Emilian Galaicu-Păun

Imediat după sfintele sărbători de Paști, pe 5 mai curent, cetăţeanul Igor Dodon, ex-preşedintele Republicii Moldova, însoţit de o delegaţie a Parlamentului Republicii RM în frunte cu Zinaida Greceanâi, a făcut o vizită neoficială la Minsk, unde s-a întreţinut cu Preşedintele (din 1994!) Belarus, Aleksandr Lukaşenko. Cine nu-şi aminteşte de admiraţia cu care ex-ul moldav îl laudă pe eternul belarus pentru felul în care acesta a sugrumat, cu mână de fier, protestele post-electorale: „Bine că ați ținut situația sub control. Bravo! O asemenea presiune. Se pregătea și la noi. Și acum se pregătește. Vom avea alegeri anticipate. Cred că vor încerca atunci. Dar Dvs. ați dat un exemplu!”. Răspunsul – pe măsură – nu s-a lăsat aşteptat: „Poporul trebuie să trăiască așa cum trebuie, să-și asigure existența. Nu ne-am așteptat la așa ceva, știi cum e Belarusul nostru. Totul e stabil. Este bine, dacă am fi avut contraste – o prăpastie între bogăție și sărăcie, dacă oligarhii ar fi condus țara, nimeni și niciodată nu ar fi reușit să controleze situația sub o astfel de presiune”.

N-au trecut nici 20 de zile, şi iată-l pe Bat’ka deturnând avioane civile – din ordinul său, un MIG-29 a forţat un avion Raynair cu 120 de pasageri la bord, care făcea cursa Atena-Vilnius, să aterizeze la Minsk, sub pretext că ar fi existat o alertă cu bombă, de fapt pentru a-l aresta pe jurnalistul belorus Roman Protasevici, opozant al regimului Lukaşenko trăind în exil, care riscă în ţara sa de baştină pedeapsa capitală (care continuă să se aplice în Belarus!). Toate buletinele de ştiri îşi încep jurnalul cu această nemaipomenită sfidare la adresa comunităţii internaţionale, aşa că nu voi reface – aici şi acum – „filmul evenimentului”, mărginindu-mă doar să pun câteva întrebări. Aceluiaşi „mosafir” de la început de mai, ex-ului, şi totodată nr. 2 (căci nr. 1 n-a fost niciodată!) de pe lista blocului PCRM & PSRM. Ce zici, tovarăşe ex, despre această vânătoare de disidenţi cu MIG-urile? Şi de vieţile pasagerilor puse în pericol de aviaţia militară? Sau o dai în continuare cu „Bine că ați ținut situația sub control. Bravo!”?! (Nota Bene: atenţie, n-o întreb pe – încă – preşedinta Parlamentului RM, dizolvat deja, fiind bine cunoscută reacţia dânsei în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, reacţie care i-a adus porecla de „Zina-Carabina”…)

Se ştie că regimurile autoritare nu pun nici un preţ pe viaţa omului. Şi totuşi, cât a costat statul Belarus urmărirea (probabil pe durata unor luni de zile) disidentului Roman Protasevici, apoi capturarea lui? A se lua în calcul nu doar costul kerosenului avionului Raynair, ci şi – mai cu seamă! – ridicarea în aer a MIG-ului 29, o jucărie foarte scumpă. Şi cât va plăti oare Belarusul daunele morale pentru întârzierea de şapte ore a celor 120 de pasageri aflaţi la bordul navei aeriene? La câte sancţiuni internaţionale e supus în prezent, Minskul nu are altceva mai bun de făcut decât să se izoleze şi mai mult de lumea civilizată? Şi toate astea, doar ca ultimul dictator al Europei să ajungă a-i transmite bine mersi ştafeta puterii fiului său, inaugurând astfel pe Bătrânul Continent o nouă dinastie prezidenţială după cea a Coreii de Nord din Orientul Îndepărtat…

La doar câteva zile de la dizolvarea Parlamentului RM, socialiştii au împânzit oraşul & republica cu banere prin care se autoproclamă apărători ai patriei în faţa pericolului unei posibile invazii străine – acelaşi „Nu ne vindem ţara!” din ultimii peste 30 de ani –, contând probabil pe memoria scurtă a moldovenilor. Doar că moldovenii anului 2021 nu sunt nici cei din 1991, nici cei din 2001, nici măcar cei din primăvara lui 2019. Îl vor face oare moldovenii din iulie 2021 să plătească pentru cuvintele de susţinere a lui Lukaşenko pe (încă) liderul socialist Igor Dodon, la fel cum a plătit şi Vladimir Voronin pentru evenimentele din 2009? Iar când va fi să părăsească în grabă ţara, cum a făcut-o Vlad Plahotniuc în iunie 2019, tot la Minsk va ateriza şi Igor Dodon? Cu MIG-29 sau fără, iată întrebarea…

Em. Galaicu-Păun: Se ştie – iar istoria literaturii a transformat întâmplarea într-un soi de mit – că, la capătul unei întâlniri providenţiale cu idolul său, poetul Stéphane Mallarmé, tânărul Paul Valéry a avut un fel de „şoc existenţial”, care avea să-i schimbe destinul: n-a mai publicat poezie vreme de aproape două decenii, iar atunci când a făcut-o, în 1917, dând la tipar la Jeune Parque (într-un „fabulos” tiraj de... 40 de exemplare), devenea el însuşi un maestru. Aţi trăit şi Dvs. o astfel de întâmplare? Cine a fost „Mallarmé”-ul Dvs. în ale muzicii? Vă rog s-o istorisiţi.

