Cu o lungă istorie a folosirii exporturilor de energie ca unealtă pentru a-i obliga pe beneficiarii de energie la concesii politice, instituțiile pro-Kremlin încearcă să ne convingă că lucrurile stau altfel.
Energia e un subiect fierbinte săptămâna aceasta și pe platformele pro-Kremlin. Ele se străduie să-și convingă audiențele că Rusia nu a folosit niciodată energia ca pe o unealtă coercitivă, și că până a urmă nu există alternative reale la rezervele rusești, ceea ce este neadevărat. Uitând în mod convenabil istoria bine documentată a folosirii de către Rusia (și mai înainte de asta de către Uniunea Sovietică) a exporturilor de energie drept unealtă pentru obținerea de concesii politice, platformele pro-Kremlin încearcă să zugrăvească o imagine a unei coexistențe armonioase între Rusia și clienții săi energetici. Dar din păcate, mulți își amintesc bine încă evenimentele care au avut loc în Ucraina în primăvara lui 2014, când prețurile la energie au crescut succesiv punând presiune politica asupra Kievului.
Simpla negare nu e în mod natural de-ajuns, spațiul informațional trebuie stropit cu o serie de teorii alternative pentru a tulbura apele și pentru a-i epuiza pe critici.
Felul cum acoperă platformele pro-Kremlin modalitățile în care UE și statele sale membre încearcă să-și asigure și diversifice rezervele de gaze naturale și alte surse de energie poate fi descris cel mai bine ca pe un mod de a acționa al unui comerciant de mașini la mâna a doua care nu se gândește la interesele clientului.
Potrivit platformelor pro-Kremlin, orice încercare a Uniunii Europene de a trece de la modelul unui singur furnizor la aranjamente mai sigure și mai diversificate, împreună cu o infratructură de gaz îmbunătățită este inutilă și duce doar la prețuri mai mari. Mulți dintre membrii Parlamentului European n-au luat în seamă acest mesaj, cerînd în schimb Comisiei Europeane să cerceteze rolul jucat de Gazprom în recentele creșteri de prețuri de pe piețele europene de gaz.
Tulburarea apelor
Dacă audiențele nu sînt receptive la scenariile ce înfățișează Rusia ca pe un furnizor energetic de încredere, sau care spun că contractele de furnizare pe termen lung cu Gazprom sînt cheia pentru furnizarea de gaz ieftină și sigură, există întotdeauna opțiunea de a tulbura apele cu un truc retoric ieftin, acela de a pretinde că orice altă opțiune nu e viabilă. De parcă n-ar exista alte opțiuni la îndemâna decidenților decât aceea de a se bizui pe livrările energetice rusești.
În timp ce Uniunea Europeană și statele sale membre fac progrese constante în trecerea de la combustibili fosili la energia verde, instituțiile pro-Kremeșin spun că această tranziție e o amenințare la adresa Rusiei și insistă cu aserțiuni false și înșelătoare despre energiile regenerabile, cum e cea solară și cea eoliană, manifestându-și în același timp zgomotos sprijinul pentru Gazprom ca furnizor de energie.
Baza de date EUvsDisinfo are numeroase exemple legate de dezinformarea răspândită de platformele pro-Kremlin cu privire la politicile energetice și obiectivele Uniunii Europene și ale statelor sale membre. Dezinformarea instituțiilor pro-Kremlin conferă observatorilor o aproximare corectă a priorităților politice ale Kremlinului. O Uniune Europeană rezistentă, mai puțin dependentă de exporturile energetice rusești și cu un amestec sănătos de furnizori energetici, nu se află printre obiectivele Kremlinului.
Alte exemple notabile ale dezinformării pro-Kremlin săptămâna aceasta:
- Elitele occidentale se tem de presa rusească, din cauza asta sînt blocate în Occident
- YouTube a blocat canalele RT în limba germană cu sprijinul guvernului german
- Ucraina și-a pierdut toți prietenii
Articol preluat de pe site-ul EU vs Disinfo în traducerea lui Lucian Ștefănescu.
