Astăzi, sunete din postmodernismul vizual de la sfîrșitul secolului XX, un postmodernism ajuns deja clasic, dacă îmi e permisă această hermeneutică ad-hoc din perspectiva secolului XXI.
E vorba despre Coldcut și Hextatic, producători, compozitori, muzicieni, manipulatori de sunete și de imagini din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Coldcut sînt Matt Black și Jonathan More, cu mare succes prin anii 1990 pe scena dance din UK, și cu o semnătură distinctă în marea de sunete mai mult sau mai puțin coerentă a acelor ani - o muzică făcută din tăieturi de sunete ambientale, din colaje hip hop, breaks, jazz și cuvinte vorbite, și din diverse feluri de alte muzici, toate cu un mesaj clar, social în primul rînd, pe alocuri chiar ecologist.
Hextatic e și el un duo alcătuit din Stuart Warren Hill și Robin Brunson, doi oameni specializați în crearea a ceea ce pe site-ul lor oficial este numit a quirky audio visual electro. Piesa cea mai aplaudată de critică, împreună cu clipul video aferent, este „Timber” de pe albumul „Let Us Play”, lansat în 1997 la faimoasa casă de discuri londoneză Ninja Tune.
