Luni 1 iunie 2020, saxofonistul francez Etienne de la Sayette lansează albumul „Kobugi”, care e cu totul special din mai multe puncte de vedere.
E special în primul rînd din punct de vedere economic - costurile de producție au fost obținute prin chetă publică, iar difuzarea se face direct de la producător, fără intermediari, pentru că în aceeași zi muzicianul își lansează și propria casă de discuri, Muju Records.
Albumul e inedit apoi pentru că de la Sayette cântă la aproape toate instrumentele în afară de tobe (a căror partitură e susținută de Steffano Lucchini, bateristul din proiectul coreean al lui Etienne de la Sayette, Baeshi Bang) și percuție (unde se desfășoară Lansiné Diabaté, maestru al balafonului din Guineea), cărora li se adaugă Sam Nash Racecar, MC din Chicago, și bardul camerunez Erik Aliana.
„Kobugi” e special și din cauza dublei sale dimensiuni - e un obiect sonor, dar și unul vizual, prin nemaipomenita copertă pictată de Ben Hito, care a mai colaborat cu de la Sayette la albumul Maputo Queens, din 2016.
Scriam în fila de dicționar dedicată albumului Maputo Queens, că Etienne de la Sayette are o mare pasiune pentru călătoriile prin diverse tărîmuri muzicale.
După ce a explorat sunetele etiopiene cu trupa Akalé Wubé, și pop-ul sud corean din anii 1960, revine la Africa și la Coreea inventînd un sunet afro-etiopiano-coreean generat de kalimba (un instrument de percuție african), orga din pop-ul amintit adineauri, și instrumentele de suflat specifice etiojazz-ului.
Noi ascultăm acum piesa „LouLou”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „Safari Kamer” cu Erik Aliana.
Etienne de la Sayette, așadar, „Kobugi”, 1 iunie 2020.
Ascultați Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.
