Noua majoritate parlamentară a creat o comisie care să investigheze modul cum a fost sau nu investigat, până acum, „furtul miliardului”. S-a publicat și mult comentatul raport Kroll 2. Dar niminc nu pare mai clar decât cu cinci ani în urmă. Vasile Botnaru a stat de vorbă cu fostul premier Iurie Leancă, cel care a aprobat garanțiile de stat pentru salvarea celor trei bănci devalizate.
Europa Liberă: Dle Leancă, vreau să ne întoarcem cu mașina timpului în 2014, în 27 noiembrie, atunci când s-a luat decizia la Curtea Supremă de Justiție ca să intervină statul prin Banca Națională la Banca de Economii să dea la o parte Consiliul de administrare și atunci Ilan Șor, în fruntea Consiliului de administrare, a dat o declarație că se arătase foarte surprins. Deci, în noiembrie 2014, cât de posibil era atunci să se pună stavilă, să se închidă robineții, care încă mult timp după asta nu s-au închis și Banca de Economii a făcut o hemoragie financiară care și acum dăunează?
Iurie Leancă: „Iată au trecut mai mulți ani...”
Europa Liberă: Aproape cinci...
Iurie Leancă: „Aproape cinci din 2014, atunci când Guvernul a fost nevoit, în urma insistenței Băncii Naționale, să emită acea garanție financiară pentru a nu permite ca banii deponenților fizici, juridici ș.a.m.d. din aceste trei bănci, în mod special din Banca de Economii, banca de sistem, să piară. Și uitați-vă că, în această perioadă lungă deja istorică, noi așa și nu am reușit să venim cu o abordare foarte clară, neinterpretabilă politic de fiecare partid, așa cum îi convine lui – au avut reprezentanți implicați sau nu au avut reprezentanți implicați. Unica chestie bună care s-a întâmplat în această perioadă este că sistemul bancar astăzi este mult mai sănătos. Și asta o spun și experții internaționali, și cei europeni, că fraude de acest gen nu mai sunt posibile.”
Europa Liberă: Eu vreau să mă întorc acolo. În 2014, cine trebuia și dacă a întreprins măsuri ca să stăvilească atunci?
Iurie Leancă: „Deci, în 2014 nu s-au furat toți banii într-o noapte, nu s-au furat toți banii timp de două, trei, patru luni. Asta se spunea și înainte și se știa și înainte și asta au mai spus-o și acum cei care se ocupă de investigația acestor fraude, că banii s-au furat din Banca de Economii timp de ani – șapte, opt, nouă ani ș.a.m.d. –, că se eliberau aceste credite neperformante, care creau găuri tot mai mari și mai mari. Se mai uită de mai adăugat că în 2009, dacă nu mă înșel, încă atunci când era Guvernul comunist la putere a fost falimentată o bancă – Investprivatbank, dacă nu mă înșel, și un miliard și ceva s-a pus tot pe seama Băncii de Economii. Deci, prin credite neperformante, prin hoții, printr-o iresponsabilitate a managementului acestei bănci, prin lipsa controlului din partea statului, fiindcă statul până în 2013 deținea majoritatea în Banca de Economii, avea reprezentanți în Consiliul de administrare Ministerul Finanțelor, în mod special, după aia și cel al Economiei, deci avea acolo trei reprezentanți din cinci. Deci putea, trebuia să intervină, să verifice calitatea acestor decizii. Deci, uitați-vă că a fost o perioadă îndelungată și era foarte greu să-ți imaginezi că printr-o decizie a Guvernului poți doar să stopezi în totalitate această...”
![Iurie Leancă: „Am fost acuzat că știam de atunci [din 2014] că banii vor fi furați, dar banii erau furați deja”](https://gdb.rferl.org/48ce3d7d-1ced-485b-8647-094baf15c203_tv_w250_r1.jpg "Iurie Leancă: „Am fost acuzat că știam de atunci [din 2014] că banii vor fi furați, dar banii erau furați deja”")
Europa Liberă: Eu nu mă refer la decizia Guvernului, eu mă refer la decembrie. În luna decembrie, când a venit momentul adevărului, Dvs. ați spus: „Fraților, se întâmplă ceva la Banca asta de Economii, hai să intervenim...”
Iurie Leancă: „Asta a fost în noiembrie...”
Europa Liberă: Și pe 4 decembrie, și la sfârșitul lui decembrie Dvs. ați dat mai multe declarații, chiar pe un ton disperat spuneați: „Hai să ne lămurim – îi fraudă, îi abuz de putere, îi incompetență?”. Până la urmă, cine trebuia să vă ajute să vă lămuriți că, iată, nici până acum nu putem să ne dăm seama?
Iurie Leancă: „Vasile, în acest stat, ca și în toate celelalte țări, există instituții responsabile pe anumite domenii. De sistemul bancar-financiar este responsabilă în mod special Banca Națională, cum e în toată lumea. Asta înseamnă că Banca Națională are toate pârghiile de monitorizare a tot ceea ce se întâmplă în sistemul bancar – de calitatea managementului, ea aprobă managementul, cei care conduc banca, Banca Națională aprobă nominal; de calitatea creditelor eliberate, atunci când simte că există o anumită problemă are dreptul să intervină prin administrație specială, are dreptul să ceară audituri ș.a.m.d. Deci, Banca Centrală este banca, instituția principală a statului care deține aceste pârghii. Acum au mai fost consolidate, dar și atunci în 2010, 2011, 2012, 2013, 2014 banca respectivă, Banca Națională avea aceste pârghii, deci ea este...”
Europa Liberă: De ce n-a intervenit?
Iurie Leancă: „Păi acum m-ați întrebat că a fost incompetență sau că a fost neglijență, sau că rea-voință. Iată tocmai acest lucru trebuiau să-l stabilească instituțiile de drept, instituțiile care trebuiau să verifice acțiunile sau inacțiunile Băncii Centrale. Este adevărat că sistemul nostru fiind așa cum a fost, uneori chiar și deciziile Băncii Naționale erau contestate de unii acționari din bănci în instanțele noastre judecătorești și instanțele noastre judecătorești anulau deciziile Băncii Naționale.”
Europa Liberă: Anumite instanțe și anumiți judecători?
Iurie Leancă: „Anumite instanțe și anumiți judecători. În momentul în care fraudele se întâmplau, în momentul în care deja procesul era declanșat de ani de zile, încă o dată: n-a fost creat peste noapte, a fost un fel de tradiție proastă, ca să zic așa, există instituții de drept care trebuie să intervină și să verifice acțiunile și cum acționează managementul, unde sunt fraude și să le constate. Și pe cei care sunt vinovați să-i bage la pușcărie. Deci, asta în mod normal trebuia să se întâmple.”
