O nouă întâlnire a negociatorilor politici de la Chişinău și Tiraspol, așa-numitul format unu plus unu, a avut loc săptămâna trecută la sediul Misiunii OSCE de la Chişinău. Ce aduce nou această întâlnire și care este situația în jurul problematicii transnistrene odată cu schimbările radicale care au avut loc la Chişinău, dar și în Ucraina? Și sistemul de pensionare din Republica Moldova, dar și cel din regiunea transnistreană, necesită o regândire, având în vedere migrația masivă și procesele globale de îmbătrânire a populației.
Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Chişinău, Dereck J. Hogan, a avut joi o întrevedere cu vicepremierul pentru Reintegrare, Vasili Șova, în cadrul căreia a salutat intențiile Chişinăului și Tiraspolului de a realiza un șir de proiecte comune. Un comunicat al Guvernului spune că printre aceste proiecte sunt extinderea liniei de troleibuz din orașul Tighina (Bender), oraș controlat de administrația transnistreană, spre satul Varnița, aflat sub jurisdicția Chişinăului, precum și reconstrucția drumului național Chișinău-Tiraspol-Cuciurgan. Cele două propuneri au figurat pe agenda discuțiilor de miercuri dintre reprezentanții politici de la Chişinău și Tiraspol, Vasili Șova și Vitali Ignatiev.
După formarea Executivului de la Kiev, miniștrii din Guvernul de la Chişinău ar urma să efectueze o vizită în Ucraina. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, premierul Maia Sandu menționează că în cadrul viitoarei vizite va fi abordată chestiunea „creării posturilor vamale comune, inclusiv pe segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean, pentru a opri schemele de contrabandă”.
Premierul de la Chişinău a declarat la Bruxelles, de la tribuna Comisiei Europene pentru afaceri externe din Parlamentul European, că guvernul său pledează pentru restabilirea bunelor relații, inclusiv comerciale, cu Federaţia Rusă, relații care potrivit ei au fost reduse la zero de guvernarea Partidului Democrat. Totuși, noul guvern va insista asupra retragerii forţelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, nu va accepta federalizarea țării și „va continua negocierile politice pentru a obţine un statut special pentru Transnistria, într-o Moldovă integră şi suverană.”
În regiunea transnistreană, întreprinderile care prestează servicii în domeniul asigurării cu curent electric și căldură au fost scutite de impozitul pe venit până la sfârșitul acestui an. Administrația de la Tiraspol explică această decizie prin faptul că aceste întreprinderi au o infrastructură învechită și foarte uzată și au nevoie de sume mari pentru a o renova și moderniza. Nu este primul an când aceste întreprinderi au fost scutite de impozitul pe venit, totuși o îmbunătățire substanțială a stării de lucruri în acest domeniu nu se atestă.
Ucraina este gata să transporte gaz din Europa în Republica Moldova. Compania Naftogaz poartă discuții în acest sens cu autoritățile de la Chișinău. În acest mod, Moldova se va putea proteja de „comportamentul motivat politic al Gazprom-ului”, a scris pe pagina de pe Facebook șeful administrației companiei Naftogaz din Ucraina, Andrei Kobolev, potrivit portalului Moldova.org. Kobolev a menționat că importurile de gaz din Europa înseamnă pentru Moldova prețuri avantajoase și liberă alegere a furnizorului. Republica Moldova are în derulare și proiectul de conectare a rețelelor de gaze cu România, însă în acest moment depinde exclusiv de livrările de la Gazprom. Contractele semnate cu acest furnizor expiră însă la sfârșitul acestui an, iar negocierile pentru un nou contract încă nu au început.
Președintele american Donald Trump l-a felicitat pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, pentru victoria partidului său în alegerile parlamentare anticipate. Potrivit unei comunicat al Casei Albe, cei doi au discutat telefonic despre modalitățile de a întări colaborarea între cele două țări, inclusiv în domeniul energetic și economic. Comunicatul președinției ucrainene vorbește despre subiectul luptei împotriva corupției discutat de cei doi președinți, Donald Trump exprimându-și încrederea că noul guvern de la Kiev va putea să îmbunătățească imaginea țării și să obțină succese în lupta împotriva corupției.
