În noiembrie 1927, la exact zece ani de la revoluția pe care, împreună cu Lenin, o inițiase și o condusese, Lev Troțki a fost exclus din PC(b) al URSS și a fost deportat în Kazahstan. După un an, era expulzat din URSS și i se retrăgea cetățenia sovietică. A locuit, împreună cu soția sa, Natalia Sedova, mai întâi în Turcia, apoi în Franța și Norvegia. Ultimii ani i-a trăit în Mexic, singura țară care a acceptat să-i ofere azil politic după 1938. A fost ucis cu o lovitură de toporișcă (piolet, icepick) în creștetul capului, în biroul său din vila ultra-păzită din Coyoacán, de către Ramón Mercader, comunist spaniol și agent NKVD pozând în militant troțkist.
La colțul străzii așteptau într-o mașină confirmarea veștii că „Iuda-Troțki” a fost lichidat Caridad Mercader, agentă NKVD, mama lui Ramón, și amantul acesteia, colonelul NKVD, Leonid Eitingon. Printr-un decret special, strict secret, Mercader a fost decorat cu ordinul Lenin și a primit titlul de „Erou al Uniunii Sovietice”. Arestat de poliția mexicană, a făcut douăzeci de ani de închisoare. Nu a recunoscut niciodată că primise ordinul de a-l lichida pe Troțki. După 1960, a trăit în URSS și, apoi, în Cuba castristă.
Așa s-a încheiat, într-o baltă de sânge, viața lui Lev Troțki, profetul monoman și egocentric, cel pe care istoricul Dmitri Volkogonov l-a numit „demonul revoluției”. Stalin a jubilat. Operațiunea specială, o răfuială gangsterească, condusă din umbră de omul său, generalul NKVD Pavel Sudoplatov, reușise. Stânga anti-stalinistă a trăit acel moment ca pe o tragedie absolută. Unul dintre cei care au rămas apropiați de fostul comandant suprem al Armatei Roșii a fost romancierul Victor Serge, prieten apropiat și al lui Panait Istrati. Titlul uneia din cărțile sale captează acea situație istorică sufocantă: „S’il est minuit dans le siècle”. Biograful lui Troțki, Isaac Deutscher, autorul trilogiei The Prophet Armed, The Prophet Unarmed și The Prophet Outcast, menționează acest cântec din 1940, o baladă populară compusă de un autor anonim:
Murió Trotsky asesinado de la noche a la mañana porque habían premeditado venganza tarde o temprana.
Pensó en México, este suelo hospitalario y grandioso, para vivir muy dichoso bajo el techo de este cielo.
Por fin lo venció el destino en su propia residencia, donde el cobarde asesino le arrancó ahí su existencia.
Un zapapico alpinista este asesino llevó, y al estar solo con Trotsky a mansalva lo atacó.
Fue un día martes por la tarde esta tragedia fatal, que ha conmovido al país y a toda la capital.
Visul revoluției mondiale murise definitiv odată cu Pactul Hitler-Stalin. Fiul și cel mai apropiat colaborator al său, Lev Sedov, murise cu câțiva ani mai devreme, în împrejurări suspecte, într-o clinică din Paris. Alt fiu, Serghei Sedov, a fost lichidat în URSS în timpul Marii Terori, deși rupsese orice legături cu părinții săi. Internaționala a IV-a, înființată ca alternativă la Comintern (Stalintern) s-a dovedit o sectă marginală, devorată de lupte intestine. Radek, Rakovski, Ivan Smirnov, Evdokimov, Smilga și alte figuri proeminente ale opoziției de stânga au pierit cu toții în vâltoarea sângeroasă a stalinismului dezlănțuit. Ideea societății fără clase, a comunității perfecte, a (Supra)Omului Nou, a unei revoluții totale care să salveze omenirea de barbarie s-a dovedit o imensă, catastrofică himeră.
Robert Service are dreptate: „The death of a hunted fox is usually written about in two ways. One focuses on the chase and killing with sympathy for the defenceless animal. The second, usually favoured by the hunters, takes into account the hens, rabbits and lambs that have been the fox’s victims.” (Despre moartea unei vulpi vânate se scrie de obicei în două feluri. O manieră care se concentrează pe hăituirea și uciderea plină de compasiune a animalului lipsit de apărare. A doua manieră, preferată de obicei de către vânători, face bilanțul găinilor, iepurilor și mieilor care au căzut victime vulpii.)