Bartók Béla, Silent Strike, Makunouchi Bento

Bartók Béla, Silent Strike, Makunouchi Bento

Am mai vorbit la Dicționarul de sunete rare despre Silent Strike (proiectul muzical al lui Ioan Titu, de la București) și despre duo-ul de muzică electronică experimentală Makunouchi Bento (alcătuit din Felix Petrescu și Valentin Toma, de la Timișoara).

Am vorbit despre ei separat (cu Silent Strike am și discutat), la aparițiile diverselor albume pe care le-au creat în ultimii ani.

Am acum șansa să vorbesc la Dicționarul de sunete rare despre Silent Strike și despre Makunouchi Bento împreună, pentru că joi 13 februarie 2020, Silent Strike și Makunouchi Bento au lansat un album admirabil, numit „Ghostophonia”.

„Ghostophonia” (cum sună fantomele muzicale? sau e vorba de muzică făcută de fantome?), adică o surprinzătoare conviețuire între două straturi sonore ce la prima vedere par de neadus laolaltă: folclor de acum aproape un veac, înregistrat în Banat pe cilindri din ceară de fonograf, de compozitorul și etnomuzicologul maghiar Bartók Béla, și muzică electronică experimentală.

L-am întrebat pe Valentin Toma, de la Makunouchi Bento, cum au ajuns Silent Strike și Makunouchi Bento la acest proiect?

Valentin Toma: „Materialul a fost conceput pentru seria de concerte Retracing Bartók, organizată de Jazz Updates, în colaborare cu TM 2021, și curatoriată de pianistul newyorkez de origine română Lucian Ban, împreună cu Jazz Updates.

E un proiect multidisciplinar de arheologie culturală, ce face parte din programul „Timișoara 2021, capitala europeană a culturii” care se întinde pe mai mulți ani, începînd din 2018.

Cum Lucian a mai colaborat cu Silent Strike, i-a încredințat lui partea electronică a proiectului, pentru că primele concerte au fost mai mult în zona de jazz, iar Silent ne-a cooptat și pe noi, mai ales că sîntem timișoreni și proiectul se concentrează în special pe folclorul din zona Banatului.

E interesant de știut însă că această colecție, din care noi am ales o parte minusculă, conține în jur de 3.500 de cântece, vocale și instrumentale, și e, din ce știu eu, cea mai importantă colecție de cântece de folclor din Transilvania, înregistrată pe cilindri de ceară cu ajutorul fonografului și transcrisă și pe partituri de Béla Bartók, care a fost apoi digitizată.

Înregistrările folosite de noi sînt de la Muzeul de etnografie din Budapesta, Academia din Budapesta și Academia de muzică, și sînt obținute cu ajutorul lui Németh István Csaba, cercetător la Institutul de muzicologie de la Academia maghiară de științe și profesor la Universitatea de muzică Franz List.”

Romania, Silent Strike & Makunouchi Bento, Ghostophonia, coperta integrală

Europa Liberă: Cum se împacă tradiția profundă cu muzica exprimentală?

Valentin Toma: „Nu se împacă neapărat, nici nu e obligatoriu să se împace, nu-i totul cu happyending. Din perspectiva noastră, acele cântece vechi, la fel ca interpreții lor, morți între timp, sau tehnologia veche de înregistrare, sînt ca niște fantome rătăcite și nebăgate în seamă în vremurile actuale.

Exact la fel, sample-urile nu sînt în primul plan în piesele noastre, cu mici excepții. E nevoie de atenția ascultătorului pentru a putea fi descoperite.

Europa Liberă: Cum ați lucrat concret?

Valentin Toma: „Fiecare lucrează în propriul studio, ne-am ales toți trei niște cântece care ne-au inspirat din materialul pus la dispoziție, și am început să procesăm, și să compunem peste.

Apoi am pasat materialele între noi, să contribuie fiecare, să-și adauge semnătura sonoră. Dar baza se simte, dacă asculți albumul îți dai seama de influențele diferite, ceea ce e bine, zicem noi, materialul nu ar trebui să plictisească.”

Europa Liberă: Aveți în proiect și concerte? Înțeleg că e și o componentă video...

Valentin Toma: Cu siguranță, totul a pornit de la un concert în Timișoara, îniunie 2019. Materialul croit atunci a fost îmbunătățit pentru album,

și încercăm să îmbunătățim și live act-ul, ca să-l prezentăm înmai multe orașe din țară, nu știu, măcar București, Cluj, dacă avem noroc să-l face și în alte țări, cu atît mai bine.

Pentru concert, într-adevăr, avem o componentă vizuală, asigurată de Dan Basu, colaboratorul lui Silent Strike. Se pot vedea mici frânturi din visuals în video-ul pe care l-am făcut public, iar coperta albumului e desenată de artista timișoreancă Sorina Vazelina, cu care am mai colaborat noi, Makunouchi Bento.”

Valentin Toma, de la Makunouchi Bento. Aș adăuga la sfîrșit că ascutînd această muzică, eu unul am avut senzația că e vorba de fapt de o comuniune stranie aici, pentru că melodiile culese de Bartók și construcțiile sonore pe care Silent Strike și Makunouchi Bento le așează peste ele, în văluri dense de sunete, par să fi fost făcute dintotdeauna unele pentru altele, astfel încît am putea crede că cei trei nu au făcut altceva decît să descopere asta, acum, absolut întâmplător.

Noi ascultăm piesa „Fingers Gliding”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol, ea va fi urmată de „Descending to the Center of the Earth”.

Tot acolo veți găsi o secvență video înregistrată la Colegiul de artă Ioan Vidu din Timișoara în 1 iunie 2019.

Căutați deci Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.