Linkuri accesibilitate

Emilian Galaicu-Păun

Binecuvântată în veci ziua de miercuri (iar în cazul Sfintei Rusii – de Sfânta Miercuri!), 24 decembrie curent, când preşedintele Vladimir Vladimirovici Putin a declarat, în cadrul întâlnirii cu membrii guvernului şi cu guvernatorii regiunilor, că, în ciuda inflaţiei de 10% şi devalorizării rublei (în cădere liberă!), preţul la produsul strategic naţional, vodca, va rămâne acelaşi, 220 de ruble. O veste mai bună în preajma sărbătorilor de iarnă, cu nelipsitul film С легким паром (în care se bea până la uitare de sine!) pe ecranele televizoarelor, nici că se putea: «Гуляй, ребята!»

Bineînţeles că anume grija pentru sănătatea concetăţenilor săi îl preocupă, în primul rând, pe preşedintele V.V. Putin, iar faptul că un bărbat din patru moare înainte de a atinge vârsta de 55 de ani spune mult despre binecunoscuta „trezie” a poporului rus. Între timp, din cauza scăderii continue a preţului la petrol şi a embargoului impus de Uniunea Europeană, casele de schimb se văd nevoite să modifice de câteva ori pe zi cursul monedei naţionale în raport cu dolarul & euro, dar staţi pe pace – lucrul acesta nu va afecta ETALONUL DE AUR al economiei ruse, Vodca – iar dacă lucrurile merg tot aşa, s-ar putea ca o sticlă de «Пшеничная» să coste mai ieftin decât o pâine: «Гуляй, ребята!»

Deşi adus la putere de (beţivul) Boris Elţin, (plesnindul de sănătate) Vladimir Putin pare să fi învăţat lecţia (трезвенник-)lui Mihail Gorbaciov – mai exact, din greşeala fatală a acestuia: nu se poate declanşa o campanie Anti-alcool într-o ţară ca Rusia. Din contră, orice s-ar întâmpla în ţară şi pe lume, vodca trebuie să intre în coşul minim de consum, chiar dacă acest coş va conţine – la un moment dat – doar sticla de vodcă, pe care orice rus care se stimează ştie s-o împarte la trei după ureche: «Гуляй, ребята!»

Acestea fiind spuse – şi în absenţa oricărei reacţii a socialistului Igor Dodon (afişându-se acum de unul singur pe panourile publicitare din oraş, fără Putin şi Greceanâi, de parcă nici n-au «сообразит на троих»), care de când cu prăbuşirea rublei pare să fi luat apă-n gură –, vin şi eu la masa marelui popor rus, şi nu cu mâna goală, ci cu – cât ce să spun „samovarul” meu! – ce-a dat Dumnezeu. Un poem (http://atelier.liternet.ro/articol/13665/Emilian-Galaicu-Paun/un-metru-de-vodca-la-cub.html), la temă – iar ca textul meu să fie înţeles mai bine, îl prezint în versiunea traducătoarei Miroslava Metleaeva, căreia îi mulţumesc şi pe această cale pentru efortul de a-mi tălmăci opul în limba lui Puşkin: «Гуляй, ребята!»

* * * * * * *

Кубометр водки

в память об Иоане Флора

когда мы побратались с флорой, вместо того, чтоб обменяться рубашками, мы обменялись паспортами: югославским на советский к тому времени и тот и другой относились к странам, которые уже не существовали, но в которые нам следовало вернуться после «дней, посвященных благе» из клужа - алба-юлии. он – в белград, я – в кишинев, каждый год именем другого, укрываясь от ударов российской артиллерии и бомбежек нато. «почтальон, - расхохотались мы в один голос – всегда звонит дважды». (как будто смерть приходит по почтовому извещению и если не попадает к адресату, уходит обратно и не ждет тебя до востребования.) после чего мы крепко выпили на брудершафт. быстро, как сообщающиеся сосуды, «наливай, браток!» - и я, и он. родня поневоле! как волны на воде, разбивая первый круг, раздвигались края стакана, мы вдвоем были на одной волне, но чтобы братанье было основательней, он сказал: «давай-ка я расскажу тебе, как пьют мои сербы, заходит один в бар и заказывает метр водки, на что бармен наливает ему – на глазок! – на стойку, отшлифованную локтями всех кому не лень, полосу длиной точь в точь в локоть и ладонь. с тех пор бар называется этиловым эталоном, а твои русские?... «довожу до сведения!»