Organizația Națiunilor Unite solicită Rusiei și Ucrainei să evite escaladarea situaţiei în Marea Neagră și să dea dovadă de reținere. Apelul în acest sens a fost lansat joi de purtătorul de cuvânt adjunct al ONU, Farhan Haq, după ce Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a anunţat că a sechestrat un petrolier rusesc în portul ucrainean Ismail. „Îndemnăm, din nou, părţile să se abțină de la acțiuni și retorici periculoase și să respecte în totalitate dreptul internațional”, a declarat Haq. Potrivit SBU, petrolierul rusesc sechestrat în portul Ismail din regiunea Odesa a fost implicat într-un incident petrecut în noiembrie 2018, la intrarea în Strâmtoarea Kerci, în urma căruia Rusia a capturat trei nave militare ale Ucrainei şi a reţinut 24 de marinari ucraineni. Joi seară, echipajul petrolierului rusesc a fost eliberat de autoritățile ucrainene, dar nava rămâne în continuare în custodie. Militarii reținuți ieri de Ucraina pe nava rusească din Ismail vor fi lăsați să se întoarcă acasă prin Moldova.
***
Europa Liberă: Reformarea sistemului de pensionare este unul dintre subiectele sensibile pe care trebuie să le gestioneze guvernele mai multor țări în contextul migrației masive și a trendului general de îmbătrânire a populației. În Vestul Europei vârsta de pensionare este în general mai mare decât cea din țările din Est, în special din spațiul post-sovietic. În Republica Moldova reformarea sistemului de pensionare a început acum câțiva, iar vârsta de ieșire la pensie se ridică treptat până va ajunge atât la bărbați, cât și la femei, la 63 de ani.
Rusia, anul trecut, a majorat vârsta de pensionare - pentru femei cu trei ani, până la 60 de ani, și cu cinci ani pentru bărbați, care se vor pensiona acum la 65 de ani. Asta, în condițiile în care Organizația Mondială a Sănătății spune că speranța de viață a bărbaților în Rusia este de 66 de ani. Pe fundalul acestei reforme, popularitatea președintelui rus Vladimir Putin s-a prăbușit cu mai bine de 15 la sută.
În regiunea transnistreană, administrația de la Tiraspol nu s-a încumetat încă să crească vârsta de pensionare, chiar dacă gaura bugetară la acest capitol este din an în an tot mai mare. Pentru a salva situația, Tiraspolul a încercat chiar un mic tertip și, cu girul Moscovei, a îndemnat în 2015 populația să-și perfecteze în număr cât mai mare pensie rusească. Doar că peste doi ani Rusia a crescut vârsta de pensionare, iar voci de la Tiraspol au început să amintească tot mai des că sistemul de pensionare din regiune este unul nesustenabil și trebuie reformat, asta însemnând că majorarea vârstei de ieșire la pensie este inevitabilă.
Fiecare au treilea locuitor al regiunii transnistrene este pensionar...
Între timp, în regiunea transnistreană s-a mers pe alt scenariu – pensiile care altădată ajungeau la câteva sute de dolari, făcându-i invidioși pe pensionarii din dreapta Nistrului, au scăzut constant odată cu deprecierea monedei locale și creșterea prețurilor și acum nu acoperă nici măcar minimul de existență. Statistic, fiecare au treilea locuitor al regiunii transnistrene este pensionar, iar pensia medie nu mai ajunge nici la 100 de dolari pe lună.
Cercetătorul la Universitatea din Poznan, Polonia, Alexandr Makuhin, explică de ce majorarea vârstei de pensionare a devenit o necesitate.