Mihai Ţăruş: Întâlnirea dintre tânărul Paul Valéry şi maestrul său Stéphane Mallarmé e un caz mai deosebit. Nu întotdeauna însă se produce șocul întâlnirii. Eu sunt o figura lenta de caracter. Trebuie sa treacă ceva timp ca să înțeleg ce sa întâmplat, dacă s-a întâmplat.

În cazul meu, cred că întâlnirea decisivă a avut loc în 1971 cu Vladimir Sterligov (1904 – 1973), pictor din Sankt Petersburg, elev al lui Kazimir Malevici (1879 – 1935), promotor al unui sistem plastic „Potir – Cupolă”. Se întâmpla la o expoziţie vernisată în atelierul soții sale, Tatiana Glebova (1900 – 1985), şi ea artist plastic, fostă elevă a unui alt pictor important din avangarda rusă Pavel Filonov (1883 – 1941). Țin minte întrebarea pe care mi-a adresat-o Vladimir Sterligov la prima întâlnire: „Dumneavoastră ştiți unde ați nimerit?” Era o întrebare firească deoarece acele expoziţii erau închise, nu erau agreate de autorităţi; ba chiar pictorii erau avertizaţi, din când în când, că ar putea avea neplăceri pentru acest gen de activități artistice neautorizate. Acea expoziţie avea un stil anume, era descendentă din problematica avangardei ruse. Ei bine, întâlnirea în cauză a fost mai degrabă un fel de introducere pentru viitor, pentru toţi acei ani de studii care au urmat într-un mediu unde se putea gândi, activa, crea altfel decât în cel oficial. Într-un fel, eu eram pregătit de colegul și prietenul de facultate Alexandr Kojin şi de Şcoala de Pictură de la Chișinău, care era destul de liberala în acele timpuri.

Studiul începea prin însușirea principiilor plastice impresioniste: pictura lui Paul Cezanne, arta cubistă, pictura suprematistă, teoria culorii a lui Mihail Matiușin (1861 – 1934) și sistemul lui Vladimir Sterligov, care explora sensibilitatea artistica la zi, ancorată în căutările artistice locale şi occidentale. Au urmat ani de zile, zeci de ani de studiu creativ în mijlocul grupului lui Sterligov (între timp, maestrul dispăruse), pentru a însuși ordinea plastică. A fost o experienţă interesantă, de fapt o mare aventură intelectuală – ca problemă artistică. „Не пишите шкатулку, а пишите проблему” („Nu pictaţi cutia, ci problema”), spunea Sterligov. Pictez, caut mereu problema care mi-ar permite să mă exprim plenar & adecvat ființei mele.

Em. G.-P.: Acum, că sunteţi unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici contemporani, rogu-Vă să-mi spune-i dacă aţi avut şansa să Vă caute un tânăr autor pentru a „face ucenicie” la Dvs., iar dacă (încă) nu – totul e înainte! –, pe cine dintre autori aţi fi vrut să-l vedeţi pe post de „tânărul Paul Valéry”?

M. Ţ.: Fiecare păşeşte în artă în felul lui – cu crezul său, cu întâlnirile care vor avea loc. Astăzi înclinația spre ucenicie a cam dispărut. Tinerii nu prea caută, mai degrabă preiau. Exista internetul care acoperă aproape tot, adică toate iluziile, și ei se lasă prinși, crezând că acolo pot învăța destul.

Mica mea experienţă mi-a arătat că efortul depus de tineri nu e suficient. Relaţia „maestru – ucenic” trebuie să fie pe măsura necesitaților ce se impun, altfel îşi pierde sensul.

* * * * * * * *

Mihai ŢĂRUŞ s-a născut la 10 decembrie 1948, comuna Sineşti, judeţul Ungheni, Republica Moldova

Formare

1975 Absolvent al Academiei de Arte Plastice din Sankt Petersburg, Federaţia Rusă

1968 Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”, Chişinău. Prof. Vasile Toma (1937-1984), Ada Zevin (1918-2005), profesor de istoria artelor.
1961-1964 Şcoala de Arte Plastice pentru copii „A.V. Şciusev”, prof. Petru Pascaru, Chişinău

Stagii și formare continuă

1987-2017 – Numeroase tabere de creație în România și Bulgaria

2002 – Bursa de Excelenţă a Fundaţiei Soros Moldova

2000-2004 – Participă la studiul organizat de Larisa Astrein Exercitia spiritualia

2001 – Reşedinţa la Cité Internationale des Arts, Paris

1995-1997 – Se detaşează de concepte-manifest cu începere din anii ’70, optând pentru experienţe plastice inovatoare

1981-1985 – Pictează activ în cadrul unui grup de plasticieni sterligovişti, reanimat la iniţiativa pictorului G. Zubkov

1971 – Stabileşte relaţii cu emulul lui Kazimir Malevici, Vladimir Sterligov, promotorul unui nou concept plastic potir-cupolă

1969 – Susţine o serie de dialoguri intelectuale cu pictorul Mihai Grecu, care au avut repercusiuni benefice pentru relevarea vocaţiei tânărului plastician.

