Înapoi la fundament: Ucraina, revizionism și rusofobie
În timp ce lumea începe prudent să se adapteze la noile realități ale vieiți post-carantină, media pro-Kremlin se adaptează și ea, revenind la un teritoriu familiar.
Asta nu înseamnă că am văzut cea de pe urmzsinformare legată de coronavirus - nici pe departe. COVID-19 va continua să afecteze viața în viitorul previzibil, cu un posibil al doilea val anticipat în următoarele luni.
Oamenii de știință lucrează în continuare frebril la găsirea unui leac viabil. În acest context, să nu vă așteptați ca dezinformarea sau proasta informare despre coronavirus să dispară – nu se va estompa undeva în fundal, cum au făcut negarea schimbărilor climatice și sperietoarea anti-migranționistă. Dacă trecutul poate fi un indiciu, media pro-Kremlin va continua să profite oportunist de pe urma teoriilor conspirației și a altor subiecte de dezinformare cu privire la COVID-19, subminînd UE, atacînd Statele Unite sau pe „aliații occidentali”, sau zgîndărind teama și neîncrederea opiniei publice.
Alte cazuri de dezinformare săptămâna aceasta întrezăresc temele ce ar putea să reziste în lunile viitoare: teoriile conspirației legate de George Soros și de poziția anti-vaccin a lui Bill Gates, afirmațiile că țările ne-capitaliste se descurcă mai bine în această criză, și pretenția fără sens că „elitele occidentale”, sau un stat paralel global s-ar afla în spatele pandemiei, sau că COVID-19 e o armă biologică americană.
Atacarea presei occidentale care relatează critic despre cum abordează Kremlinul pandemia este și ea o tactică ce ar putea persista.
Ucraina cea rea
Săptămâna acesta, dezinformarea pro-Kremlin a revenit de asemenea la unul din sacurile ei preferate de box: Ucraina. Pe lîngă regurgitarea unor teme vechi - că Euromaidanul a fost o „lovitură de stat ultranationalistă pro-occidentală”, sau Crimeea nu a fost anexată și UE exploatează Ucraina – instituțiile pro-Kremlin au devenit din nou creative în atacurile lor la adresa unei țări care are în continuare de-a face cu un conflict armat, la șase ani după anexarea Crimeii.
Blocîndu-se pe un raport OSCE din 9 mai care înregistra rănirea a patru copii în estul Ucrainei, fără să menționeze responsabilitatea vreuneia sau alteia dintre părți, media pro-Kremlin a luat atribuția în propriile mâini și a acuzat armata ucraineană că a tras deschis în mod deliberat focul împotriva copiilor. De asemenea, militarii ucraineni au fost acuzați fără dovezi că au violat o fotojurnalistă americană în Donbas.
Alte cazuri au încercat să submineze credibilitatea guvernului ucrainean și a președintelui Zelenski, sugerînd că Ucraina plănuiește să atace Donbasul și să saboteze tratativele de pace, că foametea a dus la proteste violente în țară, și că lucrătorii migranți sînt duși în Donbas pentru ca să fie trimiși înapoi în Europe.
O temă recurentă care rămâne e aceeaa că Ucraina ar fi o marionetă a Statelor Unite, care încearcă să obțină controlul asupra Crimeii și să controleze numirile politice în Ucraina. CIA e și ea prezentă, desigur: comandându-i lui Zelenski să extindă sancțiunile și chiar să blocheze rețelele sociale rusești (decizia a fost luată de fapt de Consiliul Național de Securitate din motive lesne de înțeles).
Anxietatea Kremlinului de Ziua Victoriei
O dată cu Ziua Victoriei din 9 mai - una din cele mai celebrate sărbători naționale din Rusia, care marchează capitularea Germaniei naziste și ocuparea Berlinului de către sovietici - atacurile împotriva Ucrainei și a altor țări „rusofobe” au fost amestecate fără probleme cu o altă specialitate a dezinformării pro-Kremlin: revizionismul istoric.
Ucraina a fost acuzată de suprimarea sărbătoririlor ZIlei Victoriei într-un atac „rusofobic” asupra memoriei istorice, de „devalorizare” națională”, și de nerespectarea veteranilor.
Polonia și Țările Baltice au fost acuzate că încearcă să minimalizeze victoria URSS asupra nazismului (așa cum face de altfeș și presa occidentală).
Între timp, s-a spus că opoziția bielorusă a încercat să perturbe parada de 9 Mai fiind plătită pentru asta de către Departamentul de stat american.
În privința celui de-al doilea Război Mondial, instituțiile pro-Kremlin folosesc cu încăpățînare clasca tactică a deformării: „acuză-i pe ceilalți exact de ce te acuză ei pe tine. Așa se face că Occidentul ar fi vinovat de revizionism istoric și de abdicare de la adevăr când atrage atenția asupra Pactului Molotov-Ribbentrop.
Acel Pact, dacă mai e cineva căruia trebuie să i se reamintească, a împărțit Europa între sferele de influență nazistă și sovietică, deschizînd calea la cinci decenii de regim comunist totalitar în estul Europei.
De-ar putea măcar o dată recunoaște Kremlinul nespusa durere și suferință cauzate de acet Pact dezastruos și de protocoalele lui secrete!
Din nefericire, istoria ne-a învățat să nu ne ținem suflarea.
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo tradus de Lucian Ștefănescu.
