Proiectul „Școala mea” realizat de Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” a împlinit 4 ani, perioadă în care 80 de instituții școlare au învățat să organizeze audieri publice, pentru o gestionare mai eficientă a resurselor financiare alocate de stat pentru fiecare elev. Instituțiile de învățământ și-au scos bugetele la vedere, iar directorii au învățat să implice elevii și profesorii pentru a selecta după prioritate nevoile instituțiilor. Discutăm cu Natalia Răileanu, directoarea Liceului „Ion Pelivan” din satul Răzeni, și cu Ana Popa, coordonatoarea proiectului „Școala mea”, despre schimbările în înțelegerea administrării bugetelor școlare.
Natalia Răileanu: „În societatea de astăzi, și anume din Moldova, suntem deprinși că un proiect înseamnă ceva material, adică niște scaune, niște mese pentru școală, un laptop sau o tablă interactivă. Dar în cazul acesta am înțeles că noi avem de câștigat, în primul și în primul rând, prin schimbarea atitudinii. Și așa a fost să fie că în 2016 noi am inițiat, fără a fi în vreun proiect, de sine stătător, audiere publică în cadrul școlii.”
Europa Liberă: O audiere publică a bugetului ca fiecare elev sau părinte să înțeleagă pe ce se cheltuiesc banii?
Natalia Răileanu: „Da, dar a fost, știți, așa ca o rândunică, dar de acum când am fost selectați, am înțeles că o să avem posibilitatea să fim instruiți chiar, la ce să atragem atenția, fiindcă e ușor a zice: „Bine, hai spuneți voi ce doriți să procurați”, dar aici sunt mai multe momente, anume să punem prioritățile…”
Europa Liberă: Cum au înțeles elevii și părinții să se implice în gestionarea bugetului și rezolvarea unor probleme ale școlii?
Natalia Răileanu: „Elevii au înțeles mai bine ca părinții. Copiii permanent vin cu buget pentru procurări, pentru susținerea financiară a unor activități și copiii, vreau să zic, că au fost cu mult mai activi decât părinții, în primul rând, la participarea la chestionare, când au răspuns care sunt prioritățile de cheltuieli în școală, cum le pare – se cheltuiește corect, unde s-ar putea de cheltuit, la ce să atragem atenția.”
Europa Liberă: Asta v-a schimbat cumva și viziunea Dvs. de manager al unei instituții școlare în eficientizarea cheltuielilor sau distribuirea lor cât mai utilă?
Natalia Răileanu: „Da, în cadrul acestui proiect eu, înainte de toate, am învățat a-mi asuma responsabilitatea pentru hotărârea colectivă, să pun prioritățile un pic altfel, ținând cont de necesitățile tuturor beneficiarilor, nu numai ale cadrului didactic sau ale echipei manageriale. Totuși, fiind manager, eu nu observ chiar toate celea și chiar poate ceva îmi scapă și iată în momentul respectiv, părinții pot să spună: „Nu, doamnă director, stați un pic, iată asta-i mai principal”. Datorită acestui fapt, mi-am schimbat părerea vizavi de orientarea reparațiilor capitale. Dacă până acum nu știu de ce mi se părea că trebuie să reparăm sala de sport, cancelaria, cabinetele, mi-am dat seama că noi încă nu avem în toată școala blocuri sanitare, sunt câteva etaje unde acestea lipsesc. Înseamnă că trebuie să finisăm acest lucru și iată pentru anul ce vine am planificat, dar aceasta s-a întâmplat anume la imboldul părințiilor și al copiilor că acest lucru e pe primul plan.”
***
Europa Liberă: O să vă întreb acum, doamnă Popa, dacă și ceilalți manageri cu care ați lucrat împărtășesc această părere că este nevoie de implicarea tuturor beneficiarilor în gestionarea bugetelor școlilor?
Ana Popa: „Da, într-adevăr, managerii școlari cu care am lucrat în acest an, dar și în anii precedenți sunt anume acei manageri care își doresc o schimbare, pentru că ei sunt destul de conștienți că aplică la acest proiect, care nu oferă beneficii materiale, care implică un efort suplimentar în organizarea audierilor publice, în implementarea chestionarelor, dar totuși aplică pentru a vedea ce anume se poate de îmbunătățit. Deci, cu acești manageri școlari ne-a fost ușor să lucrăm și la conferința de totalizare a rezultatelor proiectului pentru anul patru care a avut loc anul precedent, chiar mulți dintre ei și-au expus părerea cât de utilă le-a fost experiența, dacă le-a schimbat viziunea, cu ce s-au ales…”
Europa Liberă: Cum au ajuns managerii la înțelegerea că este nevoie de o schimbare a atitudinii, să renunțe, bunăoară, la tradiționalele adunări cu părinții, dacă pot să zic așa, în favoarea audierilor publice a cheltuielilor bugetare școlare?