Europa Liberă: De ce nu s-a întâmplat? De ce nu s-a întâmplat, pentru că noi vorbim acum până la urmă despre Procuratură, cea mai indicată instituție, cea mai dotată, care a avut la dispoziție încă și Kroll-ul, da, raportul acesta? S-ar părea că a avut toate instrumentele, și „a voz i nîne tam” (lucrurile nu s-au mișcat din loc), cum spune rusul.
Iurie Leancă: „Vasile, eu de ce am decis atunci, în 2014, într-un moment de disperare, așa cum ați spus Dvs.?”
Europa Liberă: Da.
Iurie Leancă: „Să cer ajutorul celor din afară. De ce am ajuns la ideea că avem nevoie de susținerea unei companii cu o reputație foarte și foarte bună să vină să ne ajute să investigăm această fraudă? Fiindcă am văzut impotența sau nedorința, sau incapacitatea instituțiilor de acasă să facă acest lucru aici, la noi. Iată pe acest motiv am zis: „Hai să vină cineva din afară”. Astfel de fraude s-au întâmplat în multe țări. Atunci a fost clar, apropo, că unica soluție de a stinge focul, atunci un foc foarte mare, un incendiu care putea dărâma în totalitate sistemul bancar. Deci, tot ce putea face atunci Guvernul – să intervină prin acest procedeu care se numește bail out. Și atunci nu am inventat noi acest procedeu. El a fost aplicat, dacă nu mă înșel, în 40 sau în 50 de țări, chiar înainte de a-l aplica noi.”
Europa Liberă: Dar e adevărat că oamenii ăștia știau foarte bine că Dvs. o să interveniți și au avut grijă și din sacii ăștia să mai tragă?
Iurie Leancă: „Nu pot exclude așa ceva, fiindcă era clar deja de prin luna mai-iunie 2014 că asta va fi unica soluție pe care o va avea Guvernul pentru a nu permite căderea acestui sistem bancar.”
Europa Liberă: Asta am înțeles.
Iurie Leancă: „Dacă nu mă înșel, în luna iulie s-a finalizat și a fost prezentat un raport combinat al celor de la FMI și de la Banca Mondială, un raport tehnic pe starea de lucruri în sistemul bancar și în mod special pe Banca de Economii. Și de acolo se desprindea foarte clar că unica soluție este de a lichida această Bancă de Economii, fiindcă era o propoziție în engleză, care spunea: „too big to fail”, e prea mare ca statul să-i permită să cadă, fiindcă ar fi tras după ea celelalte bănci.”
Europa Liberă: Asta nu încape îndoială.
Iurie Leancă: „Deci, faptul că spre asta mergea, că asta rămânea a fi unica soluție și unicul instrument era clar, că tot felul de șmecheri au abuzat, s-au folosit de această chestie, asta nu pot exclude. Încă o dată: pe acest motiv tocmai am chemat compania Kroll pentru a produce o analiză, o investigare și să ne ajute să vedem unde s-au dus banii, cine au fost beneficiarii și cum putem să-i recuperăm. Astea au fost obiectivele pe care le-am avut eu atunci, în toamna lui 2014.”
Europa Liberă: Dar atunci, în decembrie Dvs. n-ați avut un caiet de sarcini foarte clar – era și firesc – și Dvs., când citesc după RTR Moldova, în ziua de 26 decembrie 2014, Dvs. spuneați că „vreți să apelați nu la un audit internațional pur și simplu, ci la o investigație, care va demara în maximum două săptămâni, contractul va fi semnat cu cea mai mare companie din lume și am avut întâlnire cu ambasadorul SUA și din țările UE, i-am rugat să ne ofere specialiști” ș.a.m.d., ca, iată, după ce am avut Kroll 1, Kroll 2, să ajungem în discuțiile astea publice despre faptul că nu are valoare juridică, că nu are scheme, că nu are nume... Deci, Dvs. care ați făcut atunci efortul să comandați acest audit sau această cercetare, acum, după cinci ani, cred că sunteți cel mai nemulțumit de faptul că, iată, nu a avut efectele pe care ați contat, că trebuia, într-adevăr, să se transforme în dosar și să se ducă în judecată, și acum încă tot acolo suntem?
Iurie Leancă: „Vasile, aveți dreptate. Atunci am vorbit și cu ambasadorul american, în luna decembrie, dacă nu mă înșel, de două ori l-am invitat la Guvern. Atunci am vorbit și cu vicepreședintele Comisiei Europene, fiindcă aveam nevoie de experți, de sprijinul din afară. Eu știu că atunci când instituția națională, Procuratura Generală, de exemplu, încearcă să investigheze o fraudă care are conexiuni internaționale se aplică aceste comisii rogatorii și cum revenisem la Externe în 2009 văzusem un dosar banal, care implica o chestie minoră și era o solicitare făcută în Portugalia și dura mai mult de un an până veneau informațiile solicitate de instituția din Republica Moldova. Pe acest motiv am zis ca să urgentăm acest proces, am rugat americanii să ne trimită experți și atunci ambasadorul mi-a zis că prin februarie-martie puteau să vină experți de la trezorerie, atunci tocmai erau implicați în Ucraina și același lucru l-au promis și europenii, doar că eu după aia am fost debarcat și următoarea guvernare nu mai știu ce a făcut în acest sens, dar oricum procedura cu Kroll a fost declanșată. Iată măcar asta n-a putut nimeni împiedica această decizie luată, ca Banca Națională, atunci am decis ca Banca Națională să inițieze, nu Guvernul, fiindcă noi nu mai aveam bani, nu puteam să ajustăm bugetul astfel încât să plătim prima taxă pentru inițierea acestei relații cu Kroll. Acum, într-adevăr, iată s-au scurs cinci ani, a fost publicat primul raport, acum al doilea sau raportul final și văd tot felul de opinii. Unii zic că raportul a fost ajustat de Kroll și cu fosta guvernare și eu din câte știu și de asta am ales Kroll-ul, și acesta a fost și sfatul experților internaționali că este o companie care ține la reputația sa. Deci îmi vine greu să-mi imaginez că această companie putea face așa ceva, fiindcă dacă s-ar întâmpla, oricum se află. Alții zic că acest raport..., unii zic că nu este lista beneficiarilor publicată, că o dosesc, alți zic că există. Păi stați o clipă, s-a schimbat puterea. Acum, cine împiedică? Și au avut pe linie contacte, din câte înțeleg, Comisia de investigare cu reprezentanții Kroll-ului. Păi mai insistați, ați plătit bani pentru asta! Nu voi, cereți Băncii Naționale, care a fost comanditarul, să aflați exact toate detaliile, fiindcă iarăși vedem doar folclor, legende, fiecare interpretează cum vrea acest raport. Unii zic că acolo au fost implicați soțul dnei Greceanîi și nu știu care prieten al dlui Dodon, alții că notara lui Plahotniuc, alții că cumătrul lui Năstase... Iarăși, ce înțelege publicul și ce înțelegem noi despre valențele acestui raport?”
