Marguerite „Peggy” Guggenheim (n. 26 august 1898–d. 23 decembrie, 1979) reprezintă unul din cazurile paradigmatice în care granițele dintre activitatea publică de colecționară și viața privată au fost în mod deliberat estompate. Sau, mai bine zis, în care aceste granițe lipsesc cu desăvârșire, de vreme ce Peggy însăși s-a ocupat de consemnarea în scris, până la cel mai morbid detaliu, a unei vieți febrile pe care și-o dorea închinată în totalitate artei moderne. Confesiunile unei dependente de artă, o versiune prescurtată a memoriilor ei, rămân un portret care atestă această stare de fapt.
Peggy Guggenheim s-a situat în prim-planul cultivării avangardei în Statele Unite, colecționând și expunând artă cubistă, suprarealistă și futuristă europeană, dar și artă expresionistă americană. Tot ea a fost creditată cu efortul de conciliere a suprarealismului cu arta abstractă în America, în special prin sprijinul aparte acordat unor artiști precum Jackson Pollock. Peggy rămâne cunoscută pentru idiosincraziile și escapadele sale amoroase, dar și pentru rolul central pe care l-a jucat ca patroană și dealer de artă.
Practicile colecționării și expunerii au fost asociate din punct de vedere istoric cu o anumită construcție identitară. Într-un anumit sens, obiectele de colecție pot fi înțelese și ca un cod al statutului social, în fapt, narațiuni ale unui sine ideal construit de cel care colecționează. Din acest punct de vedere, variile forme de auto-reprezentare la care a apelat Peggy Guggenheim de-a lungul vieții vorbesc despre multiple straturi ale unei personalități care i-au permis să joace un rol esențial atât în istoria patronajului modern, cât și în viața culturală a Americii secolului XX.
Printr-un comportament considerat adesea scandalos, interviuri dezinhibate și șocante memorii amoroase, Peggy a căutat să pozeze permanent într-o libertină boemă dornică să ducă un stil de viață insolent și dezlănțuit. După toate datele pe care le avem, Guggenheim a fost și o persoană avidă de cunoaștere și o pedagogă înzestrată cu o pasiune aproape obsesivă pentru artă. A dorit să împărtășească mereu această mare dragoste a ei cu publicul, iar anti-intelectualismul de frondă n-a făcut decât să accentueze suprema ei preocupare pentru obținerea unei recunoașteri ca figură importantă în istoria patronajului de artă. De altfel, într-un interviu pe care l-a acordat revistei Time în 1957, Peggy mărturisea că nici măcar nu se mai gândește la iubire: „Singura mea dragoste este cea pentru artă și colecții. Cred că e cel mai bun lucru pe care l-am făcut în toată viața mea”.
Referitor la rolul de patroană a artelor, Guggenheim a rămas îndatorată puterii și determinării colecționarelor care au precedat-o, consfințind astfel o poziție sigură pentru femei în arena culturală. O puternică tradiție a „matronajului” american s-a dezvoltat în anii 1880 și 1890 prin numeroase cluburi și asociații feminine de artă, înființate spre a oferi un for social și cultural doamnelor din înalta societate. Matroane precum Isabella Stewart Gardner (1840–1924), Jane Stanford (1828–1905) sau Bertha Palmer (1849–1918) au devenit cunoscute la sfârșitul secolului XIX deopotrivă ca fondatoare de instituții culturale și colecționare de artă. Au fost aceste matroane culturale de la cumpăna dintre veacuri cele care au pavat calea ascensiunii unora ca Gertrude Vanderbilt Whitney (1875–1942), Abby Aldrich Rockefeller (1874–1948), Mary Quinn Sullivan (1877–1939) și Electra Havemeyer Webb (1888–1960), aflate și ele printre fondatoarele Muzeului de Artă Modernă din New York (MoMA).
O posibilă motivație pentru femeile-colecționar post-victoriene a fost cu siguranță dorința de a obține putere în zone în care educația lor le făcea mai adecvate decât bărbații. Negându-li-se multe alte forme de auto-expresie și influență socială, toate aceste doamne au dat o formă concretă propriilor dorințe prin transformarea căminelor feminine în instituții publice. Din acest punct de vedere, Peggy Guggenheim deține o poziție remarcabilă în istoria matronajului american. A fost cineva care a beneficiat de tradiția împământenită doar pentru a-și făuri o nouă identitate de colecționar și patron. Maniera sa radicală (adesea transgresivă social) de auto-expunere, precum și rolul activ în aspectele comerciale ale actului de colecționare și incubare a formelor artistice experimentale, au diferențiat-o însă de mai puțin subversivele ei antecesoare.
În ultimă instanță, Peggy Guggenheim reiese din textele proprii (sau din cele despre ea) drept o vizionară a timpurilor sale, care, în pofida nesiguranțelor personale și sociale, a fost capabilă să-și creeze o formulă identitară stabilă. Nonșalanța ei cultivată și tendința de a-și bagateliza propria cunoaștere artistică erau comparabile, pe alocuri, cu eforturile patronilor renascentini sau baroci de a disimula procesul de muncă și învățare. Cultivând și proiectând un anti-intelectualism jovial, Peggy Guggenheim s-a dovedit extrem de iscusită în a atrage varii audiențe—atât populare, cât și elitiste—și stimula inovația artistică, experimentele și educația prin facilitarea unor schimburi sociale intense între artiștii, intelectualii și colecționarii epocii sale.
Peggy Guggenheim a achiziționat în 1949 Palatul Venier dei Leoni din Veneția, acolo unde se mutase după Al Doilea Război Mondial și divorțul de Max Ernst. Majoritatea operelor de artă de dinainte de război sunt expuse și azi în vila de pe Marele Canal. Le achiziționase începând cu 1938, când a deschis și prima galerie la Londra. Exponatele din Palat reflectă din plin interesele ei pentru cubism, futurism, pictură metafizică, artă abstractă europeană, sculptură de avangardă și suprarealism. Guggenheim a achiziționat aceste opere grație prieteniei pe care a legat-o cu o seamă de artiști și intelectuali, inclusiv cu Marcel Duchamp și istoricul de artă britanic Herbert Read. Duchamp a fost, de fapt, cel care a introdus-o pe Peggy Guggenheim în tainele distincției dintre arta abstractă și cea suprarealistă, în vreme ce prietenul ei Samuel Beckett a încurajat-o să se dedice artei contemporane ca și cum ar fi fost „un lucru viu”...