Alexandr Makuhin: „Este o poveste destul de veche. Încă în 1994 Banca Mondială, care se ocupă inclusiv de studierea sistemelor de pensionare, a publicat un raport în care avertiza că în întreaga lume se apropie o criză a acestor sisteme, care are la bază faptul că în țările dezvoltate, cum ar fi Uniunea Europeană, SUA, Canada numărul de pensionari se apropie de numărul persoanelor care lucrează. Și acest lucru poate duce la situația în care sistemul actual de pensionare nu va fi capabil să asigure pensiile la nivelul necesar. În majoritatea țărilor lumii funcționează sistemul bazat pe solidaritate care presupune că generația care lucrează în prezent plătește impozite sociale din care se achită pensiile.
În Republica Moldova impozitul social este unul dintre cele mai ridicate în Europa, dar problema este că aici multă lume lucrează „la negru”, adică nu plătește niciun fel de impozite, sau conform unor scheme „gri”, când impozitele sunt plătite dintr-un salariu minim, și, respectiv, sunt foarte mici. Asta duce la faptul că la un moment dat statul nu va mai avea bani pentru a plăti pensiile curente, nemaivorbind despre valorizarea sau indexarea lor.
Dacă nu se va face nimic, în 10-15 ani se va constata că pur și simplu nu mai sunt bani pentru plata pensiilor...
Multe dintre țările din spațiul post-sovietic au în față o întrebare – cum să reformeze sistemul de pensionare? Pentru că dacă nu se va face nimic, atunci în 10-15 ani se va constata că pur și simplu nu mai sunt bani pentru plata pensiilor.
În Republica Moldova sunt peste 820 mii de pensionari și statul nu vede alte soluții decât să majoreze vârsta de pensionare, pentru ca să existe mai puțini pensionari. Dar în acest sistem există o altă problema mare – aici există o migrație masivă - Republica Moldova este practic lider în Europa la acest capitol - și migranții nu plătesc impozite. Și dacă migrația va continua în același tempou, oricât de mult s-ar majora vârsta de pensionare, bani în sistemul de pensii oricum nu vor mai fi.”
Europa Liberă: În ce măsură societatea moldovenească este gata să accepte aceste schimbări?
Alexandr Makuhin: „Societatea evident că nu este pregătită și dă vina pe instituțiile statului, pe ineficiența acestora. Altceva este că în Republica Moldova speranța de viață nu este foarte mare, iar la bărbați este chiar în scădere. Și dacă nu se va continua cu majorarea vârstei de pensionare, sistemul va intra în colaps.
O altă variantă care se discută este trecerea sistemului de pensii pe fonduri de acumulare, cum este de exemplu în SUA, unde fiecare persoană investește în propria pensie. Dar în condițiile actuale din Republica Moldova acest sistem nu poate fi implementat, pentru că există un număr foarte mare de oameni care au contribuit încă în Uniunea Sovietică și acești oameni nu ar mai fi în stare să-și asigure singuri o pensie. Iată de ce nu putem vorbi despre reformarea sistemului de pensionare în acest sens. În Republica Moldova acest sistem încearcă să cârpească niște găuri financiare imense pentru a nu permite un colaps social. Doar de asta este în stare din păcate.”
***
În regiunea transnistreană, sistemul de pensionare în vigoare nu acoperă toate necesitățile de plăți pentru pensionari, motiv pentru care legislativul și executivul de la Tiraspol sunt în permanentă căutare a fondurilor suplimentare și de soluții pentru a schimba situația. O parte din plățile pentru pensii sunt asigurate, de exemplu, de așa-numitele fonduri speciale, unde sunt virați o parte din banii plătiți de populație pentru consumul de gaze. Aceste plăți nu ajung la furnizorul rus Gazprom, ci sunt folosite pentru necesitățile interne ale regiunii, iar datoria rămâne pe seama companiei MoldovaGaz. Suma acestei datorii se ridică deja la peste 7 miliarde de dolari.
Bărbații se pensionează în regiunea transnistreană la 60 de ani, iar femeile – la 55. Iar discuțiile privind majorarea vârstei de pensionare sunt tot mai insistente mai ales după reforma care a avut loc anul trecut în Rusia. Corespondentul nostru în regiunea transnistreană, Serghei Ursul, a stat de vorbă la acest subiect cu sociologul de la Tiraspol, Alla Ostavnaia.