Europa Liberă: Eu înțeleg un singur lucru: Procuratura, chiar după ce au apărut ei în conferința de presă, Procuratura a făcut 27 de comisii rogatorii ș.a.m.d., dar totuna încă nu are o claritate ca să vă răspundă Dvs., prim-ministrului din 2014, care se întreba atunci: „A fost management fraudulos, defectuos în unele bănci sau au fost abuzuri de putere?” Deci, după cinci ani, iarăși făcând abstracție de folclor, de cine vă inculpă și insinuări, Dvs. ca un comanditar al acestei cercetări, după cinci ani, puteți să ne spuneți: Procuratura a făcut tot ce a putut sau niște instituții anume ca să vă răspundă Dvs.?
Iurie Leancă: „Eu nu am fost niciodată procuror, nu știu exact care sunt mecanismele, fiindcă contează foarte mult nuanțele, detaliile eu nu le cunosc, dar tocmai pe acest motiv am insistat să vină Kroll ca să ajute, să facă oleacă de... anumite presiuni pe instituțiile noastre, astfel încât acest proces să fie urgentat. Eu nu știu dacă a existat... Deci, ce am aflat noi din presă, că în momentul în care raportul final a venit la Banca Națională a fost transmis Procuraturii Anticorupție sau Procuraturii Generale, nu mai știu exact cărei instituții. Și atunci, speranța mea de atunci când comandasem această lucrare era că împreună să facă lucrul de investigare și lucrul de repatriere, cel puțin a ceea ce este posibil, că ați văzut, până la urmă s-a constatat că șase sute de milioane de dolari nu au fost aduși acasă. Păi, iată asta mă interesează pe mine și, sunt sigur, pe majoritatea cetățenilor să vedem cum acești bani revin acasă și nu se pun pe seama contribuabilului moldovean.”
Europa Liberă: Când procurorul Bețișor a venit cu dosarele subsuoară și a zis: „Iată, acesta-i raportul Kroll, dar tot ce scrie acolo” și a invocat următorul argument că „sunt nepotriviri de nume sau sunt lucruri care trebuie noi să le probăm”, deci ea a diminuat valoarea acestui raport până la o beletristică, așa cum a numit-o cândva Viorel Chetraru. Frică mi-e – și vă rog să împărtășiți această prezumtivă ipoteză – că cum au lucrat băieții din umbră atunci când au devalizat, când au intrat întâi și au micșorat cota statului, după aia Dvs. a trebuit să interveniți să restabiliți cota majoritară, dar băieții între timp lucrau și testau toate organismele pe unde se poate intra, teamă mi-e că tot așa și multă lume înclină să creadă că pe parcursul acestor cinci ani, de fapt, asta s-a și întâmplat – oamenii care au furat au știut foarte bine și Kroll-ul să-l minimalizeze, și instituții, și Procuratură și, până la proba contrarie, noi, din păcate, nu putem spune că Procuratura și-a făcut datoria și, iată, avem într-adevăr lista completă de oameni care trebuie trimiși la pușcărie.
Iurie Leancă: „Vasile, hai să revenim doar pentru o secundă la 2014.”
Europa Liberă: Da.
Iurie Leancă: „Deci, în luna iulie, în mod special după acest raport la care m-am referit, a fost clar că statul trebuie să intervină. În luna august, dacă nu mă înșel, eu am adoptat niște ordonanțe de urgență, fiindcă trebuia să pregătim condițiile pentru a putea interveni, că lumea acum mă acuză că, iată, de atunci eu știam că se vor fura banii și... Banii erau furați deja în mare parte, dar, totodată, în mod special cu Anatol Arapu, ministrul Finanțelor, ne gândeam și încercam să găsim niște soluții care nu ar fi implicat banii statului. Pe acest motiv am insistat și a venit o delegație foarte și foarte cu mare expertiză de la Banca Mondială, dacă nu mă înșel în luna octombrie, cu care am vrut să discutăm alte soluții decât garanția financiară. Ne gândeam la crearea unei așa-zise bridge bank, o bancă nouă, unde să scoatem activele bune din Banca de Economii și să le punem acolo, alea rele să le lăsăm, dar să intervină cumva... Tot felul de idei încercam să le discutăm cel puțin cu experții internaționali. Și țin minte că această delegație de oameni cu multă experiență s-a aflat exact o săptămână la noi și țin minte prima discuție și ultima discuție. Iată, după o săptămână după ce au analizat, s-au documentat, au discutat cu mai multe instituții, au verificat ce se întâmplă în sistemul bancar, au zis că a fost o inginerie financiară fără precedent. Deci, ei oameni în vârstă care au lucrat la Banca Națională Americană, care în alte instituții au zis că nu prea au văzut astfel de scheme, deci s-a lucrat foarte inteligent, ca să zic așa, de-a lungul anilor. Și asta a fost, dar ne-au zis atunci foarte clar: „Nu există altă soluție decât intervenția statului, închiderea acestor bănci, iar pentru a nu permite oamenilor să sufere, deponenților fizici în mod special și celor juridici, statul trebuie să intervină cu acest așa-zis, cum vă spuneam, bail out. Deci, asta a fost clar, că a fost o lucrare de-a lungul anilor, unde mai inteligentă, unde mai puțin inteligentă și statul, prin instituțiile abilitate, nu a intervenit. Iată și acesta a fost un motiv de a chema acest Kroll. Încă o dată: acum dacă nu a fost o conlucrare suficientă între instituțiile noastre de drept și Kroll pot doar să regret, dar nu cred că totul e pierdut. Și acum sunt absolut...”
Europa Liberă: Dar atunci cu rea-voință s-a brodat asta în continuare...
