Se spune despre saxofonistul camerunez Manu Dibango, care a încetat din viață la 86 de ani în 25 martie 2020 din cauza maladiei Covid-19, că a fost un inovator a cărui muzică din ultimii peste 60 de ani nu doar că i-a inspirat pe unii din cei mai mari artiști ai vremurilor noastre, dar a și influențat multe genuri muzicale.
Că a fost rumba congoleză din ani 1950, genul disco din anii 1970, sau hip-hop-ul anilor 1990, „Pappy Groove”, cum era proreclit Dibango, a avut o contribuție la devoltarea muzicii moderne ce nu poate fi trecută cu vederea, afirmă un cronicar muzical de la BBC.
Pe cel peste 60 de albume lansate în cariera sa, Manu Dibango a cântat muzică tradițională africană, afrobeat, soul, gospel, chanson franțuzesc, rumbă congoleză, salsa, și se spune despre el că a fost unul din părinții fondatori ai funk-ului.
Dar prima iubire a lui Manu Dibango, aflăm tot de la BBC, a fost jazz-ul, un gen în care e nevoie de virtuozitate, și care invită la improvizație și experiment.
Noi ascultăm acum „Anbessa”, unde Manu Dibango cântă la saxofon alături de trupa Akalé Wubé (un grup francez înființat de saxofonistul Etienne de la Sayette, care cântă ceea ce în lumea muzicală a Africii se numește ethio-jazz), cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol veți găsi o secvență video din concertul pe care Manu Dibango l-a dat împreună cu grupul Soul Makossa Gang la Paris, în 2005.
Căutați deci Dicționarul de sunete rare la Europaliberă.org.