Ana Popa: „Da, ceea ce mi-au mai spus și managerii că, de obicei, adunările cu părinții, cel puțin cele care erau pe clase, cel mai mult se rezumau la ceea ce are loc în reușita elevului, în performanța și poate în comportamentul elevului și mai puțin despre prioritățile generale ale școlii, ale clasei. Acest proiect de fapt nu vrea să înlăture aceste tradiționale adunări, dar vine și cu acest suplimentar de consultare a bugetului. Ne bucurăm de fapt cum, bunăoară, a zis doamna Răileanu că, auzind din anii precedenți 2014 despre proiect, care era implementat în alte școli, deja au consultat într-un anumit mod bugetul, iar anul curent această audiere publică a bugetului este un eveniment totuși mai mare în care se implică nu doar părinții, dar sunt invitate și autoritățile publice locale și raionale, care trebuie și ele să cunoască și poate cumva să se implice, să participe la rezolvarea anumitor probleme. Astfel, de exemplu, în 13 școli din cele 20 au participat autorități publice raionale la audieri. Printre acestea se numără chiar președinți și vicepreședinți de raion, dar și șefi ai direcțiilor învățământ și finanțe. Și de asemenea în 16 din 20 de școli au participat reprezentanți ai primăriilor – primari, viceprimari, dar și consilieri locali, ceea ce arată că totuși școala este o instituție pentru unele localități rurale, școala este cea mai importantă instituție și unele probleme pot fi soluționate doar în mod colectiv. În unele cazuri, primarii vin doar ca să se informeze prima dată, în alte cazuri, ei deja se implică în rezolvarea anumitor probleme, ceea ce bucură.”
Europa Liberă: De ce este important ca un părinte să știe unde se duc banii alocați de stat pentru copilul lui?
Ana Popa: „Pentru că bugetul școlii este bugetul tuturor, nu este bugetul managerului școlar, este bugetul tuturor celor care contribuie și chiar dacă aceste bugete sunt mici sau este o flexibilitate foarte mică de a utiliza banii la discreția școlii, a managementului școlar în unele cazuri, pentru că să zicem 70% din buget totuși se duc pentru plata salariilor, un anumit procent pentru servicii și rămân acele 10% care trebuie să satisfacă necesitățile tuturor utilizatorilor serviciilor educaționale, deci, elevi, părinți, cadre didactice. Și această decizie poate fi luată doar împreună, pentru că atunci când doar managementul școlar ia decizia de cheltuire chiar a acestui minim de 10% din buget care rămâne nu sunt acoperite necesitățile tuturor beneficiarilor de servicii educaționale. De fapt, ne dăm bine seama că aceasta este o normalitate cu care pur și simplu nu suntem obișnuiți până acum.”
Europa Liberă: Care încă se învață. Dar, în cazul elevilor, implicarea ce a schimbat, ori așa cum îmi spunea și directoarea liceului din Răzeni, mai există percepția că elevii trebuie să-și vadă de teme mai curând?
Ana Popa: „În cazul elevilor, vreau să spun că anume elevii sunt cei care vin cu cele mai inovative idei, din câte am discutat cu toți directorii. Elevii încă sunt dornici să-și spună părerea și ei fac aceasta. După cum a menționat directoarea, probabil, în multe școli elevii chiar nu sunt consultați, pentru că se zice: „Dar ce știe un elev și cum poate el administra, mai ales elevii claselor mai mici?…”. În aceste școli totuși bugetul s-a discutat și elevii sunt mult mai satisfăcuți, chiar dacă este vorba despre o chestie foarte minoră. De exemplu, într-o localitate rurală elevii și-au dorit o parcare de biciclete. Deci, e o chestie minoră, care nu costă mulți bani, dar care s-a realizat și elevii au devenit mai încrezuți că chiar pot să se implice și ei cumva. Anul acesta într-o școală s-a decis că anume elevii vor fi cei care vor selecta lista cărților care vor fi procurate pentru bibliotecă. Sunt niște chestii minore, dar care le aduc o satisfacție foarte mare și ceea ce de fapt tinde și proiectul pe termen lung să schimbe, întrucât noi tot timpul vorbim că avem o societate care nu este activă, avem tinerii care nu merg la vot, dar noi ne dăm bine seama că, uneori, până a împlini vârsta de 18 ani pentru a merge la vot, tinerii nu sunt întrebați de nimic, nu sunt consultați.”
Europa Liberă: După finalizarea etapei de proiect, școlile continuă în mod independent această practică de implicare și audieri publice?
Ana Popa: „Da, deci, anul acesta pentru prima dată am transmis un chestionar către celelalte 60 de școli beneficiare în proiect și am văzut că majoritatea școlilor continuă aceste practici. Desigur că evenimentele nu sunt exact cum le-am organizat noi, dar și acesta este un lucru bun atunci când școlile încearcă să modifice sau să adapteze un anumit instrument de responsabilizare socială la necesitățile lor. De exemplu, anul acesta practic bugetele au fost consultate în 58 din 60 de școli în evenimente, după cum am zis, poate nu la fel de mari, poate nu cu participarea primăriei, pentru că este mai ușor, de exemplu, să atragi un primar într-o localitate rurală, unde este o singură școală, decât într-o localitate urbană sau într-un municipiu este mai greu să vină cineva de la primărie.”
Europa Liberă: Doamnă Popa, opinia publică a cunoscut și cazuri de furt din bugetele publice, fraudare și cheltuieli nejustificate. Școlile nu au fost o excepție. În aceste instituții în care bugetul este transparent se reduce din bănuiala că ar fi probleme în gestionarea resurselor financiare?
Ana Popa: „Da. Deci, unul din motivele pe care le invocă și directorii sau managerii școlari care aplică la acest proiect, motivația este de a face ceva bine, dar și de a reduce din zvonurile, bârfele care mai există că managerul școlar administrează cumva bugetul în folosul cuiva. Acesta tot este un beneficiu, să zicem nu principal, dar secundar al proiectului. Managerii școlari recunosc că atunci când bugetul a fost consultat au dispărut anumite vorbe pe seama cum se cheltuiește bugetul, pentru că toți deja știu, îl au în față și văd cum este cheltuit.”