Iurie Leancă: „Pentru că după aceea am fost dat jos. Aduceți-vă aminte ce am făcut eu în 2014. Dincolo de faptul că am semnat Acordul de Asociere, că am obținut regimul fără de vize, că făceam gazoductul care de atunci nu s-a mai mișcat cu niciun centimetru și devine un pericol național, în afară de aceste lucruri, timp de un an am încercat să conving Uniunea Europeană să trimită aici o misiune pentru reforma justiției, nu doar doi-trei experți să ne scrie strategii frumoase, pe care după aia le punem undeva în sertar și uităm de chestia asta, dar să vină procurori, judecători pensionați din Olanda, din Germania, din România. Atunci vorbeam despre Carl Bildt, fostul prim-ministru și ministru de Externe al Regatului Suediei, să fie un fel de cum zic englezii „țar” pe tot ce înseamnă lupta împotriva corupției. Și aproape atunci când reușisem să-i conving pe dna Merkel, pe alții, fiindcă asta însemna, în primul rând, un efort financiar foarte mare pentru Comisia Europeană, asta însemna asumarea unei responsabilități foarte mari, iată că aproape când am ajuns la liman, fiindcă eram conștient că noi trebuie să schimbăm ceva, nu putem doar prin înlocuirea unui om, că am schimbat procurorul general, iată, am schimbat sistemul per ansamblu. Ziceam că e nevoie de o expertiză și o presiune din afară. Uitați-vă că nu am reușit. Kroll-ul am reușit să-l aduc, iar misiunea respectivă nu am reușit și pe acest motiv s-a perpetuat starea proastă și de lipsă de încredere în tot ce înseamnă instituțiile de drept din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Acum haideți să desenăm o schemă simplă. După ce că Dvs. aproape ați convins-o pe Merkel, Uniunea Europeană să vină pe subiectul luptei cu corupția, în timpul ăsta de la Chișinău spre Uniunea Europeană vin tot felul de mesaje pe contrasens pe Acordul de Asociere, pe condițiile Acordului de Asociere, în special pe partea politică, apogeul a fost atitudinea față de recomandările Comisiei de la Veneția, anularea alegerilor de la Chișinău...”
Iurie Leancă: „...Eu vorbeam de 2014, când am fost prim-ministru și când în linii mari nu aveam nevoie de sprijinul sau de aprobarea altor instituții pentru a insista pe această misiune.”
Europa Liberă: De acord.
Iurie Leancă: „Vreau să vă zic că nu toți erau fericiți că eu negociam și discutam cu Comisia Europeană, primeam tot felul de obiecții de la diverși jucători.”
Europa Liberă: Fără îndoială, fără îndoială... Dar eu vorbesc pe segmentul de cinci ani ce s-a întâmplat din 2014. Dvs. ați pornit...
Iurie Leancă: „Din 2015, din momentul în care s-a schimbat Guvernul...”
Europa Liberă: Da. Eu zic că Dvs. ați inițiat o ofensivă pe lupta cu corupția și ați fost stopat din motive pe care, probabil, istoria le va limpezi și în timpul acesta recul vine o ofensivă pe contrasens împotriva principiilor Uniunii Europene. Și atunci iarăși vă întreb: dacă privim de la o înălțime, nu doar din perspectiva acelor detalii, în cinci ani, ce s-a întâmplat, de fapt? Munca Dvs. de transformare a Republicii Moldova într-o poveste de succes, de fapt, s-a transformat într-o oază a băieților șmecheri, care, așa cum spuneți Dvs., încă hăt când au pus în mișcare „laundromatul”, au devalizat băncile și au continuat – așa cum acum descoperim –, de fapt, să-și brodeze în continuare paianjenișul acesta, iar Dvs. ați fost, de fapt, înlăturat tocmai pentru că le stăteați în cale. E adevărat?
Iurie Leancă: „Vasile, unicul răspuns obiectiv va veni odată cu trecerea timpului și, așa cum spuneți și Dvs., mai multe lucruri se vor limpezi și de la înălțimea unei alte perioade îi vom putea judeca. Istoria ne va judeca. Asta am spus-o și eu. Cine cu ce s-a ocupat, ce a făcut, cum am încercat într-adevăr să ancorez această țară în tot ce înseamnă spațiu occidental printr-o relație foarte strânsă cu România și motivul principal – de ce nu am reușit? De ce la noi ca în mitul acela cu Sisif – tot urci, urci piatra spre vârful muntelui și oricum la un moment dat se rostogolește...”
Europa Liberă: Și de ce se întâmpla asta?
Iurie Leancă: „Convingerea mea e că cei mai mari dușmani ai moldovenilor sunt moldovenii.”
Europa Liberă: Da.
Iurie Leancă: „Uitați-vă anul 2015. În loc atunci, în 2015, să încercăm să ne axăm pe aceea ca să dezvoltăm în continuare tot ce a fost bun, că au fost multe chestii bune făcute și să ne ocupăm în mod special de problema-cheie, de problema de sistem, de reforma justiției, fiindcă fără ea nu poți să atragi nici investitori, fără ea nu poți avea încrederea cetățeanului și nu poți avea încredere în deciziile pe care le iau aceste instituții și, respectiv, atitudinea din afară nu va fi niciodată una de încredere. Ce am făcut noi atunci? Ne-am dedat unor lupte de astea antagoniste sau lupte între partidele care înainte constituiau majoritatea în aceste alianțe proeuropene. S-au schimbat guverne, din cauza acestor schimbări foarte dese am reușit să pierdem încrederea Occidentului. Eu cu disperare îmi aduc aminte și acum de telefonul pe care l-am primit de la Johannes Hahn în toamna anului 2015, în ziua în care a fost demis Guvernul Streleț. La o oră după asta m-a sunat dl Hahn și mi-a zis: Iurie, încercați să refaceți o majoritate, încercați să clădiți o viziune clară. Noi o să vă ajutăm. Și eu îți garantez – îmi spune mie Johannes Hahn, că, dacă faceți această majoritate, până la finele anului 2018, până la finele mandatului acestui Parlament, pe care l-am avut noi până mai recent, Moldova va putea depune cererea la aderarea la Uniunea Europeană și reacția va fi pozitivă. Iată acesta ar fi fost momentul de cotitură. Și-mi aduc aminte cum le spuneam foștilor colegi din PLDM, din PD, din PL: „Uitați-vă ce șansă, ce oportunitate unică!”. Acum nu mai există, ea s-a dus, fiindcă s-a schimbat Uniunea Europeană, fiindcă lumea a trecut și trece prin niște metamorfoze profunde, nu mai e real acum să vorbim despre o perspectivă clară de aderare.”
Europa Liberă: Când ați spus că moldovenii sunt de vină, îi aveați în vedere pe moldovenii din interiorul partidelor sau votanții în general?
Iurie Leancă: „Așa este societatea noastră per ansamblu, din păcate...”
Europa Liberă: Dar de ce a fost posibilă evoluția asta ascendentă și transformarea Partidului Democrat, iată, într-o mașină de stors bani și de subordonat unor interese de partid? De ce a fost posibil așa ceva?
Iurie Leancă: „Orice partid în sistemul nostru și în această mentalitate a noastră cel care vine la putere are sentimentul, crede că, gata, a venit pe veci, nu mai pleacă, suntem cu toții invincibili. Acesta a fost comportamentul și al comuniștilor. Am sentimentul că acum, iată, în mod special socialiștii exact tot așa se concep drept „noi vom veni la putere și nu vom mai pleca”.”
Europa Liberă: Și partenerul Dvs. de la PLDM tot dădea semne de genul acesta.
