Între 1994-2006 au lansat 10 albume, cinci EP-uri (extended plays), două single-uri, două compilații, și două albume de tip DJ mix din seria „Another Late Night”.
Au produs mai mult de 70 de remixuri pentru artiști ca Black Uhuru, Busta Rhymes, DJ Food, Lamb, Radiohead și The Orb.
Muzica lor a ajuns pe micul și pe marele ecran, în seriale blockbuster ca „CSI Miami” și „Sex and the City”, sau în filme de lung metraj cum ar fi „Dogtown and Z-Boys”, „Riding Giants” și „Once in a Lifetime”, un film documentar despre echipa de fotbal New York Cosmos.
Doamnelor și domnilor, Fila Brazillia a fost un duo britanic înființat în 1990 de Steve Cobby și David McSherry în Kingston upon Hill, Yorkshire, nord-estul Angliei.
Au cântat electronica, ambient, techno, rock, jazz, funk, dub și drum’n bass, deși muzica lor a fost descrisă de mai multă lume drept downtempo.
Eu aș traduce acest downtempo cu un termen mult mai clar, chiar dacă ușor demodat și extrem de larg: muzică progresivă, dar nu cum suna ea când era de fapt exclusiv rock progresiv, pe vremea unor trupe ca Gentle Giant, Genesis, sau Emerson, Lake & Palmer, ci așa cum sună ea de pe la începutul anilor 1990 încoace, când mai ales în cluburile de dans din underground se auzeau acele lungi bucăți electronice experimental-abstracte pe care se putea dansa ore în șir.
Muzica celor de la Fila Brazilia e de fapt un lung și interesant voiaj prin peisaje sonore în care dacă apuci să intri le asculți albumele pe repetare zile și zile la rînd. Noi ascultăm acum piesa „Apehorn Concerto” de pe „Luck Be A Weirdo Tonight” din 1997, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol va fi urmată de „Hells Rarebit”.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org
