Pentru cetățenii fostului Bloc sovietic, numele lui Robert Conquest este cu adevărat unul legendar. Îmi amintesc și acum prima mea experiență legată de parcurgerea capodoperei istorice a lui Conquest, The Great Terror. Eram încă în România lui Nicolae Ceaușescu, pe la mijlocul anilor 1970, atunci când am primit acest volum în dar de la soția unui faimos disident. El decisese să rămână în Franța și își îndemnase soția să-i ofere cărțile câtorva prieteni și cunoștințe. Am fost norocos să mă număr printre ei.
Am citit cartea lui Conquest în doar câteva zile (și nopți). A fost o experiență cu adevărat transformatoare, la fel de devastator de iluminantă precum fusese lectura Întunericului la amiază de Arthur Koestler, 1984 de George Orwell sau a Arhipelagului Gulag de Aleksandr Soljenițîn. De fapt, auzisem pentru prima oară de analizele deschizătoare de drumuri ale lui Robert Conquest la Radio Europa Liberă, în timpul acelor memorabile transmisii ale intelectualilor democrați care au fost Monica Lovinescu și Virgil Ierunca.
Era, oricum, un moment de neuitat să citesc acea enciclopedie a distrugerii comuniste pe care Conquest a reușit să o pună laolaltă în pofida lipsei de acces la arhive, martorilor greu de intervievat și a tuturor celorlalte obstacole create de re-stalinizarea Uniunii Sovietice după căderea lui Hrușciov din 1964. Cartea era, dacă vreți, un monument cu adevărat istoric, superb documentată, un exemplu de cercetare academică inspirată de o empatie reală pentru victime.
Născut într-o familie de foști veterani ai Războiului civil spaniol care își petrecuseră anii războiului în Uniunea Sovietică, credeam că știu destul despre magnitudinea regimului de teroare al lui Stalin. Mă înșelam: cartea lui Conquest m-a făcut să înțeleg criminalitatea intrinsecă a regimului, logica lui nihilistă irezistibilă, pornirea diabolică de a omogeniza încontinuu societatea și de a elimina orice ar fi duhnit a diferență, toți „dușmanii poporului”, „obiectivi” și „subiectivi”.
Dacă ar fi să numesc cărțile despre stalinism pe care le consider de nedepășit în termenii puterii lor analitice, explicative și interpretative, aș număra The Great Terror printre ele, alături de contribuțiile unor Robert C. Tucker, Richard Pipes, Martin Malia, Leonard Shapiro, Boris Souvarine, Alain Besançon și Adam Ulam. Nu e de mirare că școala revizionistă i-a vizat pe câțiva dintre acești autori (mai ales pe Conquest, Malia și Pipes) ca principali susținători ai anticomunismului liberal, presupusa paradigmă intelectuală determinată de Războiul Rece. Era chiar normal pentru anti-anticomuniștii erei Brejnev să-i displacă pe cei care vedeau sistemul ca fundamental criminal și care chestionau aplicabilitatea conceptelor de tipul „mobilitate socială” în examinarea masacrelor intra-elite.
În calitate de editor, distinsul sociolog Paul Hollander a reușit să publice în 2008, la Palgrave Macmillan, o superbă carte în onoarea lui Robert Conquest. Political Violence. Belief, Behavior, and Legitimation s-a dovedit a fi un foarte meritat, divers și non-encomiastic volum.
Născut în 1917, poet, gânditor politic, diplomat, istoric, un adevărat polihistor, Conquest a lăsat în urma sa o operă durabilă care a influențat generații de studenți ai afacerilor sovietice, marxiste și general revoluționare. Cartea lui Martin Amis, Koba the Dread: Laughter and the Twenty Million, apărută în 2002 la Hyperion, începe cu următorul citat din lucrarea lui Conquest, The Harvest of Sorrow: Soviet Collectivization and the Terror-Famine: „Poate am putea pune lucrurile în perspectivă și spune că acțiunile consemnate aici despre douăzeci de vieți umane au fost pierdute nu pentru fiecare cuvânt, ci pentru fiecare literă din această carte”. Iar Amis adaugă ironic: „Acea frază reprezintă 3,040 de vieți. Cartea are 411 pagini...”
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.