Alla Ostavnaia: „La noi de mulți ani deja fondul social de pensii este unul deficitar. Am văzut cifrele – pentru acest an deficitul fondului de pensii era de 25 la sută. Asta, în condițiile în care la noi au existat încercări de a scădea presiunea asupra fondului de pensii și aceste încercări s-au dovedit a fi de succes. Să ne amintim că în 2015 a început procesul trecerii la pensia rusească și astfel, către anul 2017, în jur de 18 la sută dintre pensionarii noștri au trecut la întreținerea Federaţiei Ruse. Dar evident că această măsură nu poate fi o soluție definitivă, pentru că această categorie care acum iese la pensie și optează pentru pensie rusească este avantajată în acest moment pentru că are vechime de muncă în Uniunea Sovietică, vechime care este recunoscută de Rusia. În continuare însă, într-o perspectivă de 5-10-15 ani, cei care au lucrat deja în Transnistria și se vor pensiona vor rămâne în grija fondului de pensii local. Adică această gaură va crește și mai mult.
Dacă vom începe peste 10 ani, va trebui să creștem vârsta de pensionare dintr-o dată cu 2, 4 sau 5 ani și asta va fi foarte dureros pentru oameni...
Iată de ce trebuie găsită o metodă reală de a completa acest fond de pensii. În primul rând, ar fi vorba despre combaterea muncii la negru, un fenomen larg răspândit la noi. Dar trebuie gândită și soluția majorării vârstei de pensionare. Și cu cât mai repede vom începe acest proces, cu atât va fi mai bine pentru noi. De ce? Pentru că dacă vom începe acest proces peste 10 ani, sau peste 5 ani, atunci noi vom trebui să creștem vârsta de pensionare dintr-o dată cu 2, 4 sau 5 ani și asta va fi foarte dureros pentru oameni. Dar dacă vom începe acest proces de exemplu de anul viitor, atunci vom putea majora vârsta de pensionare treptat. Adică de exemplu în fiecare an să majorăm vârsta cu jumătate de an sau cu trei luni, pentru ca oamenii să nu perceapă această trecere atât de dureros.
Al doilea moment pe care îl subliniez mereu în calitatea mea de sociolog – dacă există lucruri care sunt inevitabile, atunci nu trebuie să lupți cu ele. Trebuie de făcut în așa fel încât să fie minimizate efectele negative. De exemplu, dacă vorbim despre faptul că ridicarea vârstei de pensionare este inevitabilă, atunci trebuie să avem grijă ca omul să aibă posibilitatea de a avea grijă cât mai bine de sănătate, adică să nu muncească până la epuizare. Trebuie să avem grijă ca oamenii să aibă posibilitatea să se reprofileze. Trebuie gândit un sistem pentru toate domeniile – de la funcționarii publici la muncitorii din industrie să se perfecționeze profesional. Pentru că de multe ori diferența dintre tinerii și persoanele cu vârsta apropiată de cea de pensionare ține de nivelul lor de pregătire și de familiarizare cu tehnologiile și ultimii ajung să fie concediați pe motiv că nu fac față.
Volumul de angajați la negru la noi e foarte mare. Pot spune asta în baza unei cercetări sociologice care a fost făcută în toamna anului trecut de organizația „Timpul nou” în rândul femeilor de la sate din Transnistria. Sondajul a arătat că 40 la sută dintre femeile de la sate din Transnistria lucrează neoficial. Pentru ele asta înseamnă că, în primul rând, ele nu plătesc nimic în fondul de pensii și că ele nu vor avea niciun fel de protecție la bătrânețe. Așa că această situație cu angajarea la negru trebuie reglementată într-un fel. Același lucru este valabil și în cazul întreprinzătorilor individuali, și a celor care prestează servicii, și așa mai departe.”
Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă și i-au întrebat pe trecători ce cred despre o eventuală ridicare a vârstei de pensionare.
