Introducerea obligativității de a studia limba rusă din clasa a doua şi tentativa de revenire la istoria scrisă după calapoade sovietice au scos în stradă mii de oameni. La început, manifestanții au protestat împotriva rusificării, ca ulterior să ceară demisia conducerii ţării.
Pe fundalul unei catastrofe economice şi sociale, precum şi al unor dispute interminabile şi pătimașe între politicieni, alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 i-a adus la putere pe comuniști. PCRM a înregistrat 50,07% din voturi convertite în 71 de mandate.
Din multe relatări ale presei reieşea o disperare a populaţiei, urmare a crizei economice, dar mai ales neplăţii salariilor şi continuarea deprecierii valutei naţionale.
Pentru mulţi cetăţeni moldoveni anul 1999 se asociază cu restanţele la salarii şi pensii de câte 5-8 luni, deconectarea haotică a curentului, devalorizarea leului, scumpirile în lanţ. Plus la toate, o gâlceavă politică ce nu se mai termina.
Criza financiară din Rusia nu doar că a sărăcit şi mai tare marea majoritate a populaţiei, dar şi a demonstrat o dată în plus cât de dependentă de Moscova este economia Republicii Moldova.
Presa a scris că reformele promovate în acel an s-au făcut, mai degrabă, la presiunea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, reprezentanţii cărora nu mai credeau în vorbe goale şi condiţionau transferul de bani printr-o listă de legi ce urmau a fi adoptate.
Într-o ţară în care incertitudinea devenea un mod de a fi, mii de specialişti continuau să ia calea pribegiei în ţări ce le-ar asigura locuri de muncă şi i-ar ajuta să-şi hrănească familiile.
Chiar dacă autorităţile au declarat la finele anului că au încheiat privatizarea în masă (circa 50-60% din patrimoniul de stat), fiind lăudate pentru deetatizare de către unele instituţii internaţionale, acest lucru nu s-a resimţit în buzunarele oamenilor de rând.
Introducerea leului a redus din inflaţie, dar nu a dus la stabilizarea economiei, aşa cum a promis noua-veche guvernare că va face în timp de doi ani.
Ruinarea întreprinderilor, creşterea galopantă a preţurilor şi întârzierea salariilor au continuat, iar motivele erau aceleaşi – devalorizarea continuă a rublei şi cerşirea ei de la Moscova.
Războiul de la Nistru, blocada economică şi energetică din partea Rusiei şi penuria au caracterizat cel de-al doilea an de independență.
Puciul de la Moscova din noaptea de 18 spre 19 august i-a luat prin surprindere pe decidenții politici de la Chişinău. Conducerea ţării a convocat două şedinţe speciale ale Parlamentului, ultima, la 27 august, dedicată votării declarației de independență
