Charlie Hunter este un ghitarist, compozitor și șef de trupă de jazz american născut în 1967.
A apărut pe scena de jazz din Statele Unite la începutul anilor 1990, când s-a făcut remarcat pentru că folosea - o face și acum - o ghitară personalizată cu șapte sau opt corzi, pe care cânta în același timp linii de bas, împreună cu acordurile, melodiile, și solourile de ghitară, și făcea asta trimițînd sunetele joase într-un difuzor diferit.
Tehnica vine de la ghitariștii de jazz Joe Pass și Tuck Andress, despre care Hunter spune că l-au influențat cel mai mult, și care au amestecat cu același instrument notele de bas cu melodia, creînd iluzia a două ghitări diferite.
Acesta e și motivul pentru care pe unele din cele 16 de albume lansate de Charlie Hunter în cei 20 de ani de carieră nu apare nici un basist.
Tehnica e similară cu ce fac unii organiști de jazz, în special aceia cu orga aia nemaipomenită HammondB-3 - care interpretează notele de bas cu ajutorul pedalelor de picior.
Puțini sînt muzicienii din anii 1990 care au reușit să personalizeze atît de bine muzica funk a anilor 1970 cum o face Charlie Hunter, iar semnătura de stil a compozițiilor și modul de interpretare i-au asigurat locul între cei mai mari ghitariști ai momentului.