- Mai întâi trebuie îmbunătățite condițiile sociale – de făcut totul pentru ca medicamentele să fie mai accesibile și mai ieftine pentru pensionari, ca să fie de lucru și pentru cei în vârstă, și pentru cei tineri, să nu fie birocrație în instituții pentru ca omul să vină în instituție și să fie ajutat.
- Eu sunt deja pensionară. Se poate ieși un pic mai târziu la pensie, pentru că aș mai fi vrut să mai lucrez un pic, să mai câștig niște bani.
- În niciun caz nu trebuie de majorat vârsta de pensionare. Pentru că femeile oricum sunt foarte obosite la noi. Ele au atâtea griji, toate sunt pe umerii lor, și încă să fie majorată și vârsta de pensionare… Noi și așa trăim puțin.
- Cred că nu trebuie schimbat nimic. Eu pur și simplu vreau să supraviețuiesc până ajung la pensie.
- Oamenii la noi lucrează și la pensie. Și nici eu nu am de gând să stau acasă, că nu prea avem posibilități să facem asta.
- Cred că nu trebuie de majorat vârsta de pensionare. Pentru că oamenii deja încep să se îmbolnăvească la această vârstă – după 60 deja încep bolile, iar la 65 poți să și mori.
- Nu, deocamdată nu trebuie majorată vârsta de pensionare. Pentru că medicina la noi încă nu este la nivelul care ar permite majorarea vârstei de pensionare.
- Cred că lucrurile trebuie lăsate așa cum sunt. La 55 de ani e numai bine să ieși la pensie. Mai târziu deja e greu. Sau cum la noi femeile lucrează toată ziua în piață, stau în soare, în frig – sigur că este greu. Așa că e mai bine să rămână 55 de ani. Dar dacă legile se schimbă, noi nu putem influența asta.
Europa Liberă: La Chișinău a avut loc miercuri o întrevedere a reprezentanţilor politici ai Chişinăului și Tiraspolului la negocierile pentru reglementarea transnistreană. Este prima întâlnire de la schimbarea Guvernului și preluarea funcției de vicepremier pentru Reintegrare de către Vasili Șova. Șova a mai deținut această funcție acum zece ani, în guvernele din perioada guvernării Partidului Comuniștilor al lui Vladimir Voronin.
Judecând după comunicatul Biroului de reintegrare, întâlnirea nu pare să fi adus foarte multe noutăți și a fost mai degrabă una în care cei doi reprezentanți politici au reiterat pozițiile Chişinăului și Tiraspolului pe cele mai sensibile chestiuni în discuție – situația școlilor cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană, restabilirea legăturilor telefonice, libera circulație, plăcuțele de înmatriculare neutre și participarea în traficul rutier internațional a mașinilor din regiunea transnistreană, și dosarele penale deschise de Chişinău unor funcționari din stânga Nistrului și pe care Tiraspolul le consideră motivate politic. Aceste înțelegeri fac parte din așa-numitul pachet Berlin-plus de consolidare a încrederii, realizarea căruia pare să întâmpine anumite probleme în acest an.
Ca element de noutate în discuțiile dintre Chişinău și Tiraspol, la întrevedere, citez, „a fost susținută propunerea de implementare, cu suportul partenerilor internaționali, a proiectului privind lansarea unei linii de troleibuz între satul Varniţa din raionul Anenii Noi, sat aflat sub jurisdicția Chişinăului, și orașul Bender, controlat de administrația transnistreană.
S-a convenit de asemenea că va fi elaborată o adresare comună pentru a se solicita finanțarea de către donatorii externi a proiectului de infrastructură privind reconstrucția drumului Chișinău-Tiraspol-Cuciurgan.
În plus, Vasili Șova și Vitali Ignatiev au fost de acord cu propunerea Misiunii OSCE de a organiza următoarea rundă oficială a formatului de negocieri 5+2 în zilele de 7 și 8 octombrie la Bratislava, capitala Slovaciei. Amintim că în acest an Slovacia deține președinția prin rotație a OSCE.
