La întoarcere din Franţa, pe 30 octombrie curent, puţin a lipsit să iau în braţe – literalmente!!! – pământul patriei: avionul de cursă Bucureşti-Chişinău a avut un (ditamai!) hop la aterizare, astfel încât pasagerii au săltat de pe locurile lor până-n pod. Fireşte, echipajul s-a făcut că plouă, fără să ofere vreo explicaţie ceva, decât poate expresia de panică întipărită pe chipul stewardesei, ce şi-a pierdut pentru o clipă zâmbetul de serviciu. „Cum v-a plăcut aterizarea?”, m-a întrebat maestrul Titus Jucov, şi el pe drum de întoarcere de la Paris. „Ca din topor”, i-am răspuns, amintindu-mi de o altă întâmplare recentă cu un pilot basarabean, ajuns în situaţia de a forţa uşa de la carlingă cu… toporul, după ce lăsase nava în grija pilotului-automat cât timp el se alăturase unor prieteni din salon, la o partidă de poker.
Nu doar aterizarea a fost oarecum forţată, ultimele noutăţi din cultură au şi ele ceva abrupt – aflu bunăoară că acad. Mihai Cimpoi, marele perdant în bătălia pentru preşedinţia Uniunii Scriitorilor din Moldova, contestă legitimitatea noului preşedinte, dl Arcadie Suceveanu, ales cu 89 de voturi faţă de 76, ale (deja) ex-preşedintelui, pe motiv că (Sic!) contra-candidatul său nu a întrunit 50% + 1 voturi din numărul total al membrilor USM. Numai că – nota bene! – la Adunarea Generală au luat parte 196 de delegaţi, dintre care au votat în cele din urmă doar 165. Diferenţa de tocmai 13 voturi (a dracului diferenţă!) spune însă mai mult decât acel „+1”, invocat de Inamovibilul & partizanii NEschimbării.
Este, înainte de toate, o sancţiune usturătoare dată Inamovibilului (din 1990, când M. Cimpoi devenea preşedinte al USM), dar şi anturajului său apropiat, care a reuşit contra-performanţa de a pune USM pe butuci, după ce că a pierdut o publicaţie (Literatura şi Arta a devenit peste noapte ziarul unui singur scriitor, Nicolae Dabija), şi a distrus o alta, printr-o deturnare frauduloasă a banilor proveniţi de la USR pentru revista Basarabia către nou-înfiinţata (pe atunci, doar pe hârtie) Viaţa Basarabiei. Dar şi o victorie morală a obştii scriitoriceşti, acum pe punctul de a întoarce o pagină – deloc glorioasă.
Nu am de gând să fac aici un inventar al „anilor Cimpoi” – graşi pentru o gaşcă de apropiaţi, dar păguboşi pentru procesul literar de la noi; constat doar că cine nu ştie să piardă pur şi simplu nu merită să câştige.
Totodată amintesc că, în ’89, USM a fost în avangarda luptei pentru democratizarea societăţii, pentru ca apoi să-şi terfelească imaginea cu tot felul de scandaluri financiare („cazul Vasile Caras”, ca să dau un singur exemplu), modificări peste noapte ale statutului (ca să iasă, iar şi iar, Inamovibilul preşedinte), şi mai încoace cu plagiate în serie. Toate purtând girul academic. Ei bine, cele 89 de voturi ale lui Arcadie Suceveanu, noul preşedinte ales, vin parcă să răzbune două decenii de stare pe loc, şi totodată să relanseze uniunea noastră de creaţie. O cifră simbolică, acest 89!