и рассказал ему, что только русский в состоянии разлить - на слух! – в двухсот –граммовые граненые стаканы бутылку водки на троих.

ах! цуйка выпита и весь алкоголь уже прописан!

ряд за рядом и те и другие ушли по краю стакана пополнить (на то воля Твоя!) круг исчезнувших поэтов: а оставшиеся крутят стаканчик в руках как бы желая попасть на ту же длину волны . духа и четвертушки, когда одновременно с алкогольными парами возвышается во всей своей мощи этиловая элита – мади, эмиль, иоан (список остается открытым) – как северное сияние, которое горит синим пламенем, а дни наши все больше напоминают белые ночи, из молодых филинов стали мы, в итоге, наблюдателями, за сколькими собутыльниками мы наблюдали за отсутствующим (поминальным ) столом как бы пытаясь придти в себя и не замечая, что снова пустились в пьянку.

прижизненные издания становятся посмертными. прах в землю, и стакан ко рту, по кругу. без усопшего в могиле, напрасно его оплакивать : сожаления – это отрыжка духа! - им никак не превратиться в рассол, какими бы солеными ни были слезы, лучше бы, прочистив глотку, сказать в два голоса (я и виталие), о подвигах , сходных с боевыми,- с той лишь разницей, что пролилась не кровь, а водка – каких-то солдат советской армии, застигнутых в казарме с ящиком водки, у которых выпивку конфисковали , а бутылки закрыли в сейфе.

итак, прежде чем стать солдатской подругой на одну ночь, водке предстояло оставаться в девках.

о муза, воспой, ночной штурм взвода русских солдат против батареи бутылок, возведенной в куб.

как брали они сейф в руки, как трясли – в желании забыться – словно подвыпившего гражданина, как совершали великое битье, изнутри, в смысле разбитых в осколки бутылок. как, процеженная сквозь наволочку, вывернутую наизнанку, выпивка на глазах наполняла таз для белья – «с ногами влез бы! и не верилось, что научусь пить водку ведрами. как под утро казарме снилась вода жизни, то бишь водочка, в розовом цвете. как, при подъеме многие блевали в таз, из которого пили. как их гоняли весь день с противогазом на физиономиях. под окрики «алкоголь, вон!» , «никотин, вон! – увы, вместо того, чтобы им полегчало, в головах у них потемнело… упаси нас, Господь!, от преждевременной эякуляции и запоздалого отказа. какое братанье могло бы состояться, если бы метр водки (флоры) возвел бы (я) тогда же в куб, если бы (как в поэме благи) земля была прозрачной, мы бы обязательно чокнулись ограненным воздухом. Одного-единственного такого друга по застолью имел я в жизни – смерть его ударила меня, как по стопке, в голову. (открытая скобка: декабрь 1950 – февраль 2005, закрытая скобка.) поскольку линия горизонта сливается с краем стакана. кто-нибудь нальет, брат?