***
Europa Liberă: Despre elementele de noutate pe care le aduce în procesul de reglementare transnistreană această primă întâlnire dintre Vasili Șova și Vitali Ignatiev am discutat cu expertul Institutului Viitorul de la Chişinău, Ion Tăbârță.
Europa Liberă: Domnule Tăbârță, haideți să facem o radiografie a ceea ce se întâmplă în procesul de reglementare transnistreană. Subiectul pare oarecum trecut pe planul doi, pe fundalul agitației de la Chișinău și a schimbărilor care au avut loc la vârful puterii. Dumneavoastră cum vedeți lucrurile, mai ales că acum câteva zile a avut loc întâlnirea dintre negociatorii de la Chișinău și Tiraspol, Vasili Șova și Vitali Ignatiev?
Ion Tăbârță: „Da, într-adevăr, putem să atestăm o anumită trecere pe planul secund a problematicii transnistrene. Trebuie să recunoaștem că în Republica Moldova, dar nu numai în Republica Moldova, chiar și în aceeași Ucraina, au avut loc evenimente mult mai importante.
A avut loc un transfer de putere în Republica Moldova, are loc un transfer de putere în doi pași în Ucraina – inițial, alegerea unui nou șef al statului, mai recent vedem că un partid politic apropiat acestui șef al statului, Zelenski, practic a câștigat puterea în statul vecin. De aceea toată lumea aștepta resetarea puterii atât în Republica Moldova, cât și în Ucraina, pentru ca, ulterior, reieșind din schimbările la nivel de conducere a acestor țări, probabil să aibă discuția pe problematica transnistreană și, desigur, o nouă reimpulsionare sau, dimpotrivă, stagnare în problematica dialogului transnistrean.”
Europa Liberă: În percepția dumneavoastră – pentru că, într-adevăr, se recalibrează niște lucruri la nivel strategic – schimbările de la Chișinău și cele de la Kiev în ce direcție ar putea duce reglementarea transnistreană?
Am avut o relație legată între Plahotniuc, Poroșenko, Gușan...
Ion Tăbârță: „Desigur, vom avea o altă abordare, urmează să vedem încă care. În ultimii doi ani, poate chiar și mai mult, de la semnarea acelor protocoale sau decizii protocolare între Chișinău și Tiraspol, care au fost în jur de cinci-șase la număr, relația a fost personalizată. Am avut o relație legată între Plahotniuc, Poroșenko, Gușan. Din acești trei actori decizionali, a rămas doar Gușan.
În Ucraina, vedem că Zelenski mai degrabă patinează pe problematica Donețk-ului și a Crimeii decât pe problematica ce ține de regiunea Odesa. Poroșenko, fiind descendent din această regiune, era apropiat de această regiune, avea anumite conexiuni chiar personale, avea o cu totul altă abordare față de problematica transnistreană, pentru că el era descendent de aici și avea și interese la nivel personal, ceea ce nu există în cazul lui Zelenski.
În Republica Moldova, avem acum, cred că, o anumită dualitate. Pentru că în Republica Moldova de problematica transnistreană, din 1992 până în anul 2009, responsabil a fost șeful statului. Ca după anul 2009, în prim-plan să iasă prim-ministrul – a fost în mod special Vlad Filat. Pentru ca, începând cu anul 2016, dar în mod special s-a văzut acest lucru în 2017-2018, responsabil de problematica transnistreană a fost domnul Plahotniuc.
Acum avem în continuare Guvernul, care, de fapt, este logic și normal, din punct de vedere instituțional, să fie instituția responsabilă. Dar, trebuie să luăm în calcul că, în cadrul Guvernului, responsabil de problematica transnistreană este domnul Vasili Șova, care este omul președintelui Igor Dodon, care tot timpul s-a manifestat activ în ceea ce privește problematica transnistreană. Am avut anumite inițiative în prima parte a mandatului, însă nimeni nu l-a luat în serios. Sigur că Igor Dodon va încerca să se activeze pe această problematică, va încerca să-și fortifice pozițiile. Desigur, el va încerca să meargă și pe filiera Moscovei, filiera rusă.
