Ilan Șor, controversatul om de afaceri și politician pro-rus, condamnat la 15 ani de închisoare în R. Moldova pentru implicarea în „furtul miliardului”, s-a stabilit în Israel după 2019 iar încercările Chișinăului de a obține extrădarea lui au rămas până acum fără rezultate. Șor este și pe lista de sancțiuni a Statelor Unite, Marii Britanii și Uniunii Europene.
Situația nu se va schimba, crede jurnalistul Amir Tibon, atâta timp cât „Statele Unite sau țări importante din Uniunea Europeană nu vor face presiuni serioase” pentru ca Israelul să-și schimbe politica, când vine vorba de oligarhii sau criminalii din fosta URSS, care găsesc un refugiu în Israel.
Amir Tibon este editor pe probleme diplomatice al cotidianului de opoziție Haaretz, cel mai vechi ziar din Israel, fondat în 1918 cu mult înainte de crearea statului. Publicație de stânga, Haaretz are o ediție în ebraică și una în engleză, distribuită împreună cu cotidianul american New York Times.
Din 2011, unul din așa-numiții „oligarhi de la Yukos”, omul de afaceri ruso-israelian Leonid Nevzlin, a devenit unul din principalii trei acționari la Haaretz, cu 20% din acțiuni.
Într-un interviu cu Europa Liberă, Amir Tibon vorbește și despre politica ambiguă a Israelului în raport cu Ucraina, pe fundalul invaziei rusești, despre tensiunile care cresc între Ierusalim și Kiev și despre „dezamăgirea” președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, în acest moment – în cuvintele lui Tibon – „cel mai important lider evreu din lume”.
Ideile principale:
- Sunt două motive pentru care Israelul este atât de reticent când vine vorba de extrădări: unul financiar și unul diplomatic.
- De la începutul războiului provocat de invazia rusă în Ucraina, Israelul și-a menținut neutralitatea militară.
- Nu poate ignora prezența militară rusă în Siria învecinată.
- A frustrat însă Kievul, făcând gesturi față de Rusia care merg mult peste această neutralitate militară.
- Fricțiunile diplomatice între Ucraina și Israel, ca cele care ar putea îngreuna tradiționalul pelerinaj la Uman, au devenit „normalitate” în relațiile bilaterale.
Europa Liberă: „Israelul a devenit un refugiu pentru oligarhii și criminalii din Rusia” și fostul spațiu sovietic – citatul este dintr-un articol al cotidianului la care lucrați ca editor diplomatic, Haaretz, intitulat „Viața pe picior mare a criminalilor care s-au stabilit în Israel” , de unde nu riscă să fie extrădați. Un caz în speță este și cel al oligarhului și politicianului moldovean Ilan Șor – născut în Israel și revenit acolo după 2019. Șor a fost, între timp, condamnat la 15 ani de închisoare în Moldova pentru „furtul miliardului”, este pe lista de sancțiuni a SUA, Marii Britanii și UE pentru activitatea sa pro-rusă, pe fundalul războiului din Ucraina. Chișinăul a cerut extrădarea lui, pentru moment fără nici un rezultat – dar Șor nu este singurul exemplu, am putea face o listă lungă de oligarhi din Rusia, din Ucraina, care au găsit refugiu în Israel. De ce este Israelul atât de reticent la extrădarea propriilor cetățeni?
Amir Tibon: „Din două motive, unul financiar: oligarhii aduc mulți bani, investesc masiv în imobiliar, de exemplu.
Al doilea este diplomatic: Israelul nu simte nici o presiune din afară ca să-i extrădeze sau să ia orice alte măsuri punitive.
Dacă ar fi vreo presiune serioasă din partea Statelor Unite sau a unor țări importante din Uniunea Europeană, s-ar putea ca guvernul să reacționeze diferit.
Să luăm cazul lui Ilan Șor, ilustrează bine situația: este ținta sancțiunilor americane, este văzut cu ochi foarte critici de multe țări europene importante și totuși poate folosi Israelul ca refugiu, de unde să-și lanseze campania de destabilizare a Moldovei. Până acum nu am auzit însă ca Statele Unite sau UE să critice această situație. Și atunci Israelul nu are de ce schimba strategia.”
Europa Liberă : Mai este un caz de politician care folosește Israelul pentru propaganda sa pro-rusă, se pare ce a fostului deputat ucrainean Vadim Rabinovici. A fugit în Israel imediat după începutul invaziei ruse, de atunci a fost acuzat de trădare în Ucraina, s-a emis și un mandat de arestare pe numele lui. Ce impact au astfel de cazuri asupra relațiilor Israelului cu Ucraina, pe fundalul războiului provocat de Rusia?
Amir Tibon: „Este numai un aspect al politicii Israelului față de Ucraina, care nemulțumește pe foarte mulți la Kiev. De la începutul războiului, Israelul și-a menținut neutralitatea, este de înțeles de ce Israelul nu vrea să se implice militar în vreun fel.
Pe de altă parte, Israelul face o serie de gesturi față de Rusia care merg mult peste neutralitate: de exemplu organizează evenimente culturale împreună cu Rusia, ceea ce nici un alt aliat al Statelor Unite sau UE nu ar face astăzi. Sau faptul că are un „trialog” cu Rusia, care iar merge mult peste comunicarea necesară pentru a coordona acțiunile din Siria.
Și nu în ultimă instanță toate aceste incidente, cu oligarhi sau politicieni pro-ruși, care se stabilesc în Israel, de unde își lansează campaniile de propagandă. Dar cum am spus și mai devreme, în absența unor presiuni insistente din partea Statelor Unite sau a unor țări importante din UE ca Israelul să pună capăt acestei practici, nu văd nici o șansă ca guvernul să schimbe direcția.”
Europa Liberă: Asta nu complică și mai mult relația cu Ucraina? Recent ați scris și despre incidentul cu ambasadorul ucrainean în Israel, convocat la Ministerul de Externe și despre intenția Kievului de a renunța la aranjamentul cu Israelul privind călătoriile fără vize ?
Amir Tibon : „Ucraina este multă vreme nemulțumită de politicile Israelului iar amenințarea cu reintroducerea vizei pentru cetățenii israelieni a venit într-un moment cheie: înainte de sărbătorile evreiești din septembrie (Roș Hașana, Yom Kipur), când zeci de mii de evrei ultra-religioși merg în pelerinaj în Ucraina, la Uman, orașul unde este înmormântat un rabin faimos. În acest moment, Ucraina spune Israelului: pe de o parte, ridicați o serie de obstacole în fața refugiaților din Ucraina care caută azil, pe de altă parte, întindeți covorul roșu pentru tot felul de oligarhi pro-ruși. În aceste condiții, nu vă așteptați ca noi să ne ținem ușile deschise pentru cetățenii israelieni care vor să vină la Kiev sau în Ucraina, în general, cu ocazia sărbătorilor.
Evident este vorba în acest moment de o hârjoneală diplomatică.”
Europa Liberă : Recent, ministrul de externe israelian a fost la Chișinău se pare tocmai pentru a discuta despre acest pelerinaj al evreilor hasidici, care anul acesta ar urma să treacă prin Moldova. Cum la pelerinaj participă extrem de mulți evrei care nu sunt cetățeni sau numai cetățeni israelieni, piedicile puse de Kiev nu ar trebui să-i împiedice ?
Amir Tibon : „Nu știu dacă și în ce condiții va avea loc pelerinajul. Este timp suficient ca acest conflict să fie rezolvat, dacă este bunăvoință de ambele părți. O să vedem dacă ucrainenii în acest moment nu fac decât „să-și arate mușchii”.
Dar am văzut că în cursul vizitei la Chișinău a ministrului de Externe Eli Cohen, cel puțin la nivel public, cazul Ilan Șor nu a fost menționat. S-ar părea că toate discuțiile s-au concentrat pe pelerinajul de la Uman și relațiile bilaterale, mai ales comerciale.
O să vedem dacă totuși este mai mult în spate.”
Europa Liberă : Ambasadorul Ucrainei în Israel a fost convocat la Ministerul de Externe după ce a acuzat public Israelul că ar avea o atitudine „pro-rusă”. Care au fost consecințele? Și cum reacționează Israelul la cererea Kievului, se pare, ca să fie scos din grupul Ramstein de țări aliate, care discută lunar despre ajutorul militar pentru Ucraina?
Amir Tibon : „Acum două luni, ambasadorul ucrainean a făcut o declarație extrem de critică la adresa Israelului, a afirmat că atunci când vine vorba de relații culturale sau diplomatice, cum ar fi marcarea festivă a deschiderii noului consulat rus la Ierusalim, Israelul merge multe peste „linia neutralității”. Astea sunt gesturi evident „pro-ruse”. Iar pentru o țară ca Israelul, care are relații atât de strânse cu Statele Unite, este foarte problematic să fie acuzată că ar sprijini Rusia.
În opinia mea, Statele Unite lucrează aici cu două măsuri, cere altor țări, ceea ce nu cere Israelului. Este multă ipocrizie, orice altă țară care ar face ce face Israelul, ar fi admonestată. Când este vorba de Israel, America pretinde că nu vede și nu aude.
Dar cum ambasadorul ucrainean a criticat în public și deschis politica guvernului israelian, autoritățile trebuiau să reacționeze, deci l-au chemat la Ministerul de Externe și l-au avertizat. Se vede că nu a luat avertismentul foarte în serios, continuă să critice deschis Israelul.
Aceste incidente încep să devină însă normalitate în relațiile bilaterale.”
Europa Liberă : Și ce este cu cererea Ucrainei ca Israelul să fie exclus din Grupul de la Ramstein ?
Amir Tibon: „Pentru moment nu știu mai mult decât s-a relatat dar pot spune că, în general, Ucraina a fost profund nemulțumită de modul cum a reacționat Israelul, de la începerea invaziei ruse. Am criticat des politica Israelului față de Ucraina, dar pot să înțeleg de ce nu acordă sprijin militar.
Dacă ar face-o, ar fi într-o situație foarte complicată în raport cu Rusia, și știm că Rusia mai are o prezență militară în Siria, care se învecinează la nord cu Israelul.
Lăsând la o parte ajutorul militar, cred că Israelul ar fi putut face mult mai mult pentru Ucraina, la nivel diplomatic, la nivel etic, când vine vorba de acțiuni publice, dar Israelul pare să fi ales direcția opusă. Invocând neutralitatea militară spune: nu luăm nici o poziție, nici la nivel moral, și continuăm să avem relații normale cu Rusia, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Asta provoacă multă frustrare la Kiev, mai ales când vine vorba de președintele [Volodimir] Zelenski, astăzi cel mai important lider evreu din lume. Se aștepta la mai multă solidaritate de la premierii statului evreu, Benjamin Netanyahu, Yari Lapid, Naftali Bennett. Cred că a fost dezamăgit.”
Europa Liberă : Cum reacționează emigrația venită din fosta URSS, care este numeroasă și puternică politic? În contextul războiului din Ucraina, provocat de invazia rusă ?
Amir Tibon: „Populația care a venit aici (în Israel) din fosta Uniune Sovietică, la sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90, este foarte amestecată: sunt ruși, sunt ucraineni, sunt evrei din alte părți. Cred că marea majoritate simpatizează cu Ucraina și are o atitudine cel puțin circumspectă, dar nu chiar ostilă față de regimul Putin și prezența sa în Siria.
Sunt oameni care au emigrat în Israel pentru că au vrut să scape de tiranie, au vrut un viitor mai bun pentru copiii lor. Înțeleg că ce se întâmplă acum (în Ucraina), nu este un război împotriva naziștilor, cum susține Putin, ci reflexul imperialist al unei țări de a acapara teritoriile altei țări.
Desigur, în această mare diaspora sunt și grupuri care susțin politica lui Putin și acceptă argumentele lui Putin, dar marea majoritate a celor care au emigrat din Ucraina și din Rusia, văd lucrurile diferit.
Înțeleg că războiul din Ucraina este acum o luptă pentru libertatea și democrația lumii întregi.”
