Éric Aldéa, ghitări, bass, tobe, Franck Laurino, tobe și Ivan Chiossone, claviaturi, ghitări, sînt trei băieți de la Lyon, Franța, care fac împreună din 2006 un grup numit Zëro.
Aldéa și Laurino au făcut înainte parte din mai multe trupe despre care cronicarii muzicali francezi spuneau - la trecerea din deceniul opt la deceniul nouă în secolului trecut - că erau pionieri ai post rock-ului francez.
Post-rock, adică acea formă muzicală în cea mai mare parte instrumentală apărută pe scena indie și underground a anilor 1980.
Termenul a fost folosit prima oară de criticul muzical Simon Reynolds într-o recenzie publicată în 1994 în revista „Mojo” în care a scris că post-rock e o muzică ce „folosește instrumentație rock în scopuri non-rock” - un experiment deci, care abandonează convențiile rock și explorează alte surse, cum ar fi muzica ambientală, jazz-ul, minimalismul clasic, sau chiar sunetele și instrumentația electronice ale muzicii techno.
Exact asta face și grupul Zëro în ultimul său album, „Ain't That Mayhem?”, lansat în aprilie 2018 la casa de discuri Ici d'Ailleurs de la Nancy, o colecție de cântece care spun împreună o poveste, construiesc o structură narativă pe care dacă vrei s-o înțelegi, dacă vrei s-o descoperi, trebuie s-o asculți cap-coadă fără să te oprești.