Însă probabil toată lumea așteaptă să vedem cum se așează aici lucrurile, cum se așează din punct de vedere instituțional aceste plăci ale puterii aici, dar și în Ucraina. Iar ulterior, în dependență de cum vor evolua lucrurile atât la Kiev, cât și la Chișinău, probabil va avea loc o impulsionare sau o stagnare a dialogului privind problematica transnistreană.”
Europa Liberă: La Chișinău, premierul Maia Sandu declară cu mai multe ocazii că una din prioritățile Guvernului este combaterea contrabandei și a traficului la frontieră și formatul 5+2 ar trebui să devină o platformă pentru această prioritate.
Ion Tăbârță: „Va fi foarte dificil de realizat acest lucru, trebuie să fim conștienți.”
Europa Liberă: Există foarte multe interese la mijloc, există scheme de trafic patronate de oameni foarte influenți și din Republica Moldova, și din Ucraina, din Rusia - cel puțin, s-a vorbit foarte mult despre asta, că Transnistria este o gaură neagră.
Separatismul transnistrean a devenit o afacere prodigioasă pentru cercuri înalte decizionale...
Ion Tăbârță: „Separatismul transnistrean la un moment dat a devenit o afacere și o afacere prodigioasă pentru cercuri înalte decizionale, nu numai locale, de aici din Moldova, din regiunea Odesa sau Transnistria, dar chiar de la Moscova.
La un moment dat, cele mai mari profite din regiunea transnistreană le avea un grup de generali de la Moscova care, prin intermediul regiunii, pur și simplu traficau ilicit armament. Și mai multe voci spun că, de fapt, Igor Smirnov din această cauză și a fost scos – pentru că el permanent avea anumite comisioane de la aceste operații ilicite cu armament, iar aceste comisioane ale lui permanent au crescut, iar ultimele comisioane erau în jur de 40-50 de milioane de dolari, cel puțin aceste sume erau vehiculate. Și Igor Smirnov anume din aceste considerente a fost scos de la putere, pe lângă faptul că deja obosise pe toată lumea.
De aceea, să vorbim acum despre faptul că aceste scheme ilicite vor fi eradicate, pentru asta va trebui o voință politică foarte mare și o voință politică nu numai a unei componente politice din coaliția de guvernare, dar vom avea nevoie de un consens la nivelul întregii coaliții de guvernare. Vom vedea care va fi poziția Partidului Socialiștilor, pentru că este una când tu întradevăr îți dorești să realizezi eradicarea acestor scheme și altceva este să vrei să le preiei. Pentru că, din păcate, experiența anilor 2009, 2010, 2011 cam aici a fost. O serie de scheme, da, poate au și fost combătute, dar au fost combătute cele minore pentru ca ulterior cele mari să fie preluate. Cred că aici va fi marea tentație.
Și avem anumite exemple sau cazuri mai minore, nu mai vorbesc de cele legate de trafic de armamente, cea cu duty free-ul. E clar că era un mod legalizat de a trafica țigări prin intermediul regiunii transnistrene mai departe spre România și așa mai departe. Da, este o prioritate unde trebuie, până la urmă, să se facă o anumită ordine, dar noi totodată trebuie să fim realiști, să înțelegem că această stare de lucruri există de aproape 30 de ani.
Dacă nu ar fi existat înțelegerea dintre Plahotniuc și Gușan, tot ce s-a întâmplat în formatul 5+2 în 2017-2018 nu ar fi fost posibil...
A doua parte a problemei e cea ce se referă la mecanismul 5+2. Acest mecanism mai degrabă a fost unul pentru a menține status-quo-ul. Trebuie să o spunem pe șleau - acest mecanism nu a fost unul de soluționare. El, mai degrabă, a permis să menținem problematica transnistreană într-o anumită albie a stabilității. Berlin și Berlin-plus în formatul 5+2 mai degrabă au fost posibile în urma acelor înțelegeri informale dintre domnul Plahotniuc și domnul Gușan. Și trebuie să spunem pe șleau aceste lucruri – dacă nu ar fi existat acea înțelegere între aceste două persoane și fără un anumit acord al ex-președintelui Poroșenko, tot ce s-a întâmplat în formatul 5+2 în 2017-2018 nu ar fi fost posibil.”
