Şi în anul acesta, Librăria din Hol & Librăria din Centru din Chişinău au oferit, în mod tradiţional, de Sfântul Nicolae, o reducere de 50% la toate titlurile Cartier & 10% la cărţile altor edituri. Cum ar veni, un soi de „vinerea neagră” a cărturarilor, iar publicul nu s-a lăsat aşteptat şi nici tras de mânecă. Timp de 12 ore, de la 9 dimineaţa la 9 seara, rafturile au fost luate cu asalt, cu o frenezie chemată parcă să-l contrazică pe Dimitrie Cantemir (se cunoaşte ce spunea ilustrul nostru savant despre proverbiala dragoste de carte a moldovenilor!), de unde timpurile sunt în continuare (tot mai) de răstrişte.
Nu prezenţa publicului cititor – demnă de toată lauda! – m-a făcut să redactez aceste note fugare, ci cvasi-absenţa scriitorilor – cu câteva excepţii notorii, de la redactorii Contrafort-ului Vasile Gârneţ şi Vitalie Ciobanu la mai tânărul nostru coleg Alexandru Cosmescu – în librării, şi tocmai în ziua când cititorii au dat literalmente năvală. Dacă nu pentru a cumpăra cărţi, cel puţin pentru a da autografe, a discuta cu tinerii şi, în genere, a vedea cum merge piaţa de cartea (şi, de ce nu? propriile lor opusuri pe această piaţă). Cu doar câteva zile înainte, la sediul USM tocmai a avut loc lansarea unei noi publicaţii, Revista literară, care – din motive lesne de înţeles – aşa şi n-a ajuns în chioşcurile de ziare; n-ar fi fost frumos să fie oferită gratuit tinerilor din librării, de Sfântul Nicolae?! (Cu acelaşi succes însă putea să fie pusă în vânzare – s-ar fi găsit destui s-o cumpere, mai cu seamă că revista arată bine, iar numele care semnează în primele două numere sunt cunoscute & apreciate.) Nu-i vorba de o banală „baie de mulţime”, ci chiar de o prezenţă în Republica Literelor, pentru o zi mutată în două librării din capitala Republicii Moldova, care nu se rezumă, nu-i aşa? la turnurile de fildeş, câte o mai fi rămas...
Şi încă, dacă în anii ’90 toată lumea se întreba (şi doar ca să ia aminte!) Ce vor scriitorii?, într-o „vinerea neagră” a cărţilor mi-a fost dat s-o aud şi pe asta: Unde ni-s scriitorii?, dar şi: Da’ ei mai cetesc sau doar scriu? Cum să nu-mi amintesc, aşadar, de spusele lui Danilo Kiš, marele autor sârb al Enciclopediei morţilor, cu care şi închei aceste note? „Citesc mult. Iar lectura îmi oferă mai multă substanţă pentru visare decât orice altă experienţă de viaţă. Îmi place să citesc mai ales cărţi făcute din alte cărţi: este un sentiment liniştitor pentru noi, cei care ne petrecem întreaga viaţă citind. Şi mi se pare firesc nu doar să visez despre ce citesc, ci să le fac loc acelor lecturi în viaţa şi în cărţile mele.”
