Cu mai puțin de o lună pînă la alegerile europene, dedicăm revista Disinfo de săptămâna asta unui scurt rezumat ale actualelor tendințe de dezinformare legate de aceste alegeri.
Înainte însă, un mememto: campania Rusiei de dezinformare împotriva UE - și prin extensie împotriva procesului ei electoral - se desfășoară de cinci ani. Nu e ceva nou în peisajul politic european. Efoturile Kremlinului de a submina sprijinul public pentru UE, de a promova partide și candidați populiști și eurosceptici, de a crește polarizarea și fragmentarea unității europene au început în 2014 și nu au încetat de atunci.
Rusia face un joc pe termen lung în Europa: obiectivul ei este nu numai de a influența rezultatele unor alegeri anume, ci și de a submina în general instituțiile noastre democratice, de a hrăni neîncredrea și fragmentarea socială pe scară largă, și în final pentru a ne paraliza capacitatea de a acționa în propriul nostru interes și de a ne apăra valorile.
Efectul bulgărelui de zăpadă
Folosind diverse tactici și teme de dezinformare, Kremlinul a sădit semințele vrajbei timp de aproape jumătate de deceniu. A spijinit mereu partide și candidați populiști și anti-UE, atît din extrema-dreaptă cît și din extrema-stîngă, a atacat credibilitatea presei și a partidelor politice din mainstream, și a subliniat ilegitimatea și inutilitatea alegerilor într-un sistem despre care spune că e în mod fundamental corupt. Prin aceste acțiuni, Kremlinul a întărit și a amplificat alți actori venali și anti-democratici, care și-au sporit influența în Europa, creînd un efect de bulgăre de zăpadă pentru agenda sa anti-occidnetală.
Datorită acestei meticuloase pregătiri a terenului și a integrării (și a normalizării) pe termen lung a temelor anti-UE în sfera publică, încercarea Kremlinului de a manipula alegerile europene pare mult mai puțin de senzație decît alte cazuri mai infame, ca #MacronGate, sau alegerile americane din 2016. Dar asta nu înseamnă că nu are loc nici un fel de manipulare - din contră, media pro-Kremlin continuă să atace persistent UE, valorile ei și mandatului ei democratic, promovînd simultan vocile eurosceptice.
De exemplu, Sputnik publică sistematic interviuri cu și actualizări ale partidelor anti-UE, și cu candidații lor. Sputink Polonia îi publică pe prima pagină pe politicienii anti-UE, dîndu-le spațiu și promovîndu-le temele de discuție, în timp ce Sputnik Italia dă atenție exclusivă national-conservatorilor partidului Fratelli d’Italia (Frații Italiei). Punerea sub semnul întrebării a legitimității alegerilor europene din cauza corupției și a unei presupuse capturări de către interese speciale a UE este un alt clișeu comun menit să descurajeze prezența la vot.
Între timp, partidele care nu pun la îndoială existența viitoare a UE și nu promovează desprinderea țării lor de UE sînt expuse unor critici neobosite. Dacă liderii lor sînt binecunoscuți, ca în Franța, ei sînt deseori supuși unor atacuri personale. În mod similar, presa mainstream e acuzatăt că e părtinitoare și că acordă intenționat mai puțină atenție succeselor partidelor eurosceptice. Inițiativele de verificare a faptelor sînt criticate din ce în ce mai mult pentru o așa-zisă limitare a libertății de expresie sau pentru promovarea unei agende „globaliste”.
Desigur, UE ea însăși face subiectul a tot felui de interpretări greșite și de teme false, care provin în cea mai mare parte din tema „suveranități pierdute”, sau a identițății naționale amenințate. UE e acuzată de exemplu că subminează suveranitatea statelor sale membre: directivele legate de posesia de arme, cote de migranți obligatorii, și procedurile legate de articolul 7 sînt toate unele menite să anuleze legislațiile naționale. Dar asta nu e totul - UE nu e nici ea independentă, pentru că e doar un vasal al Statelor Unite!
În sfîrșit, valorile progresiste ale Europei sînt de asemenea ridiculizate și descrise ca o amenințare existențială la adresa trediției morale creștine și a valorilor familiei tradiționale. Drepturile femeilor, ale minorităților etnice și reiligioase, și grupurile LGBTQ sînt în mod special ținte populare ale dezinformării. Chiar și recenta tragedie de la Notre Dame a fost exploatată în acest scop - ca fiind o dovadă, aparent, că „civilizația noastră europeană e pe moarte.”
Cea mai bună cale de a o salva, vrea să ne convingă Kremlinul, este să renunțăm cu totul la democrație. Cum sună asta?
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo tradus de Lucian Ștefănescu.
