Un proiect multimedia în trei episoade al ziarului „New York Times” arată cum actualele campanii de dezinformare ale Kremlinului au o lungă tradiție în a folosi informația ca armă. Intitulată „Operațiunea Infektion”, acest serial spune povestea unui „virus politic” inventat acum mai multe decenii de către KGB, pentru „a-i distruge lent și metodic pe dușmanii săi din interior”, și pe care Kremlinul continuă să-l răspîndească în mod deliberat și în ziua de azi. EU vs Disinfo aruncă o privire mai atentă la fiecare episod și vă încurajează să vă uitați și dumneavoastră la ele.
„O minciună a făcut jumătate înconjurul lumii înainte chiar ca adevărul să apuce să se încalțe” a spus Mark Twain. Sau poate Winston Churchill?.
Acest citat, spune „New York Times”, a fost atribuit mai multor scriitori. Dar esența lui e sprijinită ferm de cercetarea științifică: miciunile se răspîndesc mai repede decît faptele.
În ultimul episod al serialului său „Operațiunea Infekție”, „New York Times” aduce dovezi despre războiul mondial împotriva adevărului și pune o întrebare care se ridică mai sus și mai sus pe agenda politică: cum ne apărăm împotriva dezinformării?
VIDEO. Urmăriți mai jos serialul „New York Times” în întregime, cu subtitrare în limba română [dați click în partea dreaptă a barei de jos pe 'cc' > settings > english > romanian]
În timp ce nu exisă o cură simplă pentru dezinformare, scoaterea ei la lumină e un început.
De la înființarea ei în 2015, East Stratcom Task Force a indentificat și colectat peste 4.500 de cazuri de dezinformare pro-Kremlin. Și nu sîntem singuri în asta.
În Estonuia există Propamon - un robot de monitorizare care caută știri despre Estonia în presa rusă, și o inițiativă de demistificare cu ajutorul inteligenței artificiale în Lituania. Dar roboții nu sînt îndeajuns. Iată de ce există atît de mulți oameni care își dedică timpul și forturile scoaterii la lumină a dezinformării.
Creat de un profesor universitar și de studenții lui, StopFake a devenit un instrument de tip mergi la sursă pentru învățarea tacticilor de dezinformare rusești în Ucraina. MythDetector urmărește și demantelează dezinformarea ani-Occidentală. Detectivi digitali identifică, scot la lumină și explică dezinformare la laboratorul de cercetare digitală legistă de la Atlantic Council. Polygraph verifică citate, știri, declarații ale oficialităților guvernamentale, relatări ale presei de stat în limba engleză, în timp ce Factograph face asta în rusește. Utilizînd surse deschide Bellincat învestighează informația și dezinformarea online. TjekDet verifică fapte în limba daneză. Faktiskt în suedeză, iar Les Décodeurs – în franceză.
Dacă dezinformarea e un virus, atunci sensibilizarea publicului e un vaccin. Exemple ale acestui vaccin s-au întîlnit în Suedia, unde au fost luate măsuri de creștere a rezistenței sociale înaintea alegerilor din 20181, Finlanda unde se află Centrul european de excelență pentru combaterea amenințărilor hibride și Polonia, unde mai multe ONG-uri au creat o platformă pentru a senzibiliza și educa societatea în privința securității informației.
Cu toate acestea, pe măsură ce sîntem din ce în ce mai mult conectați la social media, riscul de contagiune dezinformativă e în creștere. Pentru a reduce acest risc, Uniunea Europeană introdus un Cod de practici asupra dezinformării – primul de acest fel din lume. Codul, semnat cu giganți online de felul Facebook, Twitter, Mozilla și Google, stabilește standarde de autoreglementare pentru a lupta contra dezinformării și a reduce răspîndirea de știri false în mediul online.
Între timp în Franța se dezbate o nouă lege care să oblige platforme ca Facebook și Twitter să declare sursele de finanțare pentru conținut sponzorizat în cele trei luni care preced alegerile. Iar în Germania există deja o lege care obligă social media să înlăture rapid discursul de ură, știrile false și materialele ilegale.
Este asta destul?
Dezeinformarea pare să devină o pandemie globală, sau, cum spune „New York Times” sîntem martorii unui război mondial împotriva adevărului. Așa încît, în timp ce statele, presa și societățile civile caută încă moduri de a întări apărarea colectivă, eforturile noastre individuale contează mai mult ca niciodată.
Utilizați aceste resurse online pentru a verifica conținutul pe care-l citiți pe internet.
Iată și cîteva sfaturi simple pentru a vă asigura că fluxul Dvs de știri nu este infectat cu dezinformare:
1. Verificați sursa: E cu adevărat sursa care cred eu că este? Am auzit de ea înainte?
2. Verificați autorii: Sînt ei cei care pretind că sînt? Sînt persoane reale?
3. Verificați cu alții: s-a relatat despre asta în altă parte?
4. Verificați dincolo de titlu: Ar putea fi asta o momeală de click?
Citiți aici detalii despre prima și a doua parte a serialului multimedia realizat de „New York Times”.
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo tradus de Lucian Ștefănescu.
