Popoarele din Uniunea Europeană au ales. UE este a doua cea mai mare democrație din lume după India, iar rezultatele algerilor sînt clare. În ciuda încercărilor neîncetate de a perturba campania electorală prin minciuni, dezinformare și atacuri cibernetice, noi, europenii, ne-am ales reprezentanții în Parlamentul European prin cea mai mare prezență la vot din ultimii 20 de ani. Cu partide de dreapta, de stânga, centriste, liberale, conservatoare, eurosceptice, euroentuziaste, pragmatice, vizionare, ecologice, industraliste, naționaliste și internaționaliste, Parlamentul European va continua să funcționeze ca un forum pentru discursul public. Cuvântul „parlament” vine din „parler” în franceza veche – a discuta. Parlamentul este un loc unde se vorbește, se discută, se cade, sau nu, de acord; e un loc pentru diversitate. Există un cuvânt pentru asta - democrație.
Toate astea au avut succes în ciuda unor încercări masive de a perturba procesul electoral. Kremlinul s-a ocupat cu răspîndirea de minciuni despre UE și statele ei membre: Președintele francez Macron sugerează că unele state membre ar putea fi excluse din Uniune; partidele importante și principalele instituții media folosesc „rusofobia” ca să sperie electoratul; UE a făcut ca Polonia să fie mai săracă decît în regimul comunist; UE a provocat conflictul din Ucraina; Politicle UE sînt dictate de Statele Unite; UE are rădăcini naziste – în acest din urmă caz, cîteva canale de dezinformare au șters praful de pe un articol vechi de trei ani publicat pe site-ul rusesc Katehon.com. Minciunile vechi sînt tot minciniuni.
Și avem apoi afacerea „Stracher”. Articolul despre vice-cancelarul Austriei Heinz-Christian Strache a apărut în publicațiile germane Süddeutsche Zeitung și Spiegel. E vorba de o înregistrare video în care se pare că dnul Strache îi oferă unei rusoaice contracte publice dacă ea pune la dispoziție acțiuni la un ziar austriac și face în așa fel ca acest ziar să sprijine partidul dnului Strache. Acest video a declanșat un sever conflict politic în Austria, și toată media pro-Kremlin s-a grăbit să atribuie întreaga afacere „Liberalilor europeni”, „European Big Brothers“, „servicilor de securitate german și spaniol”, și poate chiar cancelarul german Angela Merkel a fost implicat personal; cazul a fost descris ca un amestec german în afacerile interne ale Austriei” sau ca „un atac terorist informațional“, orice va fi vrînd să însemne asta. Strache a fost victima unei înscenări, pentru că a sprijinit cooperarea cu Rusia. În legătură cu asta, am aflat de la instituțiile de dezinformare pro-Kremlin că e posibil ca fostul lider al partidului Strache, Jörg Haider, să fi fost ucis de „statul paralel european” în 2008.
Unele cazuri de dezinformare par aproape trase la indigo. În fiecare săptămână e foarte posibil să auzim instituțiile de dezinformare repetînd papagalicește aceleași minciuni uzate, banale și confortabile. Despre incidentul de la Kerch din noiembrie anul trecut; despre cum se opun Statele Unite tuturor încercărilor de a se ajunge la pace în Donbas; despre așa-numitul referendum asupra Crimeei din 2014, sau niște variațiuni ale temei Ucraina nu e o țară independentă. Alte minciuni sînt puțin mai inspirate și creative – ca aceea despre Occidentul care plătește istorici bieloruși ca aceștia să înceapă să folosească cuvântul nazism în loc de fascism, sau că Statele Unite sînt în mod potențial pe cale să-și schimbe numele în Statele socialist ale Americii. Păi, ca să-l cităm pe John Wayne – am vrea să ajungem s-o vedem și pe-asta...
Minciuni plictisitoare, minciuni amuzante, minciuni vechi sau noi. Minciunile sînt minciuni. Întregul arsenal de unelte ale dezinformării continuă să fie folosit, așa cum s-a întîmplat și în perioada premergătoare alegerilor europene.
Și cu toate astea, alegătorii europeni și-au exprimat sprijinul pentru un sistem care permite divergența de opinie, dezacordul, nemulțumirea. Diversitatea. Noi, europenii, nu ne imaginăm că trebuie să fim toți de acord cu privire la absolut tot, dar sîntem de acord cu privire la conceptul angajării într-o dezbatere publică, deschisă și respectuoasă asupra oricăror chestiuni. Democrația e un act de sfidare, sfidare la adresa tuturor celor care sugerează răspunsuri ușoare la provocări complicate. Sfidare la adresa minciunilor.
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo tradus și adaptat de Lucian Ștefănescu