Expoziţii personale

2020 „În artă ca și în viață… Mihai Țăruș și Larisa Astrein… mereu înainte”, Galeria Artefice, Sankt Petersburg
2018 „M. Tarus - L. Astrein – A. Rurac...”, Galerie Sklenak, Praga

2018 „Fluctuatii în timp”, Muzeul Național de Artă al Moldovei

2017 VizitkaTarus@SPB.ru, Galeria 12 iulie, Sankt Petersburg

2015 „M. Tarus-pictura”, Muzeul Țarskoseliskaia kolekția, Pușkin

2014 „Compact pictura”, Mihai Tăruș,Centrul expoziţional „C. Brâncuși”, Chișinău, R. Moldova

2013 „Resursele semnului”, Muzeul Artei Nonconformiste, Pushkinskaia10, Sankt Petersburg

2013 „Dominanta culorii”, M. Tarus- L. Astrein, galeria ArtObiekt, Sankt Petersburg

2012 „Exercitia spiritualia”, Tarus-Astrein, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei

2011 „Okno v drugoi mir”, Cafeneaua Podval Brodeacei sobaki, Sankt Petersburg

2011 „Jivopisi kak vesna”, galeria Gildia masterov, Sankt Petersburg

2010 „Coforma”, OSCE în Moldova

2008 „Asamblaj pictural”, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei

2007 „Mihai Tarus”, OSCE, Chişinău

2006 „Mihai Tarus-pictura”, Policor, Sankt Petersburg

2006 „Spaţiu ambiental”, Tarus-Astrein, Galeria Gildia masterov, Sankt Petersburg

2005 „De la figurativ la nonfigurativ”, Sankt Petersburg , Manege

2003 „Încifrare-semne”, Chişinău, Centrul expoziţional C. Brâncuşi

2001 „Semne”, Centrul expoziţional „C. Brâncuşi”, UAP, Chişinău
2001 „Mihai Tarus”, Cité Internationale des Art, Paris

1999 „Timpul în tablou”, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei
1998 „Soittoa vareilla (Variaţiuni)”, Kotka, Finlanda

1997 „Mihai Tăruş”, Galeriile Parlamentului României, Bucureşti, România

1996 Sala de expoziții a UAP, Chişinău, Republica Moldova

1991 Casa scriitorilor din Leningrad
1981 Palatul Savanţilor, Leningrad (azi Sankt Petersburg ), Rusia

Prezent în multiple expoziții internaționale de grup, în special în Federația Rusă, România, Austria, Franța, Italia, Belgia, Olanda, Belarus.

Premii și Distincţii

1999 Titlul onorific MAESTRU ÎN ARTĂ al Republicii Moldova

2001 Premiul UAP România, expoziţia-concurs Saloanele Moldovei

2003 Premiu municipiului Bacău, Expoziţia Saloanele Moldovei

2004 Premiu UAP pentru pictura, Rep. Moldova

2007 Medalia de argint a Academii de pictură a Rusiei

2009 Medalia de aur, expoziţia “M.C.A./ CANNES-AZUR 2009”, Cannes, Franţa

1. Medaille d”Or, expoziţia “M.C.A./ Cannes-Azur 2010”,Cannes, Franţa

2011 Diploma expoziţiei „Petersburg-2010”, Manej, Sankt Petersburg

2012 Premiul Ministerului Culturii al R. Moldova, Expoziţia Saloanele Moldovei

2013 Medalia de aur, Tvorceskii Soiuz Hudojnikov, Moscova

2017 Premiu Centrului Cultural Vrancea, Romania

2018 Medalia Comemorativă Mihail Grecu, UAP Chișinău

2019 Diploma, (Bustul „Autoportret”), Salonul de Toamnă, Chișinău

Prezent în colecţii publice

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Republica Moldova

Ministerul Culturii, Bucureşti, România

Colecţia Parlamentului României

Galeria Tretyakov, Moscova, Federaţia Rusă

Muzeul Rus, Sankt Petersburg , Federaţia Rusă

Muzeul de Istorie al oraşului Sankt Petersburg , Federaţia Rusă

Muzeul Țarskoselskaia Kolekția, Puşkin, Federaţia Rusă

Muzei nații, Moscova, Federaţia Rusă

Museum of Nonconformist Art, Sankt Petersburg

Colecţia sălii centrale de expoziţii Manege, Sankt Petersburg

Muzeul de artă I. Antonescu, Bacău, România

Muzeul de artă, Kazahstan

Muzeul de artă, Iaroslavli, Federaţia Rusă

Muzeul de artă „S.D. Erzia”, Saransc, Federaţia Rusă

Muzeul de artă „G. Aytiev”, Kyrgyz Republic

Colecţia Primăriei Municipiului Vâlcea, România