Igor Korotcenko e un apărător înfocat vocal al industriei militare ruse. Este redactorul-șef al unui important ziar militar, și un oaspete frecvent al televiziunilor care au legături puternice cu Kremlinul. A candidat la alegerile parlamentare rusești pe listele partidului naționalist Rodina. E un utilizator fervent al rețelei de socializare Twitter, unde are peste 100.000 de urmăritori. Și pare să fie obsedat de președinta Lituaniei, Dalia Grybauskaitė.
Într-o singură zi, 16 ianuarie, dl Korotcenko a publicat nu mai puțin de 13 (treisprezece!) tweet-uri dedicate președintei Grybauskaitė. Președinta e arătată inspectînd o unitate militară în Lituania. Explicațiile dlui Korotcenko au un ton ironic: Dalia Grybauskaitė face față ușor la orice fel de armă; „Pac, trag!” Grybauskaitė e prima chiar și cu rachetele antitanc care așteaptă atacuri ala armatei de tancuri din Rusia; ea preferă arme grase. Și așa mai departe. Treisprezece tweet-uri de același fel. Toate împotriva unui lider european, președinta unei țări vecine.
Ziarele naționaliste rusești au preluat campania dlui Korotcenko, în special după ce următorii acestui i s-au alăturat cu comentarii infamante la adresa președintei Lituaniei.
Site-ul Tsargrad le citează pe cele Mai agresive, concentrîndu-se în special pe faptul că președinta lituaniană s-a născut și a crescut în URSS. În logica discursului nașionalist rusesc, ea e deci o trădătoare. Korotcenko încearcă chiar s-o calomnieze acuzînd-o de un trecut KGB-ist.
Președinta Grybauskaitė a criticat dur - ca mulți alți lideri europeni - anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia, și rolul jucat de Rusia în estul Ucrainei, și nu e deci de mirare că a intrat în vizorul naționaliștilor ruși. Calomnierea disidenților și a liderilor opoziției este una din uneltele de bază ale Kremlinului, dar când vine vorba de lideri femei, i se adaugă un puternic element de misoginie. În propaganda Kremlinului, lideri femei cum e Angela Merkel, Theresa May și Dalia Grybauskaitė sînt ridiculizate într-un mod rar folosit când e vorba de lideri bărbați.
Ce-l face deci pe un naționalist rus să fie obsedat de un lider femeie? Acesta nu e primul atac la adresa președintei Grybauskaitė. Disinfo Review a observat mai multe încercări similare; minciunile dlui Korotcenko nu sînt ceva nou. Ea a fost acuzată deja că e agenta Washingtonului și că e agentă KGB, acuzații ușor de respins.
Rusia are de fapt o puternică tradiție de feminism. În 1917, Rusia a fost una din primele țări din Europa care a dat femeilor dreptul la vot. A fost prima țară din Europa care a înființat o unitate militară alcătuită din femei, Batalionul Morții. Între revoluționarii ruși sînt cîteva puternice figuri feminine: Vera Zazulici, Aleksandra Kollontay, Indessa Arman. Lupta pentru drepturile femeilor e unul din cele mai puternice elemente în mișcarea revoluționară.
Imediat după revoluție însă, drepturile femeilor au încetat să mai fie o prioritate pentru bolșevici, și în cele din urmă feminismului a fost etichetat drept ideologie burgheză. Femeile au fosta scoase treptat din procesul de luare a deciziilor; li s-a permis să facă munci grele, să conducă gospodăria și familia, dar în același timp li s-a interzis să aibă carieră și nu li s-a dat voie să fie independente. Ideologia sovietică a simpatizat cu o oarecare egalitate de gen, dar a încercat în multe feluri să oprime femeile.
În retorica de azi a Kremlinului, masculinitatea e un element cheie. Europa este efeminată și slabă. Viktor Mahrovski, editorialist la agenția de știri de stat RIA Novosti, declară mândru că Rusia va fi capabilă să triumfe, din moment ce în Occident nu mai există bărbați adevărați.
Tirada lui Korotcenko împotriva lui Grybauskaitė se potrivește bine cu ideea asta. Femeile nu trebuie să fie puternice, ele nu trebuie să fie comandați-șef. Femeile trebuie să fie tăcute și docile, iar Igor Korotcenko atacă femeile care nu se potrivesc stereotipurilor lui.
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo tradus de Lucian Ștefănescu.
