Linkuri accesibilitate

Ion Manole: Malurile Nistrului mai mult se îndepărtează decât se apropie


Ion Manole, directorul executiv al Asociației Promo-LEX

Premierul interimar, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi, a susținut un discurs în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care are loc în format de videoconferință, în perioada 22 – 24 februarie.

Șeful delegației moldovene a vorbit despre impactul pandemiei în țară și în context a adresat comunității internaționale un apel de a condamna încălcările drepturilor omului în regiunea transnistreană. Perspectiva de reglementare transnistreană este incertă, a declarat Europei Libere Ion Manole, directorul executiv al Asociației Promo-LEX, care mai spune că situația drepturilor omului în stânga Nistrului este alarmantă.

Ion Manole: Malurile Nistrului mai mult se îndepărtează decât se apropie
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:16:13 0:00
Link direct

Ion Manole: „Reîntregirea este tot mai dificilă, este tot mai complicat de obținut. Să admitem că mâine are loc acest proces, cred că ar trebui să recunoaștem că nici noi ca societate și, mai ales, autoritățile nu sunt gata pentru astfel de situație.”

Europa Liberă: Eu îmi amintesc, Dvs. ați mai spus într-un interviu cu Europa Liberă că nu ar trebui să așteptăm din afară cineva să vină să ne propună o soluție pentru conflictul transnistrean, dar ar trebui aici, pe interior, să fie identificată această soluție.

Ion Manole: „Categoric! Și îmi mențin această opinie, pentru că doar autoritățile Republicii Moldova au responsabilitatea întreagă pentru situația de acolo de acum, în momentul în care noi nu controlăm acest teritoriu, dar și pentru soluționarea acestei probleme este nevoie ca autoritățile să aibă o strategie, să aibă un plan de acțiuni, să aibă niște indicatori pe care îi urmăresc, să aibă niște rezultate pe care le obțin. Or, noi 30 de ani nu avem acest lucru, nu avem nimic în acest sens și este regretabil. O spun cu rușine ca cetățean și cu regret ca om care reprezintă o organizație care este activă și a făcut destul de multe pentru locuitorii din această regiune. Drepturile omului rămân a fi cea mai gravă problemă care caracterizează situația din stânga Nistrului. Din păcate, lucrurile nu se schimbă, dimpotrivă, în ultimul an de când avem aceste restricții de pandemie, de care s-a folosit foarte abil din nou Tiraspolul, în ultimul an situația s-a înrăutățit.”

Europa Liberă: Dar de ce se agravează situația?

Ion Manole: „În primul rând, nu doar că noi nu mai avem acces acolo, nu mă refer aici la Promo-LEX, știți că din 2005 nu mai avem acces acolo, dar mă refer la oamenii simpli, pentru că este mult mai complicat acum să mergi în stânga Nistrului, avem foarte multe persoane care ne-au contactat să vadă dacă există vreo posibilitate să meargă să-și viziteze rudele sau chiar părinții bolnavi acolo, sau alte rude care sunt în spital și au nevoie să le viziteze și evident că nu există această posibilitate, foarte mulți nu și-au văzut rudele de foarte mult timp. Deci este mai complicat accesul nostru în stânga Nistrului și practic este imposibil accesul celor din stânga Nistrului, se face doar conform unor liste, conform (cum le numesc ei) unor cerințe necesare.”

Europa Liberă: De când există Promo-LEX, câte cazuri din stânga Nistrului ați examinat?

Ion Manole: „Foarte multe. Noi, de fapt, am început acolo cu dosarele fermierilor din Dubăsari...”

Europa Liberă: ...care nu aveau acces la terenuri.

Ion Manole: „Da, care nu aveau acces la terenuri și a școlilor. Deci, toate aceste numeroase și complicate dosare au avut loc în 2004, noi de atunci am fost implicați în acest teritoriu. La început, oamenii au venit în număr destul de mare, pentru că au văzut pentru prima dată un grup de juriști, de oameni de la Chișinău care, într-adevăr, își dădeau interesul pentru a găsi soluții pentru problemele lor. Noi aveam impresia că putem rezolva problemele lor, la fel cum făceam și pentru oamenii din dreapta Nistrului, dar ne-am ciocnit foarte repede de foarte multe ziduri, pentru că autoritățile noastre nu au absolut nimic – nici instrumente, nici proceduri, nici reguli foarte clare în cadrul autorităților și instituțiilor statului pentru locuitorii din stânga Nistrului. Vă spuneam că la început am avut un număr foarte mare de oameni care s-au adresat, pe foarte mulți i-am ajutat, dar la fel de mulți au fost oamenii pe care nu am putut să-i ajutăm, și nu din cauză că nu am dorit, dar pentru că nu s-a putut. La momentul de față avem circa 50 de cazuri din stânga Nistrului câștigate la Curtea Europeană, în vreo 30 de hotărâri ale Curții Europene acestea se regăsesc. Din păcate, acestea rămân imposibil de executat, Federația Rusă refuză categoric să discute pe acest subiect, dar noi continuăm eforturile, noi depunem toate eforturile necesare în fața instituțiilor europene, Comitetul de Miniștri, Consiliul Europei...”

