Și Belarus, și Ucraina au probleme în care Occidentul este așteptat să facă ceva. Deocamdată, face Rusia. Răzvan Munteanu arată pe blogurile Adevărul că „strategia Kremlinului este una de uzură, vizând ca atât SUA cât şi statele europene să obosească în privinţa chestiunii ucrainene, urmând să o treacă apoi într-un plan secund. Un asemenea scenariu ar conduce către slăbirea încrederii în UE şi NATO permiţând acapararea puterii la Kiev de către un leadership mult mai deschis a colabora cu Rusia (…). În replică, (…)renunţarea la proiectul Nord Stream-2 ar demonstra altruismul vesticilor faţă de Ucraina precum şi o poziţie de forţă în relaţia cu Federaţia Rusă”.
Denis Cenușă se ocupă în analiza publicată și pe site-ul contributors.ro exact de ce poate face Uniunea Europeană. Instrumentele sunt din start diferite în relație cu cele două țări : în timp ce Ucraina este angajată în Parteneriatul Estic, cu obligații și drepturi, Belarus nu este și, deci, Bruxelles-ul nu poate activa niciun fel de condiționalități. Rămân sancțiunile împotriva regimului Lukașenka. Decizia a fost luată déjà din 14 august, dar sancțiuni nu s-au aplicat. Oricum, e vorba de sancțiuni individuale, pentru că pe cele economice, care dor mult mai tare, nu le acceptă încă populația din Belarus, considerând că tot ea va plăti pentru abuzurile actualului președinte. După episodul Crimeea, s-a dovedit că sancțiunile individuale impuse unor politicieni și potentați ruși nu au avut niciun efect. Pierzându-și răbdarea, statele baltice au hotărât să impună sancțiuni separate împotriva lui Lukașenka. Denis Cenușă sugerează că o soluție încă valabilă ar fi noi sancțiuni aplicate Rusiei, care îl sprijină pe Lukașenka, vezi Doamne, în virtutea unui acord bilateral, dar care nu prevede ajutor decât în caz de pericol extern. Occidentul se codește să dea o dimensiune geopolitică crizei din Belarus. Lukașenka a făcut-o déjà cerând ajutorul Moscovei, așa că și opoziția bielorusă ar trebui să profite îndreptându-se spre Europa, mai scrie Denis Cenușă.
Site-ul Digi24 se se ocupă și de atmosfera specială în care au loc alegerile locale din 41 de regiuni din Federația Rusă. Partidul lui Vladimir Putin este în cădere liberă, pe seama problemelor economice accentuate de pandemie şi a reputaţiei de clientelism. Rusia Unită a făcut tot ce putea face : a creat cinci partide „spoiler”, care să divizeze votul contestatar mai ales în Extremul Orient, și intenționeză să se folosească de funcționărimea care poate fi adusă la vot în favoarea lui Putin, dat fiind că participarea va fi în general mult mai scăzută.
Președintele Societății „Timișoara”, Florian Mihalcea, încearcă să explice pe ziare.com cum au ajuns timișorenii să fie așa de apatici la vot. Județul Timiș e mereu pe ultimele locuri ca participare. Sociologii vorbesc de bunăstarea care ar crea indiferență și de lipsa de coeziune socială. Numai că „decăderea evidentă din ultima vreme a orașului (în care a început Revoluția din 1989) ar trebui sa-i aducă pe timișoreni la urne”. „Ce îi poate aduce (…)?, se întreabă Florian Mihalcea. Un recurs la istorie? Un discurs îndrăzneț? O generație cu drept de vot, consumatoare de campanii online? Nevoia de schimbare?” Pentru că pandemia nu poate fi o justificare : copiii merg la școală, adulții la supermarket, la servici, de ce ar fi mai periculos să intre la urne ?
