Pentru o trupă înființată în 2010, 13 albume (dintre care cinci într-un singur an, 2017!), e un număr care ar trebui probabil să ne îngrijoreze, dacă e să-i credem pe aceia care susțin că o cantitate excesivă dăunează deseori calității.
S-a mai întîmplat însă în trecut ca un număr mare de albume ale aceluiași artist să nu însemne deloc o diluare a creației lui, e faimos exemplul lui Frank Zappa, care pînă să moară în 1993 a lansat peste 50 de albume.
E apoi formula componistică cumva ieșită din comun: octet, adică opt oameni, dintre care trei sînt ghitariști.
King Gizzard & The Lizard Wizard, doamnelor și domnilor, e o trupă de rock alternativ din Melbourne, Australia, înființată de niște băieți care la început cântau numai ca să se distreze în timpul liber, pînă când a venit cineva și i-a chemat să urce pe o scenă la un spectacol, și după asta a urmat acea cascadă de albume, care nu este însă dublată deloc de o lipsă de calitate. Dimpotrivă.
Rock alternativ e însă poate o descriere înșelătoare, dacă prin alternativ înțelegem numai acel tip de rock promovat îndeobște de case de discuri independente, de mici dimensiuni - nu e cazul aici.
King Gizzard & The Lizard Wizard s-au „înșurubat” temeinic în marea industrie a entertainment-ului australian, au și cîteva premii prestigioase ale acestei industrii; această înșurubare e însă ea însăși cumva alternativă.
Ce altceva putem înțelege din faptul că al 12-lea album de studio al trupei, „Polygondwanaland”, lansat în noiembrie 2017, a fost dat cum ar veni la liber caselor independente de discuri, pe care King Gizzard & The Lizard Wizard le-a încurajat să-l distribuie în propriile lor tiraje, într-o declarație în care se spune, citez: „e gratis. Gratis, ca în gratis. Gratis la descărcat, și - dacă vreți - la făcut copii. Faceți benzi, faceți CD-uri, faceți discuri... Ați vrut să vă faceți propria casă de discuri? Acum e timpul! Angajați-vă prietenii, dați la presă viniluri, împachetați-le în cutii. Acest album nu al nostru. E al vostru, vă aparține. Dați-i drumul, distribuiți-l și bucurați-vă!”, am încheiat citatul.
