Emilian Galaicu-Păun

Poezia lui Ion MIRCEA, multaşteptatul laureat al Premiului Naţional „Mihai Eminescu” din anul acesta, are ceva din ceramica glazurată a acoperişurilor de biserici sibiene, la rîndul lor amintind, la fel de bine, solzii de dragon, dar şi armura Sfîntului Gheorghe. Făurită la o temperatură de ardere la care materia se transformă în spirit, ea păstrează „materialitatea” opacă & căldura lutului, căpătînd totodată strălucire de smalţ, iar în unele cazuri – şi transparenţă de icoană pe sticlă. Fiecare poem închide o lume în miniatură, poetul fiind un emailor din stirpea meşterilor medievali, dacă nu chiar un alchimist refulat, ce-şi distruge formele odată opera desăvîrşită. O poezie cu faţa către cer...

* * * * * * *

Ion MIRCEA

Cu vremea şi ochii tăi
________________________________________
Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge

două mari întunecate păpădii.

Mai uşor cobori în nemişcare

dacă adormi cu faţa către cer

auzind

şi golurile dintre lumi.

Dar ulmi cu pieliţa subţire

ca în ureche la miei,

Mesteceni de sticlă gri

cînd se întinde-n somnul tău Etherul

şi nu-l mai poţi opri.

Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge

două mari întunecate păpădii.

Eric Cantona, celebrul atacant cu numărul 7 de la Manchester United, despre care se zice că citea cărţi de filosofie (Sic!!!) prin vestiare, în pauza dintre reprize, nu este primul fotbalist ce se implică într-o campanie prezidenţială, de-ar fi să-l amintesc doar pe liberianul George Weah, atacantul de la PSG şi apoi de la AC Milan, contracandidatul perdant al lui Ellen Johnson Sirleaf la alegerile din 2005.

De fapt, gestul lui Eric Cantona face ecou gestului lui Coluche (pe numele său adevărat Michel Gérard Joseph Colucci; 1944-1986), renumitul comic francez ce-şi anunţase înscrierea în cursa electorală din 1981, pe post de apărător al celor fără adăpost. În aceeaşi cheie citesc şi intenţia lui Youssou N'Dour de a candida la preşedinţia Senegalului din februarie 2012, tocmai în ideea de a-l împiedica pe actualul preşedinte (din 2000), octogenarul Abdoulaye Wade (n. 1926), să se menţină la putere pentru cel de-al treilea termen consecutiv.

Acestea fiind spuse, parcă încep să înţeleg de ce Republica Moldova nu are până în ziua de azi un preşedinte ales – fotbalul moldovenesc, bată-l vina, nu a dat nici un jucător de talia lui Eric Cantona sau George Weah! (Poate era mai bine, dat fiind rezultatele Naţionalei pe care toată lumea le cunoaşte, să rămânem la… oină!) Pe de-altă parte, avem totuşi nişte olimpici, bunăoară canoistul Nicolae Juravshi, dublu medaliat cu aur la Seul (1988) şi cu argint la Atlanta (1996), şi halterofilul Tudor Casapu, medaliat cu aur la Barcelona (1992) - de ce nu ar putea, la rândul lor, înmâna medalii & titluri onorifice unor oameni de seamă ai acestei ţări, şi încă (de dorit) cu ceva mai mult discernământ decât au făcut-o interimarii Mihai Ghimpu şi Marian Lupu?! Cât despre artiştii moldoveni, s-ar putea alcătui o listă întreagă, de la A[natol Ştefăneţ, charismaticul lider al formaţiei Trigon], la Z[dop şi Zdup], unul mai bun decât altul să ne reprezinte în lume, chit că au cucerit-o demult, pe scene, dacă nu cumva pe stadioane…

Acum se cheamă că le-am dat o pasă de gol celor 101 jucători ai Parlamentului RM care vor să împingă meciul în prelungiri, după ce că au refuzat să joace vreme de doi ani; iar dacă pur şi simplu nu li-i a juca, ce-ar fi să-i trimitem la vestiare – să înveţe… filosofie!