Iurie Leancă: „În PLDM totuși mai existau mai multe centre de putere...”
Europa Liberă: Pentru că era contestat de mai mulți oameni liderul.
Iurie Leancă: „Nu doar, fiindcă era, pe de o parte Vlad Filat, liderul partidului, pe de altă parte eram eu – prim-ministrul. Ceea ce, apropo, e o chestie foarte și foarte proastă când prim-ministrul nu este președinte de partid și, în mod special, nu are o influență decisivă asupra grupului parlamentar.”
Europa Liberă: Asta a înțeles-o Plahotniuc, dar nu l-ați lăsat să intre în funcția asta.
Iurie Leancă: „Nu a fost vorba de mine. Eu nu am votat Guvernul Filip în 2016 pe alte motive. Dar încă o dată: mai multe probleme pe care le-am avut eu au fost tocmai din cauză că nu eram președinte de partid și nu puteam avea o influență mult mai mare asupra grupului parlamentar, inclusiv prin aprobarea anumitor legi din decembrie 2013, care ar fi permis responsabilizarea în mod special a managementului băncilor prin aplicarea anumitor nu doar sancțiuni administrative, dar și penale. Atunci a fost zădărnicit acest efort. Apropo, noi tot vorbim de comisii rogatorii, că e un proces foarte dureros, foarte lung, anevoios și așa și este. Și v-am zis: nu sunt procuror ca să-mi dau seama unde este factorul obiectiv și dacă există și factorul subiectiv. Deodată, în toamna lui 2013 mi s-a spus că în Banca de Economii încep probleme. Asta mi-au spus-o atunci când am preluat eu mandatul, mi-a zis predecesorul meu că, uite, acolo e o problemă mare. Și eu am întrebat: „Cine este managerul acestei bănci?” – „Un oarecare Gacichevici”. Țin minte, era în decembrie 2013. Zic: „Și e cercetat, e analizată activitatea lui, aceste credite neperformante?”. Și atunci mi s-a spus: „Da, are nouă dosare”. Deci, rețineți, în decembrie 2013 – nouă dosare pe motivul acestor credite neperformante. Cu toții știm cum erau desenate gajurile, cum erau eliberați acești bani ș.a.m.d. Păi, uitați-că, noi suntem în 2019. Și înțeleg că nu a fost nicio sentință finală pronunțată pe acest Gacichevici. Păi sau e nevinovat și atunci lăsați-l în pace, sau totuși e vinovat dacă a avut atâtea dosare și aici eu mă întreb...”
Europa Liberă: Și atunci, cetățeanul e în drept să zică: „Dar judecătorii ăștia și procurorii s-au comportat așa, pentru că aveau o „krîșă” (umbrelă), cum zic rușii, pentru că se uitau la o icoană care le dădea din sprânceană și spunea: „fas!” sau mai „apăsați pe frână”?” Cazul lui Șor e super-relevant.
Iurie Leancă: „Eu nu sunt un naiv ca să zic că nu este adevărat ceea ce spuneți. Bănuiesc că există astfel de interferențe, au existat și mă tem că vor fi și mai departe. Eu nu în zadar, revenind la Guvern în 2018, având acest mandat de a reface relația cu Uniunea Europeană, care era într-o stare foarte și foarte proastă și atunci când am revenit, am zis: „Hai să încercăm totuși să facem ceva pe justiție, fiindcă convingerea mea este că fără o implicare europeană, occidentală noi nu vom reuși...”.”
Europa Liberă: Și ce v-a reușit în acest mandat?
Iurie Leancă: „Multe nu mi-au reușit, deși lucrurile au început să meargă pe cale ascendentă, dar această decizie a instanțelor iarăși de nevalidare a rezultatelor alegerilor din Chișinău, practic, a terminat, a pus punctul pe toate aceste eforturi de a revigora și dialogul politic, și cooperarea sectorială de care aveam atâta nevoie. Și atunci am zis că o să ne coste foarte scump această decizie absolut disproporționată, dar atunci am încercat să conving europenii, și nu exista o reticență prea mare din partea europenilor, hai, cel puțin, să ne ajutați, să faceți ceea ce faceți în Albania. Să ne trimiteți niște experți care să participe la Comisia de evaluare a integrității judecătorilor și procurorilor, fiindcă încă o dată: dacă, Doamne ferește, ajungi în instanță sau ți se administrează un dosar ș.a.m.d., tu trebuie să fii sigur că cel care ți-l administrează e un tip onest. Așa e sau nu e așa? Că va judeca după lege, nu după anumite interferențe, nu după anumite...”
Europa Liberă: Și iarăși ajungem la ceea ce spun eu: dacă dna Manole a fost ținută în șah ani de zile și imediat ce a dispărut umbra lui Plahotniuc, judecătorii o eliberează; Grigorciuc, ținut în celulă, ținut în arest la domiciliu, se schimbă situația, imediat el devine inocent și nevinovat...
Iurie Leancă: „Noi despre asta vorbim, că nu există încredere în sistemul judecătoresc. Despre asta vorbim, că există probleme structurale, despre asta vorbim, că de la 1991 încoace tot încercăm să reformăm, să restructurăm, să refacem...”
Europa Liberă: Haideți să facem abstracție de poziția Dvs. Ce ar mai fi de făcut? Dacă v-ar invita acum pe Dvs. să luați din nou mandatul din 2018, ce-i de făcut, astfel încât să fim siguri că o să vină în locul lui Harunjen un procuror într-adevăr independent, că judecătorii ne vor judeca fără ca să se uite la icoana?...
Iurie Leancă: „Schimbarea unui om nu schimbă sistemul. Pentru mine asta este o chestie clară. E nevoie de o abordare de sistem. Aduceți-vă aminte, atunci când am revenit la Guvern în 2018, am revenit împreună cu Alexandru Tănase. Atunci și datorită insistenței mele, noi eram miniștri, ne-am întâlnit cu Alexandru Tănase, el a venit cu doi experți, eu am adus colegii mei de la Institutul de Reforme Europene cu care pornisem încă în 2014 această inițiativă când eram eu la Externe și iată s-a pus cel puțin o „mică reformă”. De ce am numit-o „mică” sau Alexandru a numit-o „mică”? Pentru că trebuia să producă niște rezultate într-o perioadă de timp de jumătate de an, de nouă luni și una cuantificabilă, deci să spunem că „uite, în nouă luni, am reușit asta și asta, și asta”.”
Europa Liberă: Și atunci, băieții din culise au publicat interceptarea...
Iurie Leancă: „Băieții din culise, prin intermediul anumitor surse mediatice, au publicat interceptarea, Alexandru s-a dus și acest entuziasm, și acest zel de a face ceva în linii mari a dispărut.”
