Linkuri accesibilitate

Stoianoglo atacă președinția acuzând presiuni politice (G4Media)


Ziare de la București

Revista presei de la București.

Știrea despre intenția procurorului general Alexandr Stoianoglo de a contesta la Curtea Constituțională noua lege de funcționare a Procuraturii Generale apare în cel puțin două publicații din România.

Revista presei din România
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:30 0:00

Mădălin Necșuțu o semnează pentru G4Media pe ideea că atacurile lui Stoianoglo la adresa președintelui Maia Sandu au fost „voalate”. Pentru fiecare în parte, Necșuțu aduce clarificări în spiritul adevărului documentat. La „presupuse presiuni care s-ar face din partea actualei puteri asupra instituției pe care o conduce”, ar trebui reținut, arată Necșuțu, că procurorului general i s-a cerut doar să rezolve marile dosare de corupție, în care sunt implicate și numele lui Vlad Plahotniuc, Ilan Șor, Veaceaslav Platon – acesta din urmă lăsat să iasă din țară după ce a fost scos de Stoianoglo de sub acuzațiile din dosarele „furtul miliardului” și „laundromatul rusesc”. Știrea pomenește dezvăluirile de presă despre relațiile de afaceri și prietenie dintre Stoianoglo și Platon și despre firmele soției lui Stoianoglo din Ucraina, aflate în conexiune cu Platon.

Aceeași știre, pe Aktual24, vorbește despre acuzația că Maia Sandu ar fi cerut să le facă dosare penale mai multor persoane publice, majoritatea din actuala opoziție parlamentară, și că, în 10 august, la ședința Consiliului Suprem de Securitate, ar fi prezentat o lista cu numele celor pe care „îi vrea cu dosare”.

Adevărul îl publică în secțiunea de bloguri pe analistul de politică externă Ștefan Popescu, autorul unui material realizat sub egida LARICS și care face parte dintr-un proiect finanţat parțial printr-un grant al Departamentului de Stat al Statelor Unite. De aici precizarea că ideile și concluziile aparțin autorului şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat. Ștefan Popescu scrie că presa a „abuzat până la refuz de cuvântul înfrângere sau umilire” cu referire la retragerea occidentală din Afganistan . Or ea reprezintă o schimbare târzie a strategiei americane față de această țară. Pentru adoptarea ei, a fost nevoie de „un preşedinte atipic şi tranzacţional ca Donald Trump care să taie nodul gordian, să constate eşecul strategiei urmărite acolo şi să ia decizia schimbării ei. Iar succesorul său democrat Joseph Biden să menţină această decizie”. „Lecţia care ar trebui învăţată, mai spune analistul, (este)(…) că de prea puţine ori istoria, antropologia culturală şi sociologia îşi fac loc în fundamentarea unor strategii de intervenţii externe aşa cum au fost cele din Irak, Libia şi Afganistan”. De ce a fost greșită strategia americană în Afganistan? Pentru că nu s-a ținut cont că e o țară preponderant rurală, muntoasă (deci mai conservatoare), cu o profundă tradiţie tribală şi coduri ancestrale, cu doar 32% cetățeni alfabetizați, pentru care „apartenenţa la comunitate – trib şi apoi etnie – este mult mai importantă decât orizontul dat de ceea ce in mod cu totul formal se numeşte stat, capitală, guvern”. În opinia lui Ștefan Popescu, imaginile dramatice cu afgani disperați să iasă din țară „nu reprezintă fotografia majorităţii afganilor care rămân ataşaţi propriilor tradiţii”. În plus, talibanii care au luat acum puterea nu sunt talibaii din 2001, ci unii „realişti pe plan politic”. care „nu mai urmăresc un jihad global, respectă frontierele şi doresc menţinerea de legături diplomatice cu puterile interesate”.

Tot în Adevărul, legat de Afganistan, Dan Sultănescu scrie că România nu are alternativă la opțiunea pro-Vest. Concluzia o trage după ce desfășoară un scenariu în linia „discursului despre luatul ţării înapoi” şi despre „naţionalizări la servicii «vândute străinilor»”, discurs tot mai mult detectat în studiile realizate la SNSPA.

XS
SM
MD
LG