Pandemia de COVID-19 a impus schimbări și în modul în care este sărbătorită Învierea Domnului. Sărbătorind Paștele duminică, Biserica Catolică din Republica Moldova a renunțat în această perioadă, inclusiv în Săptămâna Sfântă, la toate ritualurile cu prezența fizică a credincioșilor. Cum însă este asigurată apropierea de oameni de sfintele sărbători? O convorbire la această temă - peste câteva minute – cu Prea Sfințitul Anton Coșa, episcop al diocezei romano-catolice din Chișinău.
Europa Liberă: Preasfinția Voastră, înțelegem că restricțiile impuse în condiții de pandemie au modificat modul în care comunitatea romano-catolică, dieceza pe care o păstoriți sărbătorește, va sărbători Învierea Domnului. Cum a decurs și decurge, în aceste noi condiții, Săptămâna Sfântă pentru Dvs., pentru preoții și credincioșii catolici?
Anton Coșa: „E adevărat că această Săptămână Sfântă este deosebită și poate pentru prima dată avem ocazia să ne confruntăm cu atâtea probleme. În primul rând, situația însăși în sine, această pandemie care ne îngrijorează foarte mult și care ne impune să fim mai atenți și responsabili cu modul în care ne manifestăm în public și de aceea am început Săptămână Sfântă, de fapt, cu Duminica Floriilor în același mod în care am celebrat și celelalte liturghii de când s-a impus această necesitate de respectare a acestor recomandări ale Comisiei naționale.
Doi preoți care asigură celebrarea și un organist care animă liturgic și muzical liturghia sunt prezenți în biserică.
Și în acest sens, totdeauna cu bisericile goale în fiecare duminică; în fiecare duminică, în fiecare zi noi celebrăm sfintele liturghii fără popor. Doi preoți care asigură celebrarea și un organist care animă liturgic și muzical liturghia sunt prezenți în biserică și, practic, ne-am obișnuit cu această modalitate. E mult spus că „ne-am obișnuit”, dar am înțeles că așa trebuie de celebrat. În schimb, noi am invitat creștinii noștri să se unească cu noi prin intermediul internetului. Ei au fost informați pe diferite căi și chiar fiind sunați la telefon că orarul sfintelor liturghii, al tuturor celebrărilor este cel pe care l-am avut și anul trecut și l-am anunțat clar, astfel încât cei care nu au internet sau posibilități tehnice de a se uni cu noi prin internet măcar în duh se reculeg și participă cu rugăciuni de acasă.”
Europa Liberă: Acum când preoții sunt divizați fizic, ca să spunem așa, de credincioși, ați vorbit de posibilitatea de a ajunge la mai mulți, dacă nu chiar aproape la toți prin diverse canale media, dar și prin rețelele de socializare - Facebook, Whatsapp, YouTube, Twitter, Instagram, Tiktok – cum se întâmplă, de fapt? Cât de receptivă este comunitatea la un asemenea mod de a fi aproape de Biserică?
Anton Coșa: „Noi nu avem toate datele problemei, pentru că în teritoriu preoții noștri sunt și ei destul de ocupați în a face diferite acțiuni în această perioadă. Cea mai mare necesitate pentru noi, și eu consider că aceasta este și voința Bisericii, voința, în primul rând, a lui Dumnezeu este aceea de a-i vizita pe cei bolnavi și de a le asigura lor, în primul rând, această îngrijire spirituală. Și preoții noștri, poate cu frica în sân, au fost și au vizitat în aceste zile bătrânii și pe cei care, având o vârstă înaintată, nu pot să iasă, adică persoanele cu vârsta de peste 63 de ani cărora li se recomandă să nu iasă din casă.
Sunt bucuroși, pe de o parte, că măcar atâta, prin intermediul internetului, reușesc să vadă altarul, să audă rugăciunile.
Și în acest sens de la dânșii noi am aflat că majoritatea au căutat posibilitatea să se unească cu noi. Sunt bucuroși, pe de o parte, că măcar atâta, prin intermediul internetului, reușesc să vadă altarul, să audă rugăciunile. Și, apropo, transmit chiar prin intermediul telefonului sau chiar prin intermediul internetului e-mail-uri, transmit acele intenții de rugăciune și cer preotului să ne rugăm, spunând: „Părinte, o să vin la biserică și o să fac și o ofertă mai târziu, când o să fie posibil”. Știți cum e, fiecare persoană, fiecare credincios își însoțește intențiile de rugăciune și cu o ofertă.”
Europa Liberă: Dar este, părinte, tehnologia o posibilitate generoasă de apropiere de oameni doar în asemenea perioade sau ar putea deveni ceva firesc, chiar dacă secundar, în vremuri obișnuite?
Anton Coșa: „În general, există niște recomandări sau, mai bine zis, instrucții care ne ajută să înțelegem în ce mod putem să profităm de aceste mijloace tehnice și atunci primul argument care trebuie înțeles este acesta că atunci când nu avem o altă posibilitate de a participa în mod fizic, fie din cauza bolii, fie din cauza unor astfel de catastrofe sau pandemii cum este acum, atunci da, sunt recomandate credincioșilor aceste mijloace.
Când este posibil de participat în mod fizic, atunci creștinul trebuie să participe personal, pentru că, teologic vorbind, suntem un popor în călătorie și acest popor al lui Dumnezeu are un stil de rugăciune, o modalitate de celebrare și de aceea nu putem să stăm acasă, să ne facem programul de acasă și, în același timp, să spunem că suntem prezenți și în biserică.
Sunt bucuroși, pe de o parte, că măcar atâta, prin intermediul internetului, reușesc să vadă altarul, să audă rugăciunile.
Cu alte cuvinte, repet încă o dată, acum ele sunt foarte necesare și am primit instrucțiuni concrete din partea instituțiilor noastre superioare de a informa credincioșii despre necesitatea ca ei să participe la celebrări prin intermediul internetului, de exemplu, ba chiarunt bucuroși, pe de o parte, că măcar atâta, prin intermediul internetului, reușesc să vadă altarul, să audă rugăciunile., dar urmează la timpul potrivit să clarificăm cum vom merge după această situație de criză.”
Europa Liberă: Un fenomen de remarcat acum, în vremuri mai puțin obișnuite, despre care nu pot să nu vă întreb: ura, degetul acuzator îndreptat spre o categorie sau alta de oameni, inclusiv de la înalte tribune uneori, că au adus molima în comunitate, că trebuie alungați, pedepsiți, cum credeți că trebuie să se facă față unui asemenea val de răutate, de lipsă de înțelegere?
Anton Coșa: „Dar o astfel de atitudine există practic întotdeauna și nu numai acum. Poate că în acest moment ne dăm seama mai mult că interferează o astfel de atitudine cu situația și așa critică, dramatică a unei părți mari a populației și în acest sens s-ar cuveni o altă atitudine – aceea de înțelegere și de iertare. Ce pot să spun? Dacă păcatul este prezent în societate, este o urmare a unui lanț întreg de delăsări. Omul uită că este un fiu al lui Dumnezeu, își aduce aminte în situații de cumpănă, de dificultate și atunci aleargă la Dumnezeu. Atunci parcă e un pic mai bun, un mielușel, un mielușel blând și de aceea își permite atunci să facă orice gest numai să fie iertat, numai să fie vindecat, mă rog, să scape ușor dintr-o situație dificilă. Deci, acest lanț de delăsări își spune cuvântul, de aceea noi ca și reprezentanți ai lui Dumnezeu între oameni aici, suntem obligați să-i chemăm întotdeauna, să-i formăm pe oamenii noștri, să le dăm noi înșine exemplu, exemplu bun de conduită, de a fi oameni și adevărați fii ai lui Dumnezeu.”
Europa Liberă: Structurile catolice din acest spațiu, în Republica Moldova, au fost restabilite în destul de îndepărtatul deja an 1993. Pe parcursul acestor ani, cum a evoluat modul de a trăi credința creștină catolică la nivel personal și instituțional? Ce ați scoate în evidență în acest sens?
Anton Coșa: „În primul rând, mie mi se pare că nu-i chiar așa de îndepărtat acel 1993. Parcă a fost ieri, parcă a fost zilele trecute, în sensul că trăiesc încontinuu acel trecut în prezent ca și cum ar fi astăzi, pe de altă parte, da, atunci în prima perioadă, am asistat la o creștere spirituală foarte puternică, un elan în a se apropia toți de sfintele taine – botezuri etc... Multă lume nu știa cum să se comporte și într-adevăr aveam acea satisfacție când vedeam că lumea se apropie de Dumnezeu. A fost perioada în care s-au pus bazele structurilor atât la nivel central, prin crearea Episcopiei de Chișinău, dar și în diferite localități unde au fost create comunități, parohii și după o anumită perioadă de creștere a urmat o altă perioadă, zicem noi, parcă oamenii s-au regăsit.
...plecarea masivă a creștinilor, care a adus cu sine și înjumătățirea, uneori poate chiar mai mult a comunităților noastre,
Acum fiecare știe despre ce este vorba și parcă nu se mai vede acel elan în activitate și, mai ales, în apropierea de Dumnezeu. Bineînțeles că au fost și situațiile acestea cu care ne-am confruntat, plecarea masivă a creștinilor, care a adus cu sine și înjumătățirea, uneori poate chiar mai mult a comunităților noastre, unde am observat că mulți copii au rămas fără părinți acasă, numai cu bunicii. Sigur, toate aceste lucruri au adus o anumită schimbare în modul de comportament al omului, al creștinului.
bisericile sunt deschise în continuare (...) sunt interzise doar manifestările publice.
La ora actuală, aș putea spune acum, chiar o spun sincer, în timpul acestei epidemii simt din nou parcă o renaștere, parcă un interes, văd figuri care apar în biserică. Apropo, bisericile sunt deschise în continuare și oricine poate să intre să-și facă o rugăciune, nu sunt bisericile închise ca în timpul comunismului, sunt interzise doar manifestările publice care ne pot pune în pericol din cauza îngrămădirii. Ei bine, văd figuri noi, văd că mai apar anumite mesaje și simt o mare bucurie când aud că cineva îmi zice: „Părinte, atât de mult m-ați ajutat în acei ani, spuneți-mi de ce ați avea nevoie, că aș vrea să vă ajut și eu”. Și au fost cazuri când au venit donații generoase din partea moldovenilor noștri, credincioșilor noștri plecați peste hotare, fie în Europa, fie în America. Și chiar acum când avem o campanie de adunare de fonduri pentru această criză văd că multe persoane au venit cu donațiile lor. Mă bucură, să știți, mă bucură acest lucru.”
Europa Liberă: Vorbim despre eforturile Sfinției Voastre, ale diacezei pe care o păstoriți îndreptate spre unitatea creștinilor. Catolicii sunt aici pe un teritoriu majoritar ortodox. Care sunt și cum au evoluat până acum raporturile cu bisericile ortodoxe prezente aici – rusă și română?
Anton Coșa: „În general, avem relații de prietenie, de apropiere, cel puțin așa consider eu și asta este și dorința sufletului meu să ne regăsim ca și frați, ca și slujitori ai lui Dumnezeu. Da, sunt diferite biserici, dar să fim deschiși unii față de alții și în acest sens există unele contacte, unele acțiuni și ori de câte ori este posibil ne ajutăm reciproc. În ultima perioadă, chiar și în această perioadă au existat contacte telefonice pentru a ne sfătui cum se pregătesc dânșii, cum prevăd dânșii că pot să facă, de exemplu, sărbătorile, am vorbit cu confrații mei ortodocși și cei de aici, din Chișinău, dar și cu cei din Transnistria și, practic, suntem într-o relație pozitivă și deschisă, ceea ce ne oferă și nouă, catolicilor, garanția că nu ne vom pierde în această mare, în sensul că Biserica Ortodoxă ne respectă identitatea noastră și uneori chiar ne ajută cu susținere, cu lobby pentru a ne putea rezolva anumite probleme, diferite probleme. În așa fel, iată, eu caracterizez relația noastră cu ambele mitropolii.
Dacă ar fi așa relații între ortodocși și catolici cum sunt aici în Moldova, lumea asta ar fi mult mai bună.
Poate că relațiile sunt un pic nuanțate, sunt diferite, pentru că majoritatea ortodoxă din Moldova totuși este legată de Mitropolia Moldovei și atunci au și o altă posibilitate de a influența pe plan social, în primul rând, dar nu numai. Și atunci, de multe ori ne regăsim cu confrații mei din Biserica Ortodoxă legată de Patriarhia Română în minoritate și acolo ne mai plângem pe umeri, cum se spune, pe umerii unul altuia în anumite dificultăți. Cu ÎS Petru ne întâlnim ori de câte ori avem ocazie și analizăm anumite lucruri legate de munca noastră. Mulțumim lui Dumnezeu, dacă ar fi așa relații între ortodocși și catolici cum sunt aici în Moldova, eu consider că, dacă ar fi peste tot astfel de relații, lumea asta ar fi mult mai bună și nu am pierde multă energie pe neînțelegeri din astea care poate nu au sens, neînțelegeri pur și simplu de prisos.”
Europa Liberă: Ați îndemnat pe toți să înțeleagă ce se întâmplă acum, în aceste vremuri de restriște care, cum ați subliniat, trebuie să fie văzute și ca o oportunitate aparte de a face bine. Cum la modul propriu însă ar trebui să se manifeste acest lucru?
Anton Coșa: „Sigur, e ușor să dăm sfaturi, să vorbim și să spunem cuvinte frumoase, așa, fără să faci nimic, dar important este ca atunci când apare o necesitate – atunci să fim în stare noi înșine pe primul loc să punem tot ceea ce am învățat pe alții. În acest sens, eu cred că această campanie, de exemplu, pe care noi am organizat-o de strângere de fonduri nu era doar numai atât ca să rezolvăm noi problema. Eu sunt conștient că biserica noastră este în minoritate și că nu va putea să adune fonduri mari, dar era pentru mine important să dau posibilitate celor care simt că ar putea să facă ceva, dar se jenează, nu știu unde să meargă, cum să dea acei 100 de lei sau 200 de lei, unde să-i pună ca să ajungă într-un loc unde este mai multă necesitate. Și în acest sens, iată, este pentru mine o școală această strângere de fonduri. Am mai făcut astfel de campanii pentru a ajuta în diferite situații de catastrofă în afara granițelor, dar și aici au fost, în Moldova, și am văzut că lumea este foarte generoasă, important este ca cineva să-i organizeze.
Ce putem noi să facem mai mult decât să ne amintim că noi înșine suntem de multe ori în nevoie și când cineva vine să ne ajute, parcă ne ia o piatră de pe inimă. Iată, în acest sens pozitiv trebuie să înțelegem și această campanie, iar oamenii cei care au putut au venit cu donațiile lor, unii au transmis direct în cont, alții au lăsat în plic și am transmis noi după aceea în cont.
Cam așa continuăm și sunt sigur că puținul pe care noi o să-l adunăm în continuare pus lângă puținul altora care vor face același lucru poate să ajute și să consolideze puțin societatea.”
