Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor: Statutul special pentru Transnistria permite Rusiei să-și mențină trupele la infinit pe teritoriul R. Moldova


Vladimir Socor

Astăzi se împlinesc 28 ani de la semnarea Acordului moldo-rus din 1992 de încetare a focului la Nistru.

Fostul preşedinte moldovean Mircea Snegur spune că prin semnarea acestui document, Federaţia Rusă şi-a recunoscut calitatea de stat agresor. Acordul de încetare a focului, denumit oficial „“Convenţia cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova” a fost semnat la Moscova în prezenţa liderilor transnistreni – toţi cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Documentul prevedea încetarea imediată a focului, crearea unei „zone de securitate”, constituirea unor forţe de menţinere a păcii din militari ai Rusiei, ai Republicii Moldova şi ai regiunii separatiste. A început să funcţioneze o Comisie unificată de control, tripartită, care monitorizează realizarea acordului. După semnarea acordului, de facto, 12% din teritoriul Republicii Moldova a rămas sub controlul autorităţilor nelegitime de la Tiraspol, inclusiv oraşul Tighina. Analistul occidental Vladimir Socor critică poziţia oficialităţilor statale care ar fi cedat mult în faţa regimului secesionist.

Link direct

Europa Liberă: Astăzi, 21 iulie, se împlinesc 28 de ani de la semnarea Acordului moldo-rus, în care Rusia și-a recunoscut – spun analiștii – calitatea de agresor în războiul de pe Nistru. Unde a ajuns Republica Moldova după 28 de ani de la semnarea acelui acord bilateral cu Moscova?

Vladimir Socor: „Republica Moldova a ajuns într-o situație mult mai proastă în comparație cu Georgia sau cu Ucraina, țări care se confruntă cu probleme asemănătoare. Chișinăul a făcut din capul locului concesii fatale. Care este situația de astăzi? Și vreau să o compar cu situația din cazul Georgiei și din cazul Ucrainei.

Republica Moldova este singurul caz în care guvernul legitim, constituțional și autoritățile separatiste sunt recunoscute ca părți egale în negocieri. Ucraina și Georgia nu au acceptat acest lucru niciodată. Republica Moldova a acceptat acest lucru încă de la începutul-mijlocul anilor ’90, deci de cel puțin 25 de ani, din cauza slăbiciunii și incompetenței guvernărilor de la Chișinău.

Nicăieri nu există așa ceva!

Republica Moldova este singurul caz în care participanții la formatul „5+2” declară în mod deschis că sunt de acord că ei au aceleași poziții. Se vorbește tot timpul despre – citez formula consacrată – „unitatea de vederi a mediatorilor și observatorilor în problema Transnistriei”. Nicăieri nu există așa ceva! În cazul Georgiei n-a existat niciodată unitate de vederi între Occident și Rusia în privința Abhaziei și Osetiei. În cazul Donbasului din Ucraina nu există unitate de vederi între Occident și Rusia, dimpotrivă, există vederi opuse. Numai în cazul Republicii Moldova se vorbește despre unitate de vederi între participanții la formatul „5+2”, adică între occidentali, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte. De ce? Pentru că Republica Moldova a acceptat din capul locului un asemenea aranjament. Numai în cazul Republicii Moldova, Rusia, parte la conflict, inițiatoarea conflictului, agresoarea conflictului este recunoscută, chipurile, ca mediator. Nici Georgia, nici Ucraina nu au acceptat așa ceva. Numai în cazul Republicii Moldova se acceptă prezența trupelor rusești, zise de pacificare, nu și a celor care păzesc munițiile de la Cobasna, dar a trupelor zise de pacificare. În realitate, toate trupele rusești din Transnistria, inclusiv cele care păzesc munițiile de la Cobasna, fac serviciul de trupe de pacificare pe rând, prin rotație.

E o greșeală capitală să facem diferențierea între trupele care, la un moment dat, prin rotație, îndeplinesc funcțiunea de pacificatori și aceleași trupe care, la alt moment, prin rotație, îndeplinesc funcțiunea de paznici ai munițiilor de la Cobasna. O distincție artificială pe care o face mereu guvernarea Republicii Moldova, inclusiv cel mai recent caz, declarația unui diplomat din Ministerul de Interne, care a insistat ca această distincție să fie făcută. Republica Moldova este singura din această categorie de țări care continuă să invoce petecul de hârtie de la Istanbul din 1999 în loc să invoce suveranitatea națională a Republicii Moldova, suveranitatea de stat, argument impredictibil, argument imbatabil, în timp ce fițuica de la Istanbul din 1999 era o simplă declarație politică, invalidată apoi chiar de către OSCE în anul 2002, care a pus precondiții pentru retragerea trupelor rusești. Iată o sumă întreagă de slăbiciuni ale guvernării Republicii Moldova. Tot Republica Moldova a acceptat noțiunea așa-zisului statut special. Nu e nimic nou în aceasta, din 1994 Chișinăul a acceptat noțiunea de statut special pentru Transnistria, noțiune nedefinită, dar noțiune care permite Rusiei să-și mențină la infinit trupele pe teritoriul Republicii Moldova.”

Președintele R. Moldova Igor Dodon (stânga) și Vadim Krasnoselsky, liderul regiunii transnistrene, la reședința oficială de la Holercani
Președintele R. Moldova Igor Dodon (stânga) și Vadim Krasnoselsky, liderul regiunii transnistrene, la reședința oficială de la Holercani

Europa Liberă: Acel acord moldo-rus semnat în ‘92, acum 28 de ani, a pus capăt confruntărilor armate în războiul de la Nistru, dar nu s-a pus capăt și confruntărilor politice și ele par să nu aibă limită aceste confruntări politice. Iată, pentru că a anunțat Igor Dodon că urmează să aibă o întâlnire până la finele acestei luni cu liderul tiraspolean Krasnoselski și această întrevedere va avea loc înaintea alegerilor prezidențiale, ce poate să conțină agenda celor doi interlocutori?