(Перевод Мирославы Метляевой)

Scrisesem acum două luni despre surpriza Academiei Suedeze – desemnarea pakistanezei de numai 17 ani Malaga Yousafzai drept laureată a Premiului Nobel pentru Pace 2014 –; acum o lună reveneam la capturarea a 267 de şcolăriţe, pe 14 aprilie 2014, la Chibok, în estul Nigeriei, de către gruparea islamică Boko Haram (la această oră mai rămân captive 219 liceene!); ceea ce s-a întâmplat zilele trecute însă într-o şcoală din Peshawar depăşeşte orice limită imaginabilă a ororii: un comando islamist a asasinat cu sânge rece 132 de elevi şi 9 profesori, „răzbunându-se” astfel pe proaspăt în-Nobel-ata Malaga Yousafzai, care a reuşit să scape cu viaţă, acum un an, după ce a fost împuşcată în cap fiindcă pledase public pentru dreptul fetelor la învăţătură. Din relatările supravieţuitorilor, reţin această imagine de coşmar – un profesor a fost ars de viu, iar elevii obligaţi să privească „torţa umană”, sub ameninţarea armelor. Ceea ce m-a dus cu gândul la o carte-cult, Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.

Nu cred că talibanii l-au citit pe Ray Bradbury; dacă totuşi şi-ar fi dat osteneala, cred că s-ar fi recunoscut în vajnicii pompieri chemaţi să dea foc la cărţi – uneori, împreună cu deţinătorii acestora! –, scoase fără excepţie în afara legii. Nu voi repovesti acum întreg romanul, este mult prea cunoscut, dar ţin să citez un fragment din „confesiune” bătrânului profesor Faber:

„(…) Eu am văzut cu mult înainte încotro se îndreaptă lucrurile şi n-am scos o vorbă. Sunt unul dintre inocenţii care ar fi putut să vorbească şi să protesteze, atunci când nimeni nu-şi pleca urechea la glasul celor «vinovaţi»; însă eu n-am vorbit şi astfel am devenit eu însumi un vinovat. Iar când, în cele din urmă, au pus pe roate sistemul lor de ardere a cărţilor cu ajutorul pompierilor, eu am bombănit de câteva ori, dar m-am lăsat păgubaş, deoarece pe vremea aceea nu mai bombănea şi nu mai protesta nimeni. Iar acum e prea târziu!

(…) Cărţile nu erau decât un fel de receptacul în care oamenii înmagazinau o mulţime de cunoştinţe pe care se temeau c-ar putea să le uite. Nu e nimic magic în cărţi; magic e doar ceea ce spun cărţile şi însuşi faptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veşmânt pe măsura noastră. (…) Trei lucruri lipsesc din viaţa noastră. Întâi: ştii dumneata de ce e atât de importantă o asemenea carte? Pentru că astfel de cărţi au ceea ce se cheamă calitate. Şi ce înseamnă oare cuvântul calitate? Pentru mine înseamnă substanţă. Cartea asta are pori, are trăsături proprii, o porţi pune la microscop şi-ai să vezi atunci cum viaţa ei curge, într-o nesfârşită varietate. Cu cât sunt mai mulţi porii unei cărţi, cu atât mai multe detalii de viaţă veridic înregistrate poţi desprinde de pe un centimetru pătrat de hârtie, cu atât mai bună e literatura respectivă. Cel puţin asta e definiţia pe care o dau eu literaturii: a zugrăvi amănunţit. În amănunte inedite. Scriitorii buni ating adesea viaţa. Cei mediocri îşi plimbă peste ea o mână grăbită. Iar cei proşti o siluiesc şi-o lasă apoi, sfâşiată, pradă muştelor. Ai înţeles acum de ce sunt privite cărţile cu ură şi cu teamă? Ele dezvăluie porii de pe faţa vieţii…” (Fahrenheit 451, Art, 2013, p. 93, 94-95)

…Aceste note nu pot reda viaţa unor victime ale ignoranţei crase, şi nici alina suferinţele apropiaţilor. Dar dacă, exact ca-n romanul lui Bradbury, un singur „pompier” (avem şi noi destui dint-aceştia, unii în stare latentă, alţii jucându-se cu focul ziua în amiaza mare!) se pătrunde de adevărul celor spuse de „fricosul” profesor şi trece de partea cărturarilor (altminteri, prigoniţi în toate epocile – inclusiv de Vatican!), înseamnă că sfârşitul istoriei se amână cu cel puţin o pagină – cinste cui va scrie-o.

Încarcă mai mult

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG