Șocul și știrea zilei sunt furnizate de Italia, unde premierul Mario Draghi (mult respectatul fost guvernator al Băncii Centrale Europene) a anunțat ieri că demisionează, el nemaisuportând capriciile mișcării populiste Cinque Stelle (M5S).
Președitele Italiei, bătrânul Sergio Mattarella, a refuzat ieri seara să îi accepte demisia, însă La Repubblica se arată mai degrabă pesimist și estimează că se va ajunge din nou la alegeri generale, într-un moment in care Italia e departe de a fi ieșit din multiplele crize economice și sociale.
«Mă doare inima să văd că Moscova jubilează»
La Milano, Corriere della Sera îl citează astfel pe ministrul de externe Luigi Di Maio, care spune: «Mă doare inima să văd că Moscova jubilează», după ce rusul Dmitri Medvedev a declarat cu satisfacție: «Acum că au plecat Johnson și Draghi, oare cine urmează?»
Corriere amintește că autocratul și foarte anti-occidentalul Medvedev ironizase democrațiile europene, în iunie, în momentul vizitei-surpriză la Kiev a lui Draghi, împreună cu Macron și Scholz (și Iohannis), spunând că sunt: „European fans of frogs, liverwurst and spaghetti”… „fani de broaște, lebervurst și spaghetti”.
La Stampa, cotidianul din Torino, consideră totuși că există posibilitatea de a evita noi alegeri, după ce premierul Draghi se va adresa miercurea viitoare parlamentului.
„Criza guvernului Draghi a fost declanșată de decizia Mișcării 5 Stele de a nu vota în Senat încrederea în jurul unui decret aprobat de guvern, care conține măsuri de aproximativ 23 de miliarde de euro destinate familiilor și afacerilor”, precizează La Repubblica. Premierul a obținuse voturile necesare, chiar și în absența aleșilor M5S, dar „o astfel de jumătate de victorie nu i-a fost suficientă”, comentează Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Von der Leyen: o afacere nu foarte “Handy”
La Bruxelles în acest timp, irlandeza Emily O’Reilly, care ocupă temutul post de „Ombudsman european”, de mediator public, și-a făcut cunoscute rezultatele anchetei în legătură cu felul in care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, refuză să permită accesul la schimburile sale de mesaje SMS cu conducerea firmei farmaceutice Pfizer, schimb de mesaje care a avut loc la începutul pandemiei, și condițiile care au dus la achiziționarea de către Comisie a unui mare număr de vaccinuri Pfizer, la un preț abuziv decis de firmă.
Asta, cum o constată presa, alimentează teoriile complotiștilor. La Bruxelles, însă, în cadrul încorsetat al instituțiilor UE, nimeni nu vorbește pe față despre asta, justificarea fiind că acum, în plină criză ucraineană, nu este momentul pentru a slăbi autoritatea Comisiei.
„Răspunsul Comisiei la constatările mele nu furnizează nici o indicație dacă SMS-urile în cauză există și nici nu au oferit nicio claritate cu privire la modul în care Comisia ar răspunde la o cerere specifică pentru examinarea acestor mesaje-text”, spune comunicatul lui Emily O’Reilly.
„Gestionarea acestei cereri de acces la documente lasă impresia regretabilă a unei instituții a UE care nu este deschisă în chestiuni importante de interes public.”
„Accesul public la mesajele SMS legate de munca instituțiilor este un domeniu nou pentru administrația UE și unul care trebuie abordat în mod substanțial și cu bună-credință. Ancheta noastră este un semnal de alarmă pentru toate instituțiile UE.”
„Recentele dezvăluiri despre tacticile de lobby ale unei multinaționale americane în Europa, inclusiv mesaje text de tip SMS, arată urgența acestei probleme pentru administrațiile publice”, a spus Ombudsmanul.
Nu e prima oară pentru von der Leyen
Dar și în Germania, unde von der Leyen a fost ministra apărării, înainte de a fi propulsată la Bruxelles printr-o înțelegere Macron-Merkel, Ursula a lăsat o amintire execrabilă, după ce a acordat contracte de consultanță unor firme străine, în special americane, precum McKinsey. Contracte acordate fără a fi respectat regulile.
Comisia din Bundestag care trebuia să o ancheteze pe Ursula von der Leyen chiar în momentul în care ea devenise șefa Comisiei Europene a descoperit că telefonul ei mobil de serviciu („Handy’’) de atunci fusese șters și curățat de orice informație, conținutul fiind reinițializat, obliterat în totalitate.
Straniul caz a fost dezvăluit atunci de săptămânalul Der Spiegel, iar un deputat ecologist din comisia Bundestagului, specialist în chestiunile militare, Tobias Lindner, a depus — fără succes — plângere pe lângă procuratura Berlinului pentru « distrugerea de dovezi » în cadrul unei anchete.
Handy = telefon mobil în germană. Asta ne îngăduie și o reflecție lingvistică finală, despre cum obiecte sau noțiuni fundamentale cotidiene își iau numele din altă limbă... însă un nume care este inexistent sau neuzual în acea limbă. Așa a fost, de pildă, cu românescul pickup [picap], gramofonul modernizat pentru a asculta înregistrări pe discuri de vinil, termenul pickup nefiind niciodată folosit în engleză pentru acel dispozitiv (în SUA, pick-up este... o camionetă). La fel, în germană un telefon mobil este numit în mod misterios... Handy, cum nu s-a spus absolut niciodată în engleză.
Dar să nu uităm că tot de la o greșeală lingvistică a venit numele acelui mic aparat portabil pentru ascultat casete pe care un japonez nevorbitor de engleză l-a numit odată... walkman, numele rămânând pe vecie, chiar și după dispariția ilarului obiect.
În sfârșit, cu toate acuzațiile aduse ei, cum o scrie Le Canard enchaîné, folosind un alt joc de cuvinte, care de astă dată e identic cu cel corespondent din română: totuși, «să nu vindem pielea Ursulei»…
Nancy Pelosi, președinta excomunicată
În sfârșit, săptămânalul satirico-politic francez Charlie Hebdo, una din puținele publicații de pe planetă care funcționează fără publicitate și trăiește aproape exclusiv din vânzarea pe hârtie, la chioșc, analizează în ultimul său număr cazul conflictului deschis dintre președinta Camerei Reprezentanților din SUA, Nancy Pelosi, catolică și apărătoare a dreptului la avort și ierarhia catolică din SUA, care s-a pregătit practic să decidă excomunicarea acesteia.
Charlie Hebdo constată că uneori Papa de la Roma se poate arăta mai progresist decât episcopii săi americani. Astfel, suveranul Pontif, a primit-o în audiență pe Nancy Pelosi și i-a dat acesteia împărtășania, ceea ce constituie o dezavuare a acelora dintre episcopii americani care se opun împărtășirii aleșilor ce apără accesul la avort.
Gestul Papei, cum a scris-o și La Repubblica, a stârnit furia dreptei americane. De la alegerea lui Joe Biden – și el catolic – la Casa Albă, întrebarea dacă ar trebui să refuze împărtășirea aleșilor pro-avort i-a dezbinat pe episcopii americani. Atât de mult încât Vaticanul a trebuit să intervină în mod repetat pentru a înfrâna ardoarea punitivă a celor mai conservatori dintre ei.
Precizează Charlie Hebdo: «Pentru un catolic practicant, refuzul accesului la împărtășanie este o pedeapsă cumplită. Faptul că Papa i-a dat împărtășania lui Pelosi constituie o mustrare pentru arhiepiscopul de San Francisco, Salvatore Cordileone, care i-o refuzase. Sigur, Papa este cu totul opus avortului, dar nu-i place să fie depășit pe dreapta.»