Europa Liberă: Deci, uitați-vă, băieții ăștia care brodează din culise se dovedesc întotdeauna mult mai isteți decât organele oficiale, decât instituțiile oficiale. Ori ei sunt mai deștepți, ori ei au grijă să neutralizeze efortul unor oameni care vor să facă ceva?
Iurie Leancă: „Cam asta se întâmplă. Problema mi-ați pus-o una fundamentală.”
Europa Liberă: Ce ar fi de făcut?
Iurie Leancă: „Ce ar fi de făcut? Eu nu-mi dau seama cum în condițiile actuale, având această coaliție, numiți-o monstruoasă, numiți-o una creată împotriva unui dușman, dar când lucrezi împotriva unui dușman, nu prea te gândești la ce vrei să...”
Europa Liberă: Să lăsăm terminologia...
Iurie Leancă: „Lăsăm terminologia, dar e vorba despre faptul că ai doi sau trei actori, de fapt, în această coaliție, care au interese diametral opuse. Iată, eu mă uit la Dvs. ca cetățean și Dvs. vă uitați ca la cetățean: cum credeți că ar vrea Partidul Socialist cu liderul său formal/neformal să vrea în fruntea Procuraturii și o instituție deschisă, transparentă, profesionistă, care să investigheze orice dosar, indiferent de poziția, și noi vorbim despre persoane, personaje care singure pe video-ul acela spuneau câți bani iau din Federația Rusă, deci, credeți Dvs. că aceste tentative pe care le tot anunță dna Sandu că „noi vom aduce în fruntea Procuraturii oameni onești” ș.a.m.d. vor fi susținute de socialiști? Vor fi susținute, eventual? Nu prea am auzit să vorbească nici măcar Blocul ACUM cum au de gând să conlucreze cu Uniunea Europeană, cu Comisia Europeană, nu am văzut după ce a fost dna prim-ministră la Bruxelles niște înțelegeri în acest sens.”
Europa Liberă: Deci, punctul nr. 1: nu credeți că sistemul se poate schimba, pentru că sunt interese divergente?
Iurie Leancă: „Absolut divergente, absolut divergente. Și mă tem că unii vor să preia sistemul, să controleze sistemul și nu să-l curețe și să-l facă unul, într-adevăr, independent.”
Europa Liberă: Dar sarcina minimă de a demonta aceste scheme și de a scoate la lumină oamenii din culise, asta nu-i suficient? Ceea ce, de fapt, promite această coaliție.
Iurie Leancă: „Haideți să luăm iarăși ca bază, ca punct de reper raportul Kroll. Am citit o știre că președintele acestei comisii parlamentare, dl Slusari, înainte de a publica raportul Kroll, a hașurat mai multe firme...”
Europa Liberă: Cineva mi-a zis despre asta, dar o să vorbim când o să vină el.
Iurie Leancă: „Și iată n-am văzut experții să dezmintă chestia asta. Păi, uitați-vă, din orice chestie la noi se face politică, fiindcă toți își au interese, toți își au companii afiliate. Nu am văzut socialiștii să comenteze anumite nume în acest raport ș.a.m.d. Nu am văzut Blocul ACUM să vorbească despre problema finanțării partidelor. Păi n-a fost o problemă că se finanțează ilegal? Păi, de ce nu se face o comisie de investigație? Tot ce văd eu de la tribuna Parlamentului – tot felul de parlamentari mai vechi sau mai noi îi bagă pe toți la pușcărie. Păi, așa se reformează sistemul?”
Europa Liberă: Dl Leancă, cel puțin ce spune Brânzan despre mulgerea oamenilor de business, dacă o să reușească, într-adevăr, să demonteze aceste scheme, asta-i suficient ca sarcină minimă pentru această coaliție și scoaterea Kroll-ului la un liman, astfel încât să ne dăm seama dacă există șanse sau nu. Acum când, repet, procurorul Bețișor a spus că tot ce s-a făcut până acum e abia începutul, îmi vine să pun mâna și eu pe valiză.
Iurie Leancă: „Bănuiesc că mai mulți oameni se gândesc la așa ceva, când nu văd o lumină la capătul tunelului. Dar încă o dată: eu aș vrea să aud de la cei care și-au asumat actul guvernării nu doar acuzații, nu doar insistența asupra faptului că sunt scheme; schemele au existat dintotdeauna, și pe timpul comuniștilor, și înaintea comuniștilor. Cum să refacem aceste instituții? – asta e ideea-cheie. Să facem instituții funcționale, independente de voința celor care sunt în fruntea Guvernului sau majorității parlamentare. Deci, eu nu am auzit, doar dl ministru al Economiei a vorbit că, iată, demontăm aceste scheme. Dar înseamnă asta că peste noapte la buget o să vină mult mai mulți bani? Eu aș vrea ca ministrul Economiei...”
Europa Liberă: Dacă n-o să fie la Calea Ferată un om politic, un comisar de la partid, care o să execute ceea ce spune șeful partidului, atunci poate el n-o să ia taxele acestea?
Iurie Leancă: „Sigur că mi-aș dori eu să facem ce au făcut ucrainenii, când au chemat un fost șef al Căilor Ferate din Polonia, l-au chemat să administreze, să modernizeze și să restructureze Căile Ferate din Ucraina. Nu știu care a fost succesul, apropo, e o chestie interesantă. Țineți minte, Poroșenko la începutul mandatului a adus mai mulți străini care nu au rezistat mai mult de jumătate de an sau de un an – georgieni, lituanieni ș.a.m.d., iată, polonezul respectiv. Și asta-i o chestie interesantă – poți schimba doar prin punerea în vârful piramidei a unei instituții o altă persoană, schimbi tot sistemul sau nu e suficient și ai nevoie de altă abordare?”
Europa Liberă: Trebuie să-i dai mandat, după mine. Eu vreau pe ultimul segment totuși să trecem la meseria Dvs. de bază, la politica externă și mă interesează dacă în acest moment, uitându-vă – mai mult sau mai puțin obiectiv sau distant – la toate lucrurile astea, partenerul ucrainean și partenerul român au sprijinul necesar pentru ceea ce se întâmplă la Chișinău?
Iurie Leancă: „Totuși, dacă-mi dați voie, vreau să spun încă puțin despre acest raport Kroll și tot felul de experți independenți care se pronunță pe mersul anchetei, pe frauda bancară. Eu de ce, într-un fel, m-am autoinvitat la acest interviu? Pentru că chiar ieri am văzut ce spunea fostul meu bun coleg, ministru al Finanțelor, Veaceslav Negruța.”
Europa Liberă: Da, acesta-i prilejul pentru care Dvs. v-ați oferit să ne vorbiți.
Iurie Leancă: „Fiindcă uneori ajunge răbdarea la limită. Deci, am văzut ieri în ultimul interviu oferit la Europa Liberă că „compania Kroll a fost invitată... n-a fost decizia Guvernului, ci a fost o decizie sub presiunea actorilor internaționali”. Păi, uite, Veaceslav Negruța, care chiar mi-a fost un coleg bun, nu pentru prima dată vine cu astfel de minciuni. Eu nu-mi dau seama, că l-am sunat special pe Anatol Arapu și-i zic: „Anatol, uite ce zice predecesorul tău”. Și Anatol exact ca și mine s-a enervat și a zis: „Păi, cum poate el să vină cu astfel de minciuni, când el habar nu are ce se întâmpla?”. De ce vă zic de chestia asta? Păi, uitați-vă, ar fi bine ca fiecare să-și facă meseria onest și nu după aia, după ce nu mai e în mandat, s-o facă pe deșteptul, s-o facă pe omul extrem de integru. Deci, cine îmi dă mie sfaturi și îmi face mie analize? Veaceslav Negruța, care a administrat tot ce însemna sistemul vamal, sistemul fiscal, achiziții ș.a.m.d. Mi s-au întâmplat foarte multe scheme; Veaceslav Negruța, care avea reprezentanții săi în Consiliul de administrare al Băncii de Economii și el trebuia să intervină atunci, în 2010, în 2011, în 2012. Știu cazuri concrete când el a fost informat despre încă un împrumut scos din Banca de Economii fără niciun gaj real și dânsul a zis: „Păi sunt indicații de sus”. Veaceslav Negruța, acel care la prima decizie a primei instanțe a decis să dea acele 400 de mii de euro nu știu cui acolo...”
Europa Liberă: Unui membru al PLDM...
Iurie Leancă: „Nu contează! Înseamnă că a fost o decizie politică, fiindcă am avut și noi situații de genul acesta în Ministerul de Externe și până n-a venit executorul, am contestat în toate instanțele și până n-a venit executorul, nu am eliberat banii respectivi și erau bani mult mai mici. Deci, el să-mi dea mie?!... Nu voi mai opera și cu alte bârfe, pe care le cunosc și eu din perioada respectivă. Deci, eu aș vrea fiecare... M-ați întrebat: cum să facem noi ordine? În primul rând, fiecare să-și facă datoria onest, să n-o facă pe deșteptul, că altă formulă sau altă expresie eu nu găsesc și, după ce a ieșit din sistem, să-i acuze în stânga și în dreapta pe toți de rea-voință ș.a.m.d. Păi, uite, încă o dată: fostul ministru al Finanțelor a avut mare responsabilitate pentru faptul că s-a creat acest bulgăre enorm și nu au intervenit reprezentanții săi în actul respectiv.”
Europa Liberă: Deci, o Procuratură competentă tocmai va depăna firul înapoi și eventual va ajunge și în perioada în care a fost Negruța la manivele.
Iurie Leancă: „Știți cum e în bancul acela: „Dă, Doamne, dar nu cred”?”
Europa Liberă: Eu sunt optimist. Mă întorc la întrebarea cu Ucraina și România. Care sprijină și care acțiuni ale Chișinăului sunt sprijinite? Dna Maia Sandu a venit de la București cu promisiunea că va fi sprijinit efortul Chișinăului. În Ucraina se așteaptă încă parlamentarele. Dvs. cum vedeți situația, pe cei doi vecini?
Iurie Leancă: „Vasile, mereu am zis că avem doi vecini doar și este în interesul național al Republicii Moldova să avem o relație foarte bună cu fiecare în parte și, totodată, să încercăm să construim și un raport trilateral, unul funcțional, unul care ne-ar permite să ne axăm pe probleme comune.”
Europa Liberă: Și este construit sau nu acum?
Iurie Leancă: „Acum nu există. Am încercat eu cât am fost ministru de Externe, în mod special, când am fost prim-ministru. Dacă vă aduceți aminte, l-am luat pe Victor Ponta, am zburat la Kiev, am vrut să relansăm cooperarea trilaterală, fiindcă doar așa, bunăoară, poți discuta problema minorității românofone din Ucraina, fiindcă știți că ei împart ucrainenii, că cei din regiunea Odesa sunt moldoveni, cei din Bucovina și din Transcarpatia sunt români și atunci diminuează numărul și, respectiv, drepturile ș.a.m.d. Doar printr-o astfel de conlucrare trilaterală putem discuta și situația din regiune, de securitate ș.a.m.d. Bilateral am... haideți să vedem ce a fost până mai recent. Cu Ucraina cred că a fost o relație foarte și foarte bună. Ucrainenii nu sunt parteneri simpli, sunt parteneri complicați. Și am avut mai multe probleme în relația cu ei, cu același drum de la Palanca sau centrala respectivă de la Novodnestrovsk, cât și demarcarea frontierei pe zona respectivă. Până al anexarea Crimeii, aduceți-vă aminte, în 2013, am aflat din presă că Ianukovici le-a dat voie la ruși să tranziteze cu un convoi militar până în Transnistria și doar Dumnezeu știe ce au dus ei acolo ș.a.m.d. Iată că tot răul e spre bine. În momentul în care a fost această anexare a Crimeii și războiul din Donbas, Ucraina a trecut în totalitate de partea noastră și de atunci s-au pornit lucrurile mult mai..., un dialog mult mai activ și mult mai bazat pe încredere. Și faptul că a fost tocmai Poroșenko președinte a fost în favoarea noastră, fiindcă eu am avut discuții și cu alți lideri, inclusiv lideri pro-occidentali ucraineni, care nu arătau un interes prea mare pentru Republica Moldova. Îmi doresc foarte mult ca acest nou președinte, dl Zelenski, să aibă un interes, să înțeleagă importanța geopolitică, strategică a tot ce înseamnă Moldova, care e un fel de Kaliningrad sau Königsberg pentru Ucraina, dacă facem o paralelă cu nordul Europei...”
Europa Liberă: Iar Transnistria e un fel de Crimee...
Iurie Leancă: „...S-a reușit și nu a fost meritul meu, ci al celorlalți colegi din Guvern, pentru faptul că s-a deschis acest punct comun vamal, unde Poliția noastră de frontieră și vameșii noștri erau admiși din partea ucraineană pentru a verifica acest flux de mărfuri, pentru că contrabanda a fost mereu o mare problemă și aud acum că iarăși a început o situație de anarhie și de confuzie, când apele sunt mai puțin limpezi, iarăși tot felul de importuri, exporturi ș.a.m.d.”
Europa Liberă: În două cuvinte, unde-i mai bine?
