cu mai multă prudenţă în formula unui textualism ingenuu, mai puţin ironic şi artificios”) şi a câtorva discursuri anunţate din timp, mai mult sau mai puţin la temă. Pe cât de bine intenţionaţi se arătau mentorii cenaclurilor & directorii unor publicaţii de profil (mi-a plăcut în linii mari discursul Claudiei Partole; mai puţin, ca să nu zic deloc, al lui Ion Anton sal al Renatei Verejanu), pe atât de alături cu ce se întâmplă păreau tinerii (până şi Aurelia Borzin, redactor-şef al revistei Clipa, care numai reverenţioasă nu este, s-a pierdut în mulţumiri etc.). Ca şi cum, convocaţi în grabă la o „tabără de odihnă şi creaţie”, aşteptau să li se dea o „temă pentru acasă” şi cu asta basta. Noroc de discursul lui Leo Butnaru, în răspăr, care a încins atmosfera. Dintre tineri, abia cel al Aureliei Cojocaru (alias, Aura Maru – reţineţi acest nume, după mine unul de mare viitor) a spart gheaţa, după care s-a anunţat pauza de masă.
Nu ştiu la ce anume se aşteptau tinerele talente şi nici în speranţa cărui miracol au ţinut să participe la Conferinţă mai vârstnicii noştri colegi, maestrul Vladimir Beşleagă să zicem. Cert e că cei chemaţi să facă literatură trebuie că s-au simţit frustraţi, ascultând laudele scriitorului Ion Anton la adresa unor versuri submediocre, pe când cei neaveniţi o fi jubilând la ideea că în USM se intră cu hurta. Dacă totuşi se trece peste calitatea acestei zise întruniri cu iz de cumătrie şi se privilegiază cantitatea, ei bine – mă bucur că, cel puţin, acestor tineri li s-a dat formidabila şansă să se cunoască ei înde ei, iar scriitorilor consacraţi să dea ochii cu… posteritatea. O posteritate la vârsta debutului…