Vladimir Socor: „În general, dl Krasnoselski nu prea dorește să se întâlnească cu dl Dodon. Dl Dodon dorește ca Moscova să-l împingă pe dl Krasnoselski să se întâlnească cu dl Dodon. Întrevederile pe care ei le-au avut până acum n-au condus la absolut niciun rezultat bun pentru Republica Moldova, n-au făcut decât să justifice existența dlui Krasnoselski în postura de lider al Transnistriei. Dl Dodon a făcut o mare greșeală referindu-se la dl Krasnoselski drept lider al Transnistriei. Iarăși, nici Kievul, nici Tbilisi nu comit asemenea greșeli, dar în cazul de față, acum, în preajma alegerilor, desigur că dl Dodon ar dori ca dl Krasnoselski să-l ajute pe dl Dodon, să trimită alegători din Transnistria să voteze în alegerile prezidențiale și în alegerile parlamentare anticipate, se presupune că pentru dl Dodon și pentru Partidul Socialiștilor. Acest aranjament a fost inaugurat de dl Plahotniuc prin înțelegerile sale personale cu Victor Gușan, care în alegerile prezidențiale din noiembrie 2016 și parlamentare din februarie 2019 au trimis un număr crescând de alegători din Transnistria să voteze în alegerile din Republica Moldova. Iar șeful Misiunii OSCE din Chișinău și-a asumat și un merit în această privință. Într-un interviu pentru Agenția Noi.md din februarie 2019, șeful Misiunii OSCE și-a asumat un oarecare merit pentru aducerea alegătorilor din Transnistria să voteze în alegerile din Republica Moldova, chipurile, ca un fel de demonstrație a unității teritoriale a Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Ce vor discuta cei doi acum, ținând cont și de punctele de control care au fost amplasate unilateral de către partea tiraspoleană, ținând cont că situația rămâne a fi incertă între Chișinău și Tiraspol? Ce pot discuta și, mai ales, ce impact poate avea dialogul dintre Dodon și Krasnoselski?

Vladimir Socor: „Problema punctelor de control ilegale apare în fiecare an de peste 20 de ani încoace. Problema care se pune acum este alta, este eventuala participare în număr mare a alegătorilor transnistreni la alegerile din Republica Moldova. Acest lucru nu trebuie să se întâmple, nu are voie să se întâmple, guvernarea va fi interesată, dl Dodon va fi foarte interesat în acest lucru, el va încerca să aducă un număr și mai mare de alegători transnistreni decât a reușit dl Plahotniuc în înțelegerea cu dl Gușan. Guvernarea nu numai că nu va protesta împotriva aducerii alegătorilor transnistreni, dar va încerca din răsputeri să favorizeze acest proces. Revine opoziției parlamentare sarcina de a alerta observatorii externi și guvernele europene să se opună acestui fenomen. Nu există nici cea mai mică justificare pentru alegătorii transnistreni să participe în alegerile din Republica Moldova. Transnistria este izolată din punct de vedere informațional de restul Republicii Moldova, Transnistria este supusă unui val intens de propagandă rusească, atât din Moscova, cât și chiar din Tiraspol, care îndoctrinează populația din Transnistria în spiritul marii Rusii și al lumii ruse. Alegătorii din Transnistria sunt neinformați, partidele și candidații din Republica Moldova nu pot face campanie în Transnistria, deoarece nu au voie. De aceea aducerea alegătorilor transnistreni pe malul drept ar putea să dezechilibreze în mod fatal balanța politică de pe malul drept al Nistrului. Acest lucru nu are voie să se întâmple și repet că revine opoziției din Republica Moldova misiunea de a-i alerta pe observatorii internaționali, guvernele europene, pentru a nu se permite o asemenea imixtiune în alegerile din Republica Moldova. Și acest lucru trebuie făcut imediat, nu trebuie făcut în ajunul alegerilor, dar trebuie făcut încă de pe acum.”

Europa Liberă: Cine la modul serios se mai gândește la soluționarea politică a conflictului transnistrean?

Vladimir Socor: „Perspectivele de soluționare politică, indiferent cum definim această soluționare, într-un mod sau în alt mod, par foarte îndepărtate, dar ele nu pot fi excluse, în mod periodic ne pomenim cu propuneri internaționale pentru rezolvarea acestui conflict într-un mod sau în alt mod, de obicei prin federalizare sau mai recent prin statut special. Reamintesc câteva exemple: proiectul americano-OSCE-ist din 2002 pentru federalizarea Republicii Moldova; proiectul Kozak din 2003; Memorandumul de la Meseberg, propus de Germania în 2009; ideea administrației Obama pe sfârșit de mandat de a cupla o rezolvare bazată pe statut special în Donbas cu o rezolvare pe aceleași baze în Transnistria; proiectul rusesc pentru statut special al Transnistriei, cuplat cu noțiunea de garantare internațională a neutralității Republicii Moldova.

Trebuie să fim întotdeauna cu ochii în patru, ca să ripostăm

Există și în Europa Occidentală mai multe personalități diplomatice foarte proeminente, l-aș aminti numai pe dl Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de Securitate de la München, care preconizează un fel de soluție generală pentru țările situate între Uniunea Europeană și NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, soluție generală bazată pe neutralitate garantată internațională. Deci, aceste idei apar în mod periodic și, uneori, apar pe neașteptate, ba chiar de regulă apar pe neașteptate. Trebuie să fim întotdeauna cu ochii în patru, ca să ripostăm.”

Vezi comentarii (1)

XS
SM
MD
LG