Europa Liberă: Așadar, o campanie de strângere de fonduri pentru susținerea instituțiilor medicale, de asemenea știm că ați inițiat deja un program de intervenție pentru săraci și vârstnici, trebuie să înțelegem totodată că destinatarii actelor de caritate, așa cum ați spus, sunt nu numai membrii comunității pe care o păstoriți, ci și toți cei care au nevoie, vitală uneori, de ajutor, indiferent de care biserică aparțin, nu?
Anton Coșa: „Da, exact. Voiam să precizez faptul că, de fapt, noi am inițiat aceste acțiuni de caritate de când existăm, adică e vorba despre asistența pe care biserica o acordă prin diferite organizații ale sale, fundații, parohii, bătrânilor în primul rând, familiilor cu mai mulți copii, pe de altă parte, copiilor. Și noi am voit să clarificăm că aceste acțiuni trebuie să continue. Deci, chiar cu aceste restricții pe care le avem: de a ieși, de a face vizite acasă, am spus: cu toate aceste restricții, noi trebuie să continuăm să le oferim săracilor asistența noastră.
Avem mai multe cantine unde veneau bătrânii, mai ales bătrânii, să mănânce un prânz cald. De când cu aceste restricții, ei nu mai pot să vină, însă noi am organizat un grup de voluntari prin diferite fundații ale noastre, astfel încât aceștia să le ducă acasă bătrânilor, beneficiarilor noștri produse alimentare pentru o mai lungă perioadă. Și în acest sens vreau să menționez eforturile pe care le fac, în primul rând, voluntarii de la „Regina Pacis”, o fundație a Bisericii Catolice, cu sprijinul italian, care, într-adevăr, în diferite locuri, cum ați spus și Dvs., nu doar pentru catolici, pentru toți cei care au nevoie, indiferent ce culoare are pielea sau indiferent cum își face cruce, la ce biserică merge sau cum se roagă, toți au această asistență din partea noastră, iar bucuria noastră este doar atât, că noi, ca biserică, suntem de folos acestor oameni și, pe de altă parte, prin aceste acțiuni îi învățăm pe oameni să fie ei înșiși deschiși, să fie sensibili la nevoile altora, pentru că, de fapt, caritatea este o școală, o școală a vieții și la aceasta ne îndeamnă însăși misiunea noastră, misiunea bisericii.”
Europa Liberă: Cum va fi duminică, cum va fi sărbătorită Învierea Domnului?
Anton Coșa: „De fapt, noi vom începe sâmbătă seară cu liturghia numită Vigilia Pascală să celebrăm Învierea Domnului în aceleași condiții care ne-au fost impuse. Și cea mai mare satisfacție a noastră va fi aceea ca toți cei de acasă, mă refer la credincioșii noștri, să poată să fie în comuniune cu noi, cu păstorii lor de aici, dar și cu întreaga Biserică Catolică, în primul rând cu Sfântul Părinte Papa Francisc, un neobosit apostol, care nu numai prin cuvântul său atât de clar și bine construit, dar și prin exemplul său ne învață să mergem înainte indiferent ce se întâmplă în jurul nostru.
Și de aceea, eu ce aș putea să spun, decât să adaug un cuvânt de încurajare creștinilor noștri și să le spun: „Dragi creștini, fie ca salutul nostru specific acestei perioade Christos a înviat! Adevărat a înviat! să răsune cu adevărat într-un mod nou în viața noastră și să vedem în aceste cuvinte o nouă speranță, o încredere pe care ne-o dă Dumnezeu, pentru că Învierea lui Christos este garanția învierii noastre, iar în dificultățile noastre și în această perioadă, singura noastră speranță adevărată este iubirea lui Dumnezeu”.
Să nu se uite că Dumnezeu poate să ne readucă pacea și liniștea în societate, în viața noastră, dar așteaptă și din partea noastră o mică participare, iar aceasta va fi tocmai rugăciunea noastră și deschiderea la nevoile altora.”