Iurie Leancă: „Deci, în două cuvinte, acest vot de la APCE al ministrului de Interne cred că a avut un element puternic de a prejudicia încrederea ucrainenilor în noi. Am văzut că dna Sandu va merge la Kiev. Să vedem dacă va reuși să formuleze într-o manieră foarte clară și structurată interesele noastre comune, fiindcă avem mai multe probleme de interes comun cu ucrainenii și dacă va reuși să stabilească, bine nu se va ști cine-i prim-ministru, alegerile sunt mai târziu, nu-mi dau seama de ce se merge chiar acum, deși poate chiar e o chestie bună măcar cu dl Zelenski să se aibă un prim contact, dar va depinde de capacitatea de a-i face pe ucraineni să aibă încredere în noi. Dar „noi” înseamnă cine? Astăzi nu e doar dna prim-ministră, e și președintele Dodon, care e persona non grata la Kiev. Deci, e un exercițiu foarte complicat acum să restabilești relația cu ucrainenii, să ai sprijinul...”
Europa Liberă: Cu Bucureștiul cum e?
Iurie Leancă: „Cu Bucureștiul... Eu am zis-o și cu alte ocazii: din păcate, Bucureștiul mereu ne-a iubit pe noi, retorica de dragoste față de basarabeni nu a lipsit niciodată, doar că intensitatea atitudinii față de Republica Moldova a variat puternic de la un Guvern la alt Guvern. Nu voi spune acum despre Victor Ponta care, într-adevăr, atunci, în 2013-2014 a făcut minuni împreună cu mine și gazoductul, și...”
Europa Liberă: Dvs. sunteți subiectiv. Ponta este...
Iurie Leancă: „Nu, nu, nu sunt subiectiv, dar faptele. Uitați-vă ce s-a făcut...”
Europa Liberă: Am înțeles.
Iurie Leancă: „Pe gazoduct, de exemplu. Eu vreau să vă spun încă o chestie, poate să-i supăr pe cei de la București, dar am insistat anul trecut și eu, știu că au făcut-o și dl Filip, și ministrul Economiei, am insistat în repetate rânduri la București, la întâlnirile pe care le-am avut – de șapte ori am fost la București – și cu Dragnea, și cu Tăriceanu, și cu dna prim-ministră, și cu președintele Iohannis, păi, uitați-vă suntem în 2019, la 31 decembrie expiră contractul de livrare a gazului nu doar spre Moldova, dar în mod special spre Ucraina, că acesta-i elementul-cheie, și noi auzim că gazoductul va fi finalizat în 2021. Deci, aici chiar a depins de capacitatea nu doar a Transgazului, Transgazul e o companie comercială, dar de voința politică, de a face presiuni, de a obliga Transgazul să găsească bani, să-l oblige să facă aceasta, exact cum s-a făcut în 2013.”
Europa Liberă: Adică, Bucureștiul trebuia să fi fost mai...?
Iurie Leancă: „Bucureștiul, în primul rând, trebuia să intervină, așa cum ne-am propus acum un an, înainte de alegeri, să sprijine... Bucureștiul este interesat, convingerea mea, dincolo de faptul că suntem români, facem abstracție pe o secundă, să aibă pârghii de influență asupra situației din Republica Moldova, să nu se admită iarăși ca influența Rusiei, ca acest sector de securitate, de apărare să fie preluat în totalitate de socialiști și vă dați seama, ați văzut în aceste video-uri ce poziții promovează liderul și președintele Dodon.”
Europa Liberă: Acum ați avut șansa să influențați Guvernul de la București din poziția de europarlamentar. Se mai păstrează această șansă? Unii spun că s-ar putea să aveți...
Iurie Leancă: „Se mai păstrează, se mai păstrează. Dl Tudose a zis-o foarte clar că în momentul în care ar avea ocazie să revină la guvernare la București, dânsul va părăsi Parlamentul European și va reveni. Să vedem ce se întâmplă, nu este exclusă și o astfel de posibilitate.”
Europa Liberă: Eu vă mulțumesc și îmi doresc și eu să vă intervievez în ipostază de europarlamentar, ca să vorbim totuși ce se vede de acolo, de la Bruxelles, ce se întâmplă la Chișinău.
Iurie Leancă: „Indiferent, ajung sau nu ajung în Parlamentul European, sunt și membru al PRO-România, un partid relativ nou, dar cu expertiză în mod special pe relația cu Republica Moldova, voi face tot ce îmi stă în puteri pentru a nu permite iarăși derapajul acesta într-o zonă gri, într-o zonă unde nu mai ai nicio perspectivă de a avansa în relația cu România, de a avansa în relația cu Occidentul și a deveni o zonă previzibilă de unde nici Dvs. n-o să vreți să plecați și nici mulți concetățeni de-ai noștri.”
Europa Liberă: Da, eu cred că noi am vorbit despre agenda Dvs. de europarlamentar atunci când am avut un interviu. Dvs. ați spus foarte clar sarcinile, dar înțeleg că gazoductul va fi în continuare o preocupare și să sperăm că o să-l ducă la capăt.
Iurie Leancă: „Gazoductul trebuie să fie o preocupare mai puțin a Parlamentului European, dar în mod special...”
Europa Liberă: Nu, a Dvs. personal...
Iurie Leancă: „Al meu personal cu dl Ponta, cu colegii de la București mereu voi insista și voi atrage atenția asupra acestei probleme. Exact, uitați-vă, tot îi rugam: „Veniți și cumpărați Fenosa”, când era clar că Fenosa e de vânzare. Este Transelectrica, care ar fi trebuit să vină. Am început aceste discuții încă în 2014 cu dl Ponta. Și ce constatăm noi? Că a venit un fond de investiții obscur, despre care nu se știe nimic și cumpără aici un activ strategic pentru viitorul Republicii Moldova. De ce n-a făcut-o Bucureștiul? După mine, este o mare gafă, o greșeală. Eu iarăși am insistat, în calitate de viceprim-ministru, dar nu mai eram prim-ministru, nu mai aveam un contact așa cum îl aveam cu dl Ponta, care putea lua decizii instantaneu, asta am văzut-o cu mai multe ocazii și iată astăzi încă o problemă a intervenit în relația, în viitorul nostru, fiindcă, încă o dată: ceea ce posedă aici Fenosa e o chestie strategică.”
Europa Liberă: Da, securitatea energetică. Vă mulțumim tare mult și eu zic pe curând!
Iurie Leancă: „Eu voi fi mereu deschis, fiindcă Europa Liberă are această șansă de a rămâne între puținele surse media independente, că eu bănuiesc că acum se vor mai produce anumite schimbări în spațiul respectiv de media.”
Europa Liberă: Acesta-i modul nostru de viață, nu renunțăm.
Iurie Leancă: „Eu asta vă doresc: să rămâneți și să mă mai invitați din timp în timp. Mulțumesc!”