Europa Liberă: Și îmi imaginez că acum dispariția lui Vlad Plahotniuc a adus o anumită confuzie la Tiraspol.
Ion Tăbârță: „A adus o anumită confuzie și acum lucrurile trebuie să se reașeze. Acele plăci tectonice care există în această problematică au suferit un anumit cataclism, un anumit cutremur și acum toată lumea așteaptă ca ele treptat, treptat să se așeze și să vedem ce va urma.
Mie încă nu îmi este clar care este poziția propriu-zisă a Guvernului Maiei Sandu față de problematica transnistreană, pentru că ceea ce a declarat doamna prim-ministru este mai degrabă un enunț, dar încă nu este un plan de acțiuni sau cel puțin Guvernul trebuie să aibă o strategie, poate o viziune – unde vrem să ne ducem?
Pentru că formatul 5+2 trebuie să discute problemele globale, dar la noi formatul 5+2 cumva a fost localizat. Ceea ce s-a vorbit, ceea ce se va rezolva cu acele decizii protocolare trebuie să se refere la nivelul grupurilor de lucru. Formatul 5+2 trebuie să se ocupe de soluționarea globală sau soluționarea politică a conflictului, dar nu să se împotmolească cumva în aceste aspecte mărunte, ele sunt importante pentru cetățeanul de rând și ele trebuie să persiste, ele trebuie să fie în grija autorităților Republicii Moldova, dar ele nu trebuie să substituie procesul de soluționare a conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: S-a anunțat deja o dată pentru următoarea întâlnire în formatul 5+2, zilele de 7 și 8 octombrie. Care sunt provocările pentru această întâlnire?
Ion Tăbârță: „Cred că mai degrabă acum vom avea o întâlnire de facere a cunoștinței, cu toate că…”
Europa Liberă: Iarăși, din nou, după 25 de ani?
Ion Tăbârță: „Da, bine, Ignatiev este deja o persoană cunoscută, însă îl avem pe domnul Șova. Ce ne va spune domnul Șova, domnul Șova este un profesionist…”
Europa Liberă: Domnul Șova este, și el, foarte vechi în acest proces.
Ion Tăbârță: „Exact, este un profesionist, însă el nu a mai participat în procesul de negocieri de vreo zece ani. Timp de zece ani lucrurile s-au schimbat. Până la urmă, știți, este o întâlnire dintre cei noi și cei vechi, nu mai știi care sunt noi și care sunt vechi, pentru că Ignatiev deja este în proces, domnul Șova nu a fost, dar a fost cândva când nu era Ignatiev. Și mai degrabă vom avea o anumită tatonare.
Nu putem vorbi despre o anumită schimbare sau impulsionare a conflictului transnistrean...
Este evident că abordarea domnului Șova va fi cu totul alta, dacă să facem o comparație cu precedentul ocupant al acestei funcții, mă refer la doamna Lesnic. Domnul Șova, din câte știm, are o anumită poziție și o anumită abordare, însă ea trebuie sincronizată cu Executivul. Și, desigur, el va ține cont de ce va spune și președinția.
Să spunem acum că avem mari așteptări - nu. Mai degrabă, toată lumea se întreabă dacă vom avea o continuare a ceea ce a fost în 2017-2018 sau acele procese declanșate vor fi stopate, sau poate ele vor fi continuate, dar sub o altă formă? Însă, totodată, toată lumea înțelege că evoluția de mai departe va depinde de ce se întâmplă în regiune, de ce se întâmplă în Ucraina, care va fi evoluția politică în Republica Moldova. Acum nu putem vorbi despre o anumită schimbare sau o anumită impulsionare a conflictului transnistrean. Mai degrabă va fi o întâlnire de curtoazie la nivel de format diplomatic.”
