Sunt suficienţi comentatori & analişti politici care să ia în discuţie, cu cărţile pe masă, rezultatele primului tur de scrutin prezidenţial din Republica Moldova; mai voi îngroşa rândurile acestora, căci în ultimă instanţă ceea ce aveam de spus am şi făcut-o prin participarea la vot, duminica. Dacă-mi aduc bine aminte, din 1992 încoace, când au avut loc primele alegeri prezidenţiale, niciodată rata de participare la nu a fost una mai scăzută – sigur, se poate invoca pandemia de Covid-19, la nevoie şi vremea urâtă, dar când este vorba de soarta unei ţări toate aceste „argumente” mi se par derizorii: de bună seamă, nu laşi să-ţi scape viitorul din mână pe motiv de epidemie sau ploaie.
Am văzut de toate, în această campanie electorală, de la previziunile (sigur, pro-Dodon!) ale unei „ghicitoarea în ouă” din Etulia la aducerea în studioul ProTV a unui manechin gonflabil al preşedintelui, cu deja celebrul „kuliok” negru legat de gât, gest prin care candidatul Renato Usatâi a „inaugurat” monumentul corupţiei; ierte-mi-se dacă, în încercarea mea de a diversifica această campanie, vă voi propune – nu, în nici un caz pâine de 16 copeici şi nici macaroane & orez & hrişcă din reţeaua magazinelor sociale Şor, ci dacă nu o carte, cel puţin o parabolă indiană – căci, nu-i aşa? omul nu trăieşte doar cu pâine. Iat-o:
Cerşetorul şi regele
Un om sărman, care abia îşi ducea zilele cerşind din poartă-n poartă, a zărit într-o bună zi o caleaşcă de aur intrând în sat, iar în caleaşcă se afla un rege frumos şi surâzător.
Săracul şi-a spus de îndată în sinea lui: suferinţele mele au luat sfârşit, traiul meu nevoiaş s-a isprăvit. Simt că regele cu chip luminos a venit aici doar pentru mine. Am să mă bucur de firimiturile averii lui şi am să duc de azi înainte o viaţă lipsită de griji.
Ca şi cum ar fi venit, într-adevăr, pentru a-l întâlni pe omul cel sărman, regele a oprit caleaşca în dreptul lui. Cerşetorul, care îngenunchease cu fruntea în ţărână, s-a ridicat şi l-a privit, încredinţat că norocul n-avea să-l mai ocolească.
Deodată, regele a întins o mână spre cerşetor şi i-a spus:
– Ce-mi dai?
Săracul, uimit şi încurcat, n-a ştiut ce să-i răspundă. „Nu cumva regele vrea să glumească sau să-şi bată joc de mine?”, se întreba el. „Ori mă aşteaptă alte necazuri?”
Apoi, văzând surâsul regelui, chipul luminos şi mâna întinsă, a scotocit în traistă şi a găsit câţiva pumni de orez. A luat un bob de orez şi i l-a dat regelui, care i-a mulţumit şi a plecat mai departe în caleaşca trasă de caii nemaipomenit de iuţi.
Seara, cerşetorul şi-a golit traista şi a găsit un bob de aur. A început să plângă amar…
– De ce oare nu i-am dat tot orezul?!
* * * * * * * * *
Acum, gândească-se fiecare la ce-a vrut să spună autorul anonim – dar şi cel de-o citează – prin parabola dată; mie unuia nu-mi rămâne decât să-i îndemn la rându-mi pe (în ordinea numărului de voturi câştigate) Renato Usatâi, Andrei Năstase, Octavian Ţâcu, Tudor Deliu şi Dorin Chirtoacă să-şi cheme susţinătorii (unii au şi făcut-o!) a-i oferi votul lor („bobul de orez”) candidatului pro-european, doamnei Maia Sandu, în ideea că fiecare „bob de orez”, odată adăugat tuturor celorlalte, ar putea fi chiar votul de aur pentru victoria finală… În caz contrar, toate aceste „boabe de orez” risipite ar ajunge numai bine pentru o colivă, odată ieşit preşedinte Kremlinovici – ceea ce, sper din toată inima, să nu se mai întâmple în veci.
Moldoveni din toate ţările, uniţi-vă!