Europa Liberă: Dar toate aceste persoane au fost îndreptățite doar pe cale juridică, dar nu le-au fost acoperite acele pagube financiare?

Ion Manole: „Corect. Pe lângă pagubele financiare prevăzute de hotărârile Curții Europene mai sunt necesare și anumite proceduri, anumiți pași pe care trebuie să-i întreprindă la nivel local administrația regiunii împreună cu autoritățile Federației Ruse sau impuse de autoritățile Federației Ruse, de fapt, acest termen ar fi cel mai potrivit.”

Europa Liberă: Ceea ce nu se întâmplă...

Ion Manole: „Niciodată nu se va întâmpla, atâta timp cât Federația Rusă face un joc foarte interesant, pentru ei, desigur, dar este în defavoarea cetățenilor și în defavoarea oamenilor care locuiesc în această regiune.”

Europa Liberă: Vă amintiți care e poziția Federației Ruse când e vorba despre aceste dosare care deja au finalitate, pentru că au fost câștigate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului?

Federația Rusă, de fapt, a creat acest regim, l-a încurajat și l-a instalat acolo

Ion Manole: „Poziția Federației Ruse a rămas neschimbată, pe de o parte, ei declară absolut de la toate tribunele internaționale că ei recunosc integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova și, respectiv, problema transnistreană și tot ce se întâmplă acolo este responsabilitatea autorităților constituționale de la Chișinău și aceasta este poziția lor în fața judecătorilor Curții Europene, dar și de la alte tribune. Pe de altă parte, știm că Federația Rusă, de fapt, a creat acest regim, l-a încurajat și l-a instalat acolo, îl sprijină atât financiar, cât și politic, diplomatic, absolut pe toate direcțiile. Regimul de la Tiraspol nu ar fi supraviețuit nicio zi dacă nu era suportul și susținerea Federației Ruse.”

Europa Liberă: Unii mai spun că, dacă nu ar fi fost și sprijinul din partea Republicii Moldova, al Chișinăului, pentru că de acolo se importă energia...

Ion Manole: „Aici, Chișinăul la fel are un comportament duplicitar, pentru că la nivel de declarații toate autoritățile constituționale declară una, dar în realitate avem cu totul altceva. Deci, autoritățile noastre absolut nimic nu creează, nu întreprind, nu planifică pentru a rezolva vreo problemă și noi de fiecare dată când venim cu un caz, pentru că noi preferăm să vorbim despre o problemă prin prisma unui caz concret și de fiecare dată când venim cu o problemă, cu un caz concret pentru a fi rezolvată problema acestei persoane sau a unui grup de persoane, tot noi trebuie să venim cu soluții, pentru că autoritățile sunt incapabile să cunoască, să vrea să știe, dar și să propună soluții pentru rezolvarea problemei concrete a persoanei care trebuie să fie ajutată de către autorități.”

Europa Liberă: În acest an, președinția la OSCE este deținută de Suedia, președintele în exercițiu, ministrul afacerilor externe al Suediei a și făcut o primă vizită la Chișinău. Se pare că pentru prima da autoritățile spun cu text deschis că trebuie să fie deschis coșul politic, coșul care prevede oferirea unui statut acestei regiuni transnistrene. Până acum s-a insistat pe ideea „pașilor mici”. A fost de folos această idee a „pașilor mici” pentru a apropia interesele cetățenilor de pe un mal și altul al Nistrului?

Ion Manole: „Aș putea să vă răspund printr-un exemplu: dacă până prin 2019 acest conflict era considerat a fi unul între elite, adică la nivel de politicieni, după 2019 cred că observăm un fenomen destul de periculos, în care putem spune că acest conflict a coborât în mase. Or, blocarea traseelor pentru a împiedica transportarea organizată a alegătorilor din stânga Nistrului și am văzut cu câtă fermitate oamenii încercau să apere, să zicem așa, secțiile de votare de votul celor care erau transportați - și după unele situații corupți, persoanele primeau anumite sume de bani pentru a vota -, arată cât de mult s-au schimbat lucrurile. Și lucrurile, din păcate, nu s-au schimbat în favoarea sau în sensul unei apropieri dintre cele două maluri. Trebuie să recunoaștem că aceste măsuri de încredere care au fost promovate și au fost susținute cu bugete destul de mari au dat eșec, nu au avut un rezultat, noi nu vedem o apropiere firească nici la nivelul așa-ziselor elite, pentru că mesajul pe care îl transmite Tiraspolul este, de fapt, același, ei vor independență și gata. Și dacă privim sursele lor media locale, vom vedea foarte multă propagandă și niciun semnal că cei din stânga Nistrului ar dori o apropiere...”

Europa Liberă: Am fost în localități din stânga Nistrului și acolo în fiecare buletin de știri se amintește că unele localități ale Transnistriei sunt în jurisdicția temporară a Republicii Moldova, ei le spun sate ocupate de Republica Moldova.

Ion Manole: „Cocieri, Coșnița, deci toate aceste zone din jurul Benderului, dar și cele două platouri din Dubăsari, Cocieri și Coșnița sunt considerate de către cei de la Tiraspol și de propaganda lor ca teritoriu transnistrean, dar temporar controlat de Chișinău. Noi ne-am pus de asemenea această întrebare: ce ar însemna acest lucru și de ce ei totuși pedalează pe această idee? Și ne dăm foarte bine seama că acesta poate fi servit drept un pretext în care cei de la Tiraspol ar dori un nou conflict, ar dori declanșarea unui nou conflict, cel puțin pentru a ocupa aceste teritorii, dacă nu chiar și mai mult. Am văzut exerciții ale trupelor paramilitare din stânga Nistrului, uneori chiar cu participarea celor din armata rusă, Armata a 14-a, erau antrenamente militare de forțare și trecere a Nistrului în partea dreaptă și, respectiv, ne îngrijorează acest lucru, trebuie să ne îngrijoreze nu doar pe noi, cetățenii, dar, în primul rând, pe autorități, pentru că noi putem avea probleme foarte serioase, dacă un astfel de conflict ar avea loc.”

Europa Liberă: Vă întrebam dacă ar fi pregătită Republica Moldova să deschidă coșul 4 politic al negocierilor pentru identificarea unei soluții durabile pentru criza transnistreană.

Ion Manole: „Din punctul meu de vedere, Chișinăul nu a fost niciodată gata să deschidă vreun coș, să insiste asupra unei probleme.”

Europa Liberă: Pachetul „Berlin plus”, totuși, a fost negociat și s-a zis că „pașii mici” vor aduce la un „pas mare”.

Ion Manole: „Și am văzut unde am ajuns. „Pașii mici”, de fapt, nu au fost înainte pentru a rezolva anumite probleme, dar au fost înapoi. Chișinăul a pierdut nu doar anumite poziții pe care le avea, dar a pierdut și timp, timp în care au avut loc încălcări ale drepturilor omului, timp în care s-au mai schimbat anumite percepții. Oamenii nu comunică la momentul de față, practic este închis acest hotar administrativ, deci, prăpastia dintre cele două maluri crește și asta este foarte periculos, inclusiv din perspectiva unui conflict sau din perspectiva agravării acestor probleme și abordări.”

Europa Liberă: Dar jocul acesta periculos de sechestrare a persoanelor, cum trebuie să-l înțeleagă un om simplu?

Ion Manole: „Un om simplu trebuie să înțeleagă că în momentul în care noi suntem indiferenți sau considerăm că nu ne poate afecta cumva pe noi problema transnistreană este unul greșit. Această abordare este una greșită pentru noi prin însuși acest fapt că cei din stânga Nistrului întotdeauna au avut acces în dreapta Nistrului, o știu de foarte mult timp. În 1999 a fost semnat un acord de parteneriat, un acord prin care Ministerul de Interne cu așa-zisul minister de interne de la Tiraspol au semnat acest acord de colaborare prin care poliția noastră transmitea persoane în stânga Nistrului. Acest lucru era considerat de către conducerea Ministerului de Interne și de către toți funcționarii acestui minister drept un pas spre lupta cu criminalitatea. Or, asta este o problemă foarte gravă. De ce este important ca o persoană atunci când devine victima încălcării drepturilor omului să lupte pentru dreptate?

În primul rând, pentru a se reabilita, pentru a recupera toate prejudiciile pricinuite, iar în al doilea rând, pentru a preveni repetarea unor astfel de situații. Și eu de fiecare dată le mulțumesc celor care au mers, chiar cu riscuri, chiar cu anumite probleme, dar ei au mers în instanțele de judecată, au mers în instituțiile statului, au vorbit deschis despre problemele lor și astfel au făcut posibilă oprirea acestor fenomene. Și revin la cazurile de răpire. Dacă noi am fi preluat câteva dosare în care poliția noastră a transmis, de fapt, poliția a săvârșit atunci anumite infracțiuni împotriva acelor persoane, transmițându-le unor grupări pe care ei nu le recunosc în realitate și, conform practicilor și răspunsurilor lor anterioare, ei nu colaborau cu ei, dar în realitate aveau loc astfel de transmiteri de persoane. Noi le numeam răpiri, poliția răpea persoane și le transmitea în stânga Nistrului, dar răpirile nu s-au oprit niciodată, pentru că ulterior, atunci când acest acord a fost declarat de către Curtea de Apel drept nul, colaborarea a continuat neoficial, adică avea loc aceeași răpire a persoanelor, doar că tacit erau transportate la Bender/Tighina, unde erau lăsate în stradă și imediat preluate de miliția de acolo. Când au fost oprite și astfel de cazuri sau fenomenul acesta când a fost oprit tot de către noi, atunci am avut alte câteva cazuri în care cei din stânga Nistrului, îmbrăcați în civil, veneau în dreapta râului, răpeau persoane noaptea și le transportau în stânga Nistrului. Iarăși astfel de practică a fost oprită, dar am avut câteva cazuri, precum Ghervaziuc sau Kuzmiciov, prin care chiar poliția noastră, autoritățile noastre au fost complice la răpirea lor de către persoane necunoscute practic din preajma Chișinăului, ceea ce este o problemă foarte gravă. Și ziceam că cetățenii trebuie să fie conștienți că acest conflict nu vizează doar oamenii din stânga Nistrului și este greșit să considerăm că nu ne interesează conflictul, pentru că nu are cum să ne afecteze. Iată că vedem de foarte multe ori persoane care nu au avut niciodată vreo legătură cu stânga Nistrului, dar au devenit victime.”

Liderul transnistrean Vadim Krasnoselski
Liderul transnistrean Vadim Krasnoselski

Europa Liberă: Mulți cetățeni zic că o voință de fier politică ar putea să ajute la reglementarea conflictului transnistrean, însă se tot amintește că există structuri de pe un mal și altul al Nistrului ale căror interese se intersectează, că există politicieni care au interese comune. Atunci, de ce să se mai vorbească despre voința asta de fier?

Ion Manole: „Voința de fier fără o voință inteligentă și cu acțiuni inteligente, cu pași inteligenți în care s-ar respecta absolut toate normele naționale și internaționale nu are nicio șansă.”

Europa Liberă: Păi dar voința asta vine de la instituția prezidențială, de la instituția legislativă, în parlament sunt 101 deputați, interesele unora ar putea să fie altele decât interesul național...

Ion Manole: „Exact. Deci, declarațiile, fără acțiuni și fără pași concreți în acest sens, nu au nicio valoare. Declarațiile rămân. Or, noi declarații am văzut din ‘91 încoace...”

Europa Liberă: Și la 2 martie 2021 iarăși se vor repeta o parte din acele declarații: că e nevoie de o Moldovă integră teritorial, independentă, suverană...

Ion Manole: „Să vă dau un exemplu. Atunci când ne adresam autorităților noastre pentru a rezolva o problemă concretă, o problemă a unei persoane concrete, mai ales de la început, autoritățile aveau chiar un mesaj tipizat, în care spuneau: din păcate, Republica Moldova nu controlează acest teritoriu, respectiv nu putem interveni și vă recomandăm să vă adresați după redresarea pașnică a conflictului. Noi în acel moment ne-am pus întrebarea: bine, să admitem că voi nu ați reușit. Vă rugăm să ne explicați ce ați făcut, dați-ne exemple ce acțiuni ați întreprins pentru a rezolva o problemă sau alta. Și în acel moment citeam pe fața lor nedumerire, pentru că își dădeau seama că, de fapt, în afară de declarații nu au făcut nimic. Iată acesta, de fapt, este secretul.

Declarații putem să avem foarte multe

Deci, declarații putem să avem foarte multe și cetățenii noștri trebuie să înțeleagă, după 30 de ani de exercițiu democratic, cum să facă acea diferențiere dintre un politician care face doar declarații și un politician care face și anumiți pași în urma acestor declarații. Da, de fiecare dată este nevoie ca un politician să vină cu un mesaj, dar este important ca mesajul lui după o anumită perioadă, de dorit cât mai rapid în termen, să fie însoțită și de acțiuni concrete. Numai poți să tragi o linie, poți calcula și măsura impactul și rezultatul acelor declarații. În rest, acestea rămân vorbe în vânt și nu se materializează în vreun fel pentru cetățeni.”

Vezi comentarii

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG