Emilian Galaicu-Păun

Eric Cantona, celebrul atacant cu numărul 7 de la Manchester United, despre care se zice că citea cărţi de filosofie (Sic!!!) prin vestiare, în pauza dintre reprize, nu este primul fotbalist ce se implică într-o campanie prezidenţială, de-ar fi să-l amintesc doar pe liberianul George Weah, atacantul de la PSG şi apoi de la AC Milan, contracandidatul perdant al lui Ellen Johnson Sirleaf la alegerile din 2005.

De fapt, gestul lui Eric Cantona face ecou gestului lui Coluche (pe numele său adevărat Michel Gérard Joseph Colucci; 1944-1986), renumitul comic francez ce-şi anunţase înscrierea în cursa electorală din 1981, pe post de apărător al celor fără adăpost. În aceeaşi cheie citesc şi intenţia lui Youssou N'Dour de a candida la preşedinţia Senegalului din februarie 2012, tocmai în ideea de a-l împiedica pe actualul preşedinte (din 2000), octogenarul Abdoulaye Wade (n. 1926), să se menţină la putere pentru cel de-al treilea termen consecutiv.

Acestea fiind spuse, parcă încep să înţeleg de ce Republica Moldova nu are până în ziua de azi un preşedinte ales – fotbalul moldovenesc, bată-l vina, nu a dat nici un jucător de talia lui Eric Cantona sau George Weah! (Poate era mai bine, dat fiind rezultatele Naţionalei pe care toată lumea le cunoaşte, să rămânem la… oină!) Pe de-altă parte, avem totuşi nişte olimpici, bunăoară canoistul Nicolae Juravshi, dublu medaliat cu aur la Seul (1988) şi cu argint la Atlanta (1996), şi halterofilul Tudor Casapu, medaliat cu aur la Barcelona (1992) - de ce nu ar putea, la rândul lor, înmâna medalii & titluri onorifice unor oameni de seamă ai acestei ţări, şi încă (de dorit) cu ceva mai mult discernământ decât au făcut-o interimarii Mihai Ghimpu şi Marian Lupu?! Cât despre artiştii moldoveni, s-ar putea alcătui o listă întreagă, de la A[natol Ştefăneţ, charismaticul lider al formaţiei Trigon], la Z[dop şi Zdup], unul mai bun decât altul să ne reprezinte în lume, chit că au cucerit-o demult, pe scene, dacă nu cumva pe stadioane…

Acum se cheamă că le-am dat o pasă de gol celor 101 jucători ai Parlamentului RM care vor să împingă meciul în prelungiri, după ce că au refuzat să joace vreme de doi ani; iar dacă pur şi simplu nu li-i a juca, ce-ar fi să-i trimitem la vestiare – să înveţe… filosofie!

Dacă urătura este chemată să dea tonul anului ce stă să înceapă, mă tem că-n 2012 nouă ni se potriveşte – pe post de „pluguşor de alternativă” – poemul Scrippius Pip, de Edward Lear (1812-1888; a nu se confunda cu… Regele Lear!), Editura Arc, 2011. Într-adevăr, oricine se va prezenta în Parlamentul Republicii Moldova, pe data de 15 ianuarie (să fie o întâmplare, fixarea alegerilor repetate ale Preşedintelui RM chiar în ziua de naştere a poetului naţional?!), în calitate de candidat la funcţia supremă în stat, apariţia sa va fi percepută drept o… arătare de genul celei încropite de poetul şi pictorul englez din sec. al XIX-lea: „Nu-i cu putinţă la doar o făptură/ Pene şi blană, plisc, aripi şi gură!...”. Mai pe româneşte spus – o perfectă Struţocămilă.

Las, aşadar, la latitudinea deputaţilor găsirea unui numitor comun care să ne reprezinte în lume pe durata unui mandat prezidenţial, iar pe ceilalţi – adică, majoritatea absolută a populaţiei! – îi îndemn să pună mâna pe carte, nu doar pentru calitatea textului original & transpus pre limba noastră, ci şi pentru formidabilele ilustraţii ale Violetei Zabulica-Diordiev.
Scurt pe doi: Edward Lear, Scrippius Pip/ The Scroobious Pip, Ediţie bilingvă, Editura Arc, 2011 – alegerea celor aleşi!

* * * * * * *

Edward LEAR

Scrippius Pip


1.

Linişte, începe!
…o zi ca oricare –
Scrippius Pip a ieşit la plimbare
Toată făptura – cu coarne, cu coadă –
A alergat într-un suflet să-l vadă.
Câinele, oaia, pisica şi vaca,
Cangurul, zebra umplut-au toloaca.
Lupul urla, necheza armăsarul,
Porcul făcea: „groh-groh!”, „Iiiii-aaa!” măgarul,
Leul răcnea – hărmălaie mai mare
Nu s-a văzut de când lumea sub soare.
Toţi se-mbulzeau încercând fel şi chip
Ca să-l zărească pe Scrippius Pip.
Într-un târziu i-au spus Vulpii: „Tu eşti
Cea mai deşteaptă – nu doar în poveşti.
Du-te la Scrippius şi-l ispiteşte:
Pasăre-i? fiară? insectă sau peşte?
Căci
Nu-i cu putinţă la doar o făptură
Pene şi blană, plisc, aripi şi gură!...”
Scrippius Pip face-atunci ochii roată,
Zice cu vocea-i puţin îngroşată:
„Cipetti flip! Flippeti cip!
Mă recomand – eu sunt Scrippius Pip.”

2.

Scriipius Pip dintr-un vârf de copac
Şi-a aruncat o privire în larg.
Tot atunci ochiu-i se umple de zboruri –
Stoluri de păsări trag cerului storuri:
Corbul şi vulturul, cucul, becaţa
Struţul, curcanul, găina şi raţa.
Mierla cânta, papagalul vorbea
Bufniţa numai tăcea şi-asculta.
Când şi păunul ţipă a mirare –
N-a fost pe lume o zarvă mai mare!
Tot păsăretul bătu din aripi
Ca să-l salute pe Scrippius Pip.
Într-un târziu i-au spus bufniţei: „Iată
Ştim din străbuni că ai mintea bogată.
Zboară şi trage-l de limbă: perfectă
Fiară-i sau pasăre? Peşte? Insectă?
Căci
Nu-i cu putinţă la doar o fiinţă
Scurme şi labe, aripi şi corniţe!...”
Scrippius Pip face-atunci ochii roată,
Zice cu vocea lui piţigăiată:
„Cipetti flip! Flippeti cip!
Mă recomand – eu sunt Scrippius Pip.”

3.

Scrippius Pip se aruncă în mare –
Ţărmul abia de se vede în zare.
Peştii în bancuri se-adună degrabă
Ştiuca şi heringul, mreana şi crabul
Limba de mare, rechinul, plătica
Parcă-au luat apă în gură – nimica
Nu zic, delfinul doar ţipă. Alene-o
Face pe orga de apă-o balenă.
Peştii cu mare cu mic îi spun: „Eşti
Fără-ndoială cel mai între peşti!
Du-te şi-ntreabă-l aşa, într-o doară:
Peşte-i? Insectă? Sau pasăre? Fiară?
Căci
Nu-i cu putinţă-ntr-o fire şi pace
Coadă de castor, solzi şi carapace!...”
Scrippius Pip face-atunci ochii roată
Şi-i lămureşte pe toţi dintr-odată:
„Pliffiti flip! Pliffeti cip!
Mă recomand – eu sunt Scrippius Pip.”

4.

N-au mai văzut o aşa vietate,
Strânse în jurul lui Scrippius, toate
Gâzele, multe, adunate pe soiuri –
Fluturii, muştele prinse în roiuri
Greieri ce-ngână pe strune ţânţarii
Toţi caii-popii o fac pe-armăsarii.
Viespi strânse-n talie, albine bondoace
Gata-s să-l ia la-ntrebări şi… la ace!
Zboară, se târâie, merg la furnică
Căci interesul demult îi furnică:
„Toţi ştim ce minte ai – pune-o la treabă
Du-te ca gândul la Pip şi-l întreabă
Care-i răspunsul lui la ghicitoare:
Gâză-i sau peşte? Animal? Zburătoare?
Căci
Nu-i cu putinţă să aibă-o jivină
Corn de licornă şi ac de albină!”
Scrippius Pip face-atunci ochii roată,
Zice cu vocea lui în pizzicato:
„Wizzeby wip! Ziwweby zip
Mă recomand – eu sunt Scrippius Pip.”

5.

Câtu-i pământul, pe mare şi-n cer
Toate fiinţele s-au prins în cerc:
Stoluri de păsări şi turme de vite –
Zvâcnet de-aripi, tropăit de copite.
Roiuri de fluturi şi bancuri de peşti
Prinse-n finalul acestei poveşti
Unde-şi dau mâna şi-ncing hora mare –
Toţi într-un glas strigă (tare! mai tare!!):
„Cipetti tip, Tippeti cip
Numele lui este Scrippius Pip!”

(traducere din engleză de Rareşa & Em. GALAICU-